Loc de veci. Drept de folosinţă dobândit prin concesiune transmis prin legat cu titlu particular
| Comentarii |
|
C. civ., art. 728, art. 741, art. 742 Legea nr. 319/1944
Deşi locul de veci este considerat un bun de familie, menit să servească întregului grup de persoane ce formează familia, acesta nu atrage automat regimul juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue. în acest sens, este de reţinut faptul că nu s-a transferat autorului defunct dreptul de proprietate asupra locului de veci, ci doar concesiunea dreptului de folosinţă, pe care însă legatarul cu titlul particular a edificat o construcţie cu destinaţie de criptă, ce este în proprietatea privată a moştenitorului.
Actul pentru cauză de moarte întocmit de concesionar în favoarea descendentului său este pe deplin valabil şi îşi produce efecte, atâta timp cât Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi a crematoriului uman ce aparţin municipiului Bucureşti prevede în art. 8 transmiterea pe cale testamentară, fiind interzisă numai transmiterea dreptului de concesiune prin acte între vii prin vânzare-cumpărare.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 575/A din 11 octombrie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 1300/2002 la data de 7 februarie 2002, reclamanţii C.A. şi S.V. au chemat în judecată pârâta S.E.V., solicitând partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului S.T. Reclamanţii au învederat calitatca lor de fii ai defunctului şi calitatca de soţie supravieţuitoare a pârâtei, masa succesorală rămasă de pc urma autorului S.T. fiind formată dintr-un loc de casă şi curtc de 1000 mp constituit prin ordinul nr. 1500 din 21 decembrie 2001, o casă de locuit formată din 4 camere, conform adeverinţei nr. 4047 din 31 octombrie 1995 şi acte de construire nr. 839/1962, 3 hectare de teren extravilan în comuna 1 Decembrie, magazii, bunuri mobile şi acţiuni.
Reclamanta C.A. a învederat faptul că tatăl său i-a lăsat prin testamentul autentificat de notariatul de Stat Ilfov sub nr. 5623 din 3 noiembrie 1992, un loc de vcci în Cimitirul Belu în carc este înmormântată mama sa S.M. din anul 1953 şi unde a fost înmormântat şi
tatăl deccdat în anul 1995. In legătură cu acest loc de vcci ce urmează a-i fi atribuit în exclusivitate conform voinţei tatălui său, reclamanta
arată şi faptul că a cdificat cripte, iar soţia supravieţuitoare S.E.V. deţine 2 locuri de veci în Cimitirul Copăceni.
Prin încheierea dată la 25 februarie 2002, în conformitate cu art. 6738 C. proc. civ., instanţa a admis în principiu acţiunea principală, a constatat deschisă succesiunea defunctului S.T., decedat la data de 13 iulie 1995, cu ultim domiciliu în comuna 30 Decembrie, judeţul Ilfov, a constatat calitatea de moştenitori ai defunctului pentru reclamanţi în calitate de descendenţi de gradul I şi pentru soţia supravieţuitoare pârâtă, a constatat că în masa succesorală asupra căreia reclamanţii deţin o cotă indiviză de 3/4, iar pârâta o cotă indiviză de 1/4, se includ următoarele bunuri: un teren în suprafaţă de 1000 mp şi construcţia edificată pe acesta formată din camere şi anexe gospodăreşti situată în comuna 1 Decembrie, sat Copăceni, jud. Ilfov, conform ordinului nr. 1500 din 21 decembrie 2001 emis de Prefectura Judeţului Ilfov şi un loc de veci situat în Cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti, cu privire la care părţile urmează să rămână în coproprietate forţată şi perpetuă. S-a dispus efectuarea unei expertize judiciare topografice pentru identificarea şi lotizarea bunului imobil.
împotriva acestei încheieri de admitere în principiu s-a declarat apel de către pârâta S.E.V., apel admis prin decizia civilă nr. 1273 din 3 iunie 2003 dată în dosarul nr. 2657/2002 al Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, cu consecinţa schimbării în parte a încheierii apelate sub aspectul compunerii masei succesorale în sensul că masa succesorală se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului de 1.000 mp situat în comuna 1 Decembrie, sat Copăceni, jud. Ilfov şi din cota de 1/2 din construcţiile cdificatc pe acest teren, asupra acestui bun imobil apelanta-pârâtă având o cotă indiviză de 5/8, iar intimaţii-reclamanţi câte o cotă de 3/16. De asemenea, s-a reţinut în masa succesorală şi locul de veci situat în Cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti, cu privire la care părţile urmează să rămână în indiviziune forţată şi perpetuă.
