Lucrări de construire executate fără autorizatie de construire.
| Comentarii |
|
Sancţionarea executantului cu amendă contravenţională şi desfiinţarea lucrărilor. Admisibilitatea acţiunii având ca obiect desfiinţarea lucrărilor executate nelegal, numai în contradictoriu cu executantul, care nu este şi proprietarul clădirii
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4457 din 27 noiembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 18024 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, în contradictoriu cu pârâtul O.M.M. şi în consecinţă, a fost obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările efectuate fără autorizaţie la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. V. nr.1 şi să aducă imobilul la starea iniţială, în termen de 3 luni de la pronunţarea hotărârii.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 2076 din 7.05.2009, încheiat de municipiul Cluj-Napoca, pârâtul O.M.M. a fost
sancţionat cu amendă contravenţională de 31.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.
26 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 50/1991, pentru că în urma controlului efectuat la data de 30.04.2009 în Cluj-Napoca, str. V. nr.1, s-a constatat că pârâtul în calitate de investitor, executa lucrări de compartimentări interioare în podul imobilului de pe str. V. şi a montat ferestre de mansardă tip VELUX pe învelitoare, după înscrierea imobilului în CF, fără a deţine autorizaţie de construire, stabilindu-se obligaţia pârâtului de a intra în legalitate. Ulterior, la data de 22.07.2011, reclamantul a constatat că pârâtul nu s-a conformat celor dispuse prin actul de sancţionare şi s-a propus sesizarea instanţei de judecată.
Potrivit art. 32 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, conform art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. Conform alin.(2) al aceluiaşi articol, în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termene limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.(1).
Având în vedere că pârâtul în calitate de investitor a efectuat lucrări de construcţii fără a deţine autorizaţie în acest sens şi nu s-a conformat celor stabilite prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2076 din 7.05.2009, în temeiul art. 32 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, judecătoria a apreciat acţiunea reclamantului ca întemeiată şi în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului la desfiinţarea lucrărilor executate nelegal.
Legiuitorul sancţionează fapta de a efectua lucrări fără autorizaţie, fără a deosebi după cum persoana care le efectuează este proprietarul sau investitorul imobilului în care se efectuează lucrările neautorizate, pârâtul are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 213/A din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâtul O.M.M. împotriva sentinţei civile nr. 18024 din 24.09.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în tot şi în consecinţă, s-a respins acţiunea civilă intentată de reclamantul Primarul municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtul O.M.M..
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în mod corect a apreciat că pârâtul este cel care a efectuat lucrările şi că pe numele lui s-a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională.
Dar proprietar al imobilului este o altă persoană, dat fiind că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 736 din 10.06.2008, D.L. şi soţia D.L. au vândut lui M.N. şi soţia M.I.C. apartamentul nr. 13, situat în Cluj-Napoca, str. V. nr.1, cumpărătorii fiind intabulaţi în CF.
În situaţia în care executant a fost pârâtul O.M.M., iar proprietarul imobilului este o altă persoană, tribunalul a considerat că ambii trebuiau chemaţi în judecată.
Cadrul procesual nefiind complet, iar în apel neputând fi schimbate obiectul, cauza şi părţile, potrivit art. 294 C.pr.civ., soluţia ce se impune este aceea de respingere a cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului exercitat de pârât împotriva sentinţei judecătoriei, care să fie menţinută în întregime.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea disciplinei în construcţii, întrucât a executat lucrări de construcţii la imobil, fără a deţine autorizaţie de construire, prin acelaşi proces-verbal dispunându-se intrarea în legalitate până la data de 1.09.2009, însă acesta nu s-a conformat măsurii complementare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, construcţiile civile se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile prezentei legi şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
Aceste norme legale au caracter imperativ, fiind edictate de legiuitor pentru ocrotirea unor interese de ordin general cum sunt riscul major pe care îl reprezintă pentru viaţa şi sănătatea populaţiei în general, posibilitatea producerii unor accidente care pun în pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor, întrucât în lipsa autorizaţiei şi a producerii de verificare a imobilului, pot apărea litigii cu vecinii, neexistând nicio garanţie că imobilul respectă regimul de înălţime şi distanţa legală faţă de imobilele vecine, ori că se respectă stilul şi echilibrul arhitectonic.
Sancţiunea amenzii contravenţionale s-a aplicat contravenientului O.M.M., pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr.50/1991, contravenientul dând în faţa agentului constatator o declaraţie prin care a recunoscut lucrările executate, astfel că a fost sancţionat în calitate de investitor şi executant, în baza principiului răspunderii personale, conform căruia răspunderea revine numai celui efectiv vinovat de comiterea faptei ilicite, regulă cu caracter absolut în cazul sancţionării, datorită pericolului social pentru societate.
Sancţiunea contravenţională aplicată pârâtului prin procesul-verbal este definitivă, nefiind anulată, iar autorizaţia nu s-a emis în termenul stabilit în actul constatator. Obligaţia de a intra în legalitate îi revine pârâtului, întrucât potrivit art. 32 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoana sancţionată contravenţional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea construcţiilor ca sancţiune complementară, fiind incident art. 5 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
Executarea sancţiunilor complementare conform art. 40 şi 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ale cărei dispoziţii completează Legea nr. 50/1991, are loc în condiţiile legii speciale, obligaţia de a desfiinţa lucrările executate nelegal, revenindu-i pârâtului.