Recursul promovat împotriva deciziei a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 2492/2003, prin decizia civilă nr. 2620 din 3 decembrie 2003 prin care s-a constatat nul recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C.A. şi S.V.
Continuând judecata asupra fondului acţiunii de partaj succesoral, după rămânerea irevocabilă a încheierii de admitere în principiu, Judecătoria Buftea a administrat proba cu expertiza tehnică topografică asupra imobilului reţinut în masa succesorală, raport întocmit de expert P.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 2841 din 4 octombrie 2004, pronunţată în dosarul civil nr. 1300/2002, Judecătoria Buftea a admis în parte şi în fond acţiunea principală formulată de reclamanţii C.A. şi S.V. împotriva pârâtei S.E.V. şi a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în comuna 1 Decembrie, sat Copăceni, judeţul Ilfov, constând în teren în suprafaţa de 1.000 mp şi construcţie edificată pe acesta, compusă din 4 camere şi anexe gospodăreşti. A fost atribuit pârâtei S.E.V. în deplină proprietate şi exclusivă posesie imobilul situat în comuna 1 Decembrie, sat Copăceni, judeţul Ilfov, constând în teren în suprafaţa de 1.000 mp, în valoare de 27.531.000 lei şi construcţie edificată pe acesta, compusă din 4 camere şi anexe gospodăreşti, în valoare de 134.200.000 lei. A fost obligată pârâta S.E.V. la plata unei sulte în cuantum de 30.343.312 lei în favoarea reclamantei C.A. şi la plata unei sulte în cuantum de 30.343.312 lei în favoarea reclamantului S.V. S-a dispus, de asemenea, rămânerea în coproprietate perpetuă şi forţată a părţilor asupra locului de veci situat în Cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri reclamanţii C.A. şi S.V. au declarat apel la data de 18 noiembrie 2004, înregistrat pc rolul Tribunalului Bucureşti. In motivele de apel formulate se critică hotărârea Judecătoriei Buftea pentru neluarea în considerare a argumentelor aduse de reclamanţi şi susţinute de înscrisuri cu privire la compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctului lor tată. Astfel, se critică atribuirea în deplină proprietate şi posesie pârâtei S.E.V. a imobilului din satul Copăceni, deoarece casa a fost construită de tatăl lor pe cheltuiala lui şi a copiilor lui care au contribuit cu sume din salariile obţinute din muncă. Dc asemenea, se critică hotărârea şi prin faptul că nu s-au partajat bunurile rămase la decesul tatălui, respectiv 3 hectare teren arabil din care 1,5 ha revin tatălui lor, restul fiind ale pârâtei S.E.V., acţiunile deţinute de defiinct şi dovedite cu un certificat de acţionar şi nici bunurile mobile cu care tatăl lor a venit în gospodărie împreună cu pârâta S.E.V., bunuri dovedite cu un inventar semnat de martori.
Totodată, se critică hotărârea de fond în privinţa bunului imobil şi a modului de partajare în natură, susţinându-se că locuinţa construită de tatăl defunct are o suprafaţă de 95,72 mp, din care suprafaţa utilă este de 57,27 mp, locuinţă care având trei intrări separate poate fi partajată în natură prin atribuirea fiecărui reclamant a câte unei camere, o bucătărie şi o magazie. Terenul aferent de 1.000 mp reprezentând curte şi grădină poate fi partajat în natură şi atribuit astfel fiecărui moştenitor a câte unei cote de 375 mp, conform Legii nr. 319/1944.
Arată apclanţii-reclamanţi că hotărârea este greşită şi în privinţa locului de înmormântare din Cimitirul Şerban Vodă, care a fost concc-sionat de cătrc tatăl defunct prin actul 2171/1974, carc a preschimbat actul 2394/1954, loc de vcci cumpărat cu 6 ani înainte de căsătoria încheiată de tatăl S.T. cu S.E.V., bun propriu asupra căruia a înţeles să întocmească un testament autentificat în favoarea reclamantei C.A. Voinţa tatălui a fost, aşadar, aceea de a transmite locul de veci fiicei lui care se îngrijeşte de acesta, plăteşte taxele de administrare şi care în 1993 a construit pe cheltuiala sa în exclusivitate cripte în care sunt înmormântaţi părinţii. Prin urmare, acest bun este bunul său exclusiv, în calitate de moştenitor testamentar, bun asupra căruia nu au niciun drept copiii din altă căsătorie ai soţiei supravieţuitoare S.E.V., care de altfel are loc de veci în localitatea natală, conform adeverinţei nr. 4 din
21 mai 1997.
La data de 1 februarie 2005, apelanţii-reclamanţi formulează o completare a motivelor de apel, arătând că imobilul din comuna 1 Decembrie trebuie partajat în natură, deoarece, potrivit art. 741 şi 742 C. civ., este inadmisibil ca, fără consimţământul copărtaşilor, să se atribuie unora dintre ei toate bunurile în natură, iar unora numai contravaloarea părţilor ce li se cuvine, atâta timp cât este posibil să se dea fiecăruia bunuri în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi natură sau valoare cu egalizarea prin plata unei sulte. Mai mult, dacă construcţia supusă partajului poate fi comod partajată în natură prin modificări minore ce permit formarea unor unităţi locativc distinctc se va alege această modalitate aplicabilă imobilului în cauză carc arc 9 încăperi şi 3 intrări separate.
Sub aspectul locului de veci, se arată că a format obiectul unui legat cu titlu particular în favoarea C.A., astfel că nu trebuia inclus în masa partajabilă, dreptul real imobiliar de folosinţă asupra locului de veci nefiind supus partajării, ci transmiterii către reclamantă de la data deschiderii succesiunii în baza legatului cu titlu particular.
La data de 28 martie 2005, intimata-pârâtă S.E.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond. Se arată că instanţa de fond la atribuirea imobilului a avut în vedere faptul că apelanţii-reclamanţi deţin locuinţe în proprietate personală, în timp ce pârâta nu are o astfel de locuinţă, iar prin expertiza topometrică s-a constatat că terenul nu este comod partajabil în natură având deschiderea la stradă de 7,5 m, limitând accesul la construcţie cu o servitute de trecere. De asemenea, se precizcază că instanţa a reţinut şi opunerea apelanţilor-reclamanţi la
cfectuarca expertizei în construcţii, la solicitarea tuturor părţilor
avându-se în vedere valoarea de impunere a imobilului. In consecinţă, reconsiderarea poziţiei reclamanţilor faţă de administrarea expertizei construcţii nu poate constitui motiv de netemeinicie a hotărârii judecătoreşti pronunţate.
La termenul de judecată din 30 mai 2005, tribunalul a încuviinţat apelanţilor-reclamanţi proba cu expertiza imobiliară, raportul întocmit în acest sens de expert R.M. fiind depus la dosar la data de 4 iulie 2005.
Analizând criticile de apel faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi probele administrate în faţa instanţei de fond şi de apel, tribunalul apreciază cererea de apel ca fiind întemeiată în parte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
O primă critică împotriva sentinţei prin care s-a dispus partajul pe fond este legată de neincluderea unor bunuri în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului S.T. Se referă apelanţii-reclamanţi, sub acest aspect, la un teren arabil de 3 ha în comuna 30 Decembrie, o serie de bunuri mobile şi acţiuni deţinute de defunct. Or, această critică este considerată de tribunal nefondată faţă de dispoziţiile art. 673s C. proc. civ., în forma iniţială modificărilor aduse prin Legea nr. 219/2005, aplicabile la data pronunţării încheierii de admitere în principiu, dispoziţii potrivit cărora pot fi atacate cu apel mai înainte de pronunţarea hotărârii de fond dispoziţiile instanţei care privesc stabilirea calităţii de coproprietar, cota-partc ce se cuvine fiecăruia, ori masa bunurilor supuse împărţelii.
In cauză, apelanţii-reclamanţi nu mai au la îndemână calea de atac a apelului împotriva hotărârii de fond pentru a critica aceste aspecte, deoarece ele au făcut obiectul cercetărilor instanţei de control judiciar în apelul declarat de pârâta S.E.V. Prin urmare, aceste dispoziţii au fost stabilite de instanţă în mod irevocabil şi ele nu mai pot fi supuse
dezbaterilor asupra hotărârii de fond. In măsura în care la judecata în fond reclamanţii considerau că în mod greşit nu au fost reţinute aceste bunuri în masa succesorală, aveau la îndemână posibilitatea de a
solicita pronunţarea unei noi încheieri, astfel cum arată art. 673 C. proc. civ., prin care să se includă în masa succesorală bunurile omise şi asupra cărora nu au existat dezbaterii contradictorii.