Instanţa de recurs trebuie să aibă în vedere că desfiinţarea construcţiei executate nelegal se dispune ca sancţiune de instanţa de judecată în cazul în care cel sancţionat cu amendă contravenţională nu a obţinut autorizaţia de construire pentru lucrările executate în termenul stabilit de agentul constatator.
Din dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, rezultă că măsura desfiinţării construcţiilor executate nelegal constituie o sancţiune a obligaţiilor impuse de agentul constatator prin procesul-verbal. Măsura de intrare în legalitate dispusă de agentul constatator prin procesul-verbal nu a fost îndeplinită în termenul stabilit, astfel încât nu se impune aplicarea sancţiunii desfiinţării construcţiilor executate nelegal.
Motivele care l-au împiedicat pe contravenient să obţină autorizaţia de construire, cum sunt cele invocate de pârât, puteau fi relevante fie într-un proces având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie, fie în altul în care să vizeze refuzul autorităţilor de a elibera autorizaţia de construire.
Intrând în analiza motivelor invocate de pârât pentru a justifica lipsa autorizaţiei de construire, tribunalul a depăşit cadrul procesual în care se afla, cadru stabilit de reclamant prin acţiunea sa şi care era clar reglementat de art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Intimatul O.M.M. prin întâmpinare depusă la dosar fila 16-17, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca temeinică şi legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. 2076 din 7.05.2009, încheiat de Serviciul de Control Urbanism şi Disciplină în Construcţii din cadrul Municipiului Cluj-Napoca, ca urmare a controlului efectuat în data de 30.04.2009 în municipiul Cluj-Napoca, str. V. nr.1, s-a constatat că pârâtul O.M.M. a executat lucrări de compartimentare interioară în podul imobilului situat la această adresă şi a montat ferestre tip VELUX pe învelitoare, după înscrierea imobilului în cartea funciară, fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991. Prin rezoluţia Primarului municipiului Cluj-Napoca din 25.05.2009, pentru fapta săvârşită de contravenient, s-a aplicat amenda de 1.000 lei şi s-a dispus măsura intrării în legalitate până la data de 1.09.2009.
Ulterior, prin procesul-verbal de constatare nr. 62 din 24.05.2011 încheiat de acelaşi Serviciu de Control Urbanism şi Disciplină în Construcţii din cadrul Municipiului Cluj-Napoca, s-a constatat că O.M.M. nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, prin obţinerea autorizaţiei de construire sau desfiinţarea lucrărilor executate fără autorizaţie de construire şi s-a propus sesizarea instanţei de judecată.
Întrucât procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nu a fost atacat cu plângere la Judecătoria Cluj-Napoca, rămânând definitiv, la data de 2 august 2011 Primarul municipiului Cluj-Napoca a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului O.M.M. să desfiinţeze lucrările de construcţii executate nelegal în Cluj-Napoca, str. V. nr.1 şi aducerea imobilului la starea iniţială.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, construcţiile civile se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile legii şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
La rândul său, art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, prevede că reprezintă contravenţie dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii să fie considerată infracţiune, executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant. Iar potrivit art. 32 tot din Legea nr. 50/1991, republicată, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispuse, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
Pe baza acestei stări de fapt şi de drept, în mod corect judecătoria a admis acţiunea reclamantului împotriva pârâtului, pe care l-a obligat să desfiinţeze lucrările executate fără autorizaţie de construire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. V. nr. 1 şi să readucă imobilul la starea iniţială, în termen de 3 luni de la data pronunţării sentinţei.
Cel care a procedat greşit a fost tribunalul, care a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei judecătoriei, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul, reţinând că întrucât pârâtul O.M.M. a fost doar executantul lucrărilor de construire, în timp ce proprietarii imobilului la care au fost executate lucrările sunt numiţii M.N. şi soţia, care nu au fost chemaţi în judecată, actualul cadru procesual nu este complet, iar în apel nu se poate întregi, faţă de dispoziţiile art. 294 C.pr.civ.
Raţiunea legiuitorului atunci când a adoptat Legea nr. 51/1990, republicată, a fost de a imprima o disciplină severă în construcţii, astfel că atunci când se execută lucrări fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea autorizaţiei de construire, să fie sancţionaţi atât investitorul, cât şi executantul, fiecare distinct pentru fapta lui, răspunderea contravenţională fiind personală.
În speţă, executantul a fost sancţionat cu sancţiunea contravenţională principală a amenzii, şi i s-a mai aplicat măsura complementară prevăzută de lege, a intrării în legalitate, fără ca acesta să se conformeze în termenul stabilit, dar nici până în prezent.
Pentru desfiinţarea lucrărilor executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea autorizaţiei de construire, executantul (constructorul) nu este necesar să fie şi proprietarul imobilului, deoarece el a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa în calitate de executant (constructor), calitate în care a fost sancţionat şi nu a atacat procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională.
Contravenientul nu a fost sancţionat în calitate de proprietar al imobilului, pentru a fi necesară introducerea în cauză a proprietarilor actuali.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin.(1) şi (3) C. pr. civ., se va admite recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată în sensul că se va respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinţei judecătoriei, care va fi menţinută în întregime.
| ← Grăniţuire. Stabilire pe baza documentaţiei de intabulare | Grăniţuire. Terenuri ce au făcut obiectul legilor fondului... → |
|---|