In ceea ce priveşte criticile de apel aduse modului de partajare a imobilului reţinut în masa succesorală, tribunalul apreciază corectă soluţia instanţei de fond. Se reţine astfel concluzia expertului topograf carc a arătat în faţa instanţei de fond, prin raportul de expertiză topografică întocmit, faptul că imobilul are dimensiuni de 9,8 ml la
stradă, 8,6 ml la sud, iar pc lungime 118,67 ml şi respectiv 113 ml şi, prin urmare, nu poate fi lotizat pentru că deschiderea acestuia la stradă şi modul de amplasare a construcţiei existente nu asigură o lăţime minimă de acces între construcţie şi limita proprietăţii de 3 m care să fie afectată servituţii de trecere.
Aceste concluzii au fost coroborate de instanţa de apel cu cele ale expertului imobiliar R.M., care în raportul de expertiză imobiliară arată imposibilitatea partajării în natură a imobilului, existând doar posibilitatea unui partaj de folosinţă în sensul dorit de apelanţii-recla-manţi, adică a atribuirii câte unei camere pentru fiecare moştenitor şi a câte unei dependinţe.
Tribunalul consideră că de esenţa partajului este sistarea stării de coproprietate existentă între moştenitori cu privire la un bun imobil determinat, nimeni neputând fi ţinut în indiviziune împotriva voinţei
sale, conform art. 728 C. civ. In cazul de faţă, imobilul nu poate fi împărţit în natură datorită situaţiei de fapt a bunului imobil care nu permite formarea unor loturi care să asigure o utilizare raţională a bunului, în acord cu destinaţia şi natura acestuia şi care să nu scadă în mod semnificativ valoarea lui de circulaţie. Aspectele învederate de apelanţi, potrivit cărora locuinţa a fost edificată de tatăl lor deccdat, cu aportul lor efectiv în muncă şi în bani, nu poate constitui un criteriu determinant în atribuirea întregului bun către apelanţii-reclamanţi, deoarece dreptul de proprietate indiviz deţinut de aceştia este într-o cotă mult mai mică decât a celei deţinute de intimata-pârâtă, soţie supravieţuitoare care nici nu deţine o altă locuinţă în proprietate.
In consecinţă, tribunalul a respins acest motiv de apel, în ceea ce priveşte modul de atribuire în proprietate exclusivă a bunului imobil, menţinând dispoziţia instanţei de fond, însă în considerarea mijloacelor de probă existente în dosarul de apel, a dispus obligarea inti-matei-pârâte la plata câte unei sulte către apelanţii-reclamanţi stabilită corespunzător cotei lor de coproprietate, aplicată valorii de circulaţie a imobilului astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert R.M.
De altfel, sistarea coproprietăţii şi obligarea coproprietarului căruia
i se atribuie întregul imobil la plata unei sulte către ceilalţi coproprietari în funcţie de valoarea de impunere a imobilului, astfel cum a procedat instanţa de fond, apare ca fiind lipsită de temei juridic, coproprietarii reclamanţi având dreptul la o dezdăunare a dreptului lor indiviz la valoarea de circulaţie a bunului imobil. Faţă de cele arătate,
tribunalul în baza art. 296 C. proc. civ. a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul precizat anterior.
Referitor la motivul ce apel ce vizează locul de vcci, tribunalul considcră că şi acesta este fondat faţă de înscrisurile depuse la dosar de apelanta-reclamantă C.A. prin care a dovedit calitatea sa de legatar cu titlu particular asupra locului de veci deţinut cu titlul de drept de folosinţă.
Astfel, prin actul de concesiune nr. 2171/1974 pentru Cimitirul Şerban Vodă ce preschimbă actul de concesiune nr. 2394/1954, Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman Bucureşti a concesionat lui S.T. un loc de înmormântare pe termen nelimitat în Cimitirul Şerban Vodă. Ulterior, S.T. a înţeles să întocmească testamentul autentificat sub nr. 5623 din 3 noiembrie 1992 de Notariatul de Stat
S.A.I. prin care a instituit-o legatar universal pe fiica sa C.A. asupra
locului de veci. In legătură cu acest act de ultimă voinţă a defunctului, este de reţinut că legatul în favoarea fiicei este unul cu titlu particular, şi nu universal, întrucât se transmite acesteia un singur bun individual determinat, dreptul de folosinţă asupra locului de veci, testament care nu a fost revocat până la data decesului lui S.T. şi pe care ccilalţi moştenitori l-au recunoscut. Prin urmare, faţă de acest bun imobil incorporai, apelanta-reclamantă arc calitatca de moştenitor testamentar, legatar cu titlu particular, iar bunul urmează a-i fi atribuit în această calitatc.
Instanţa de fond a reţinut acest bun în masa partajabilă, atât la încheierea de admitere în principiu cât şi prin hotărârea asupra fondului, însă a dispus menţinerea în indiviziune perpetuă şi forţată a moştenitorilor pc considerentul că locul de veci este un bun de familie carc nu poate fi supus împărţelii. Deşi instanţele de control judiciar care s-au pronunţat asupra încheierii de admitere în principiu au menţinut dispoziţia de rămânere în indiviziune a moştenitorilor forţat şi perpetuu asupra locului de veci, tribunalul nu este ţinut de această hotărâre întrucât obiectul de cercetare în cauza de faţă este tocmai modul în care s-au format loturi şi s-au atribuit bunuri din masa succesorală în instanţa de fond. Or, menţinerea în indiviziune a părţilor asupra unui loc de veci este o chestiune ce poate fi dispusă numai prin hotărârea asupra fondului şi cercetată în instanţa de apel de faţă.
In aceste limite, deşi locul de veci este considerat un bun de familie, menit să servească întregului grup de persoane ce formează familia, acesta nu atrage automat regimul juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue. In acest sens, este de reţinut faptul că nu s-a transferat autorului defunct dreptul de proprietate asupra locului de
vcci, ci doar concesiunea dreptului de folosinţă pc carc însă legatarul cu titlul particular a cdificat o construcţie cu destinaţie de criptă ce este în proprietatea privată a moştenitorului C.A., după cum se dovedeşte cu contractul de execuţie lucrări nr. 17 din 14 aprilie 1993. De altfel, celelalte părţi litigante au recunoscut edificarea acestei cripte de către familia apelantei-reclamante C.A.
Actul pentru cauză de moarte întocmit de concesionarul S.T. în favoarea fiicei sale este pe deplin valabil şi îşi produce efecte atâta timp cât Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi a crematoriului uman ce aparţin municipiului Bucureşti prevede în art. 8 transmiterea pe cale testamentară, fiind interzisă numai transmiterea dreptului de concesiune prin acte între vii prin vânzare-cumpărare.
Reţinând aceste considerente, tribunalul a schimbat hotărârea de fond, constatând calitatea apelantei-reclamante C.A. de legatar cu titlu particular asupra locului de veci şi, în consecinţă, a atribuit locul de veci acesteia.
Notă: Speţa pune şi problema cumulului calităţii de moştenitor legal cu cea de moştenitor testamentar în una şi[ aceeaşi persoană pentru a culege bunuri din aceeaşi moştenire. în măsura în care succesibilul îşi exercită dreptul de opţiune succesorală şi acceptă atât moştenirea legală, cât şi legatul cu titlu particular, la partaj, bunul pentru care de cuius a instituit legatul nu poate fi împărţit între moştenitorii legali. în egală măsură, nu poate fi păstrat nici în indiviziunea forţată şi perpetuă a moştenitorilor legali, chiar dacă obiectul legatului îl constituie dreptul de folosinţă asupra locului de veci care, în literatura de specialitate şi în practică, este considerat un bun de familie destinat a fi utilizat în mod permanent de toţi moştenitorii.
Este de observat că un bun are regimul juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue atunci când drepturile copărtaşilor se menţin independent şi în afara voinţei lor datorită scopului sau destinaţiei permanente căreia îi este afectat bunul respectiv. Aşadar, este obligatorie starea de coproprietate, în sensul că niciunul dintre titulari nu poate cere partajul.
Cu toate acestea, neexistând o reglementare legală a coproprietăţii asupra locurilor de veci (la nivelul municipiului Bucureşti se aplică Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor umane adoptat prin Hotărârea nr. 303 din 7 noiembrie 2003 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, act normativ inferior legii), păstrarea coproprietăţii nu poate fi dispusă obligatoriu, cu înlăturarea dispoziţiei de ultimă voinţă a defunctului sau a recunoaşterilor făcute de moştenitori.
Secţiunea a 2-a. Proprietatea comună în devălmăşie
| ← Bun imobil dobândit în timpul căsătoriei, pe numele... | Ansamblu rezidenţial. Neîndeplinirea condiţiilor pentru... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Loc de veci. Drept de folosinţă dobândit prin concesiune transmis prin legat cu titlu particular
