Marcă. Acţiune în contrafacere. Produse identice.
| Comentarii |
|
Semne similare. Inexistenta riscului de confuzie. Locul, contextul şi dimensiunea inscripţionării semnului pe produs (ROCHER / ROGER)
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. a) şi b)
Pentru aplicarea art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, trebuie să se verifice dacă pârâta utilizează pentru produse identice cu cele ale reclamantei un semn similar cu marca, iar această utilizare ar putea produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Riscul de confuzie incluzând şi riscul de asociere reprezintă o condiţie suplimentară faţă de cele privind identitatea sau similaritatea semnelor, respectiv identitatea sau similaritatea produselor şi presupune ca un consumator mediu - adică în mod rezonabil educat, prudent, diligent şi informat - să creadă că produsele care poartă semnul incriminat au aceeaşi sursă de provenienţă cu cele comercializate sub marca anterior înregistrată sau
că între sursele lor de provenienţă există o anumită legătură economică.
în analiza posibilităţii unei asemenea confuzii, locul, contextul şi dimensiunea inscripţionării semnului similar pe produsele identice comercializate de pârâtă nu sunt lipsite de importanţă, aşa cum susţine reclamanta.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8270 din 7 decembrie 2007, în R.R.D.P.I. nr. 1/2008, p. 190-198
Prin cererea înregistrată la 15 martie 2005, reclamanta F. SA a chemat-o în judecată pe pârâta C.S. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să interzică pârâtei aplicarea mărcii „ROCHER” şi a termenului „ROGER" pe ambalajele bomboanelor „PICCOLETTP, precum şi comercializarea acestora în formele de prezentare actuale, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 euro pe fiecare zi de întârziere, în cazul neîndcplinirii acestor obligaţii; să o oblige pe pârâtă să ceară tuturor distribuitorilor săi şi vânzătorilor cu amănuntul să sisteze vânzarea şi să retragă de pe piaţă bomboanele „PICCOLETTP carc poartă pe ambalaj aceste semne; să o oblige pc pârâtă să retragă pc cheltuiala sa bomboanele „PICCOLETTr' carc poartă pe ambalajul lor aceleaşi semne, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere, în cazul ncîndeplinirii acestor obligaţii; să o oblige pe pârâtă la repararea în întregime a prejudiciului material produs reclamantei prin oferirea şi comercializarea pe piaţa românească a produselor cu rea-crcdinţă şi care, purtând/imitând în mod fraudulos marca „ROCHER”, au creat confuzie cu produsele reclamantei; să fie obligată pârâta la publicarea, pe cheltuială proprie, într-un ziar de mare tiraj, a sentinţei ce se va pronunţa.
Reclamanta a precizat că îşi rezervă dreptul de a cuantifica despăgubirile, în momentul în care evaluarea daunelor ar fi posibilă; că o astfel de evaluare presupune obligarea pârâtei, în temeiul art. 89 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, să producă mijloacele de probă în baza cărora s-ar putea determina existenţa şi cuantumul daunelor produse reclamantei, având în vedere că aceste dovezi se află în posesia pârâtei, respectiv documente contabile care atestă veniturile obţinute de pârâtă ca urmare a aplicării ilicite pe produsele sale a mărcii „ROCHER” şi a termenului „ROGER”.
Prin sentinţa civilă nr. 1468 din 20 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data soluţionării cauzei şi potrivit probelor administrate de către reclamantă, pârâta nu mai aplică pe ambalajele în care sunt comercializate bomboanele „PICCOLETTI” termenul „ROCHER”.
Astfel cum a recunoscut şi reclamanta, bomboanele comercializate de pârâtă poartă denumirea „PICCOLETTI”, şi nu pe aceea de „ROCHER", denumire carc apărea, la data introducerii acţiunii, pe verso-ul cutiei bomboanelor „HEIDI PICCOLETTI”, ca desemnând o reţetă de bomboane din cele şase sortimente existente în cutie.
Din corespondenţa purtată între părţi reiese că pârâta, în vederea evitării oricărui diferend, după epuizarea stocului curent de ambalaje „PICCOLETTI”, s-a obligat a lua măsurile necesare ca pe viitor cutiile să nu mai poarte pe verso cuvântul „ROCHER”, ceea ce s-a şi întâmplat.
Diferenţierea dintre ambalajele utilizate de reclamantă şi cele utilizate de pârâtă pentru comercializarea produselor proprii este mai mult decât evidentă, sub aspectul graficii, coloristicii şi imagisticii, al amplasării inscripţiilor etc.
Tribunalul a considerat că este excesiv a se aprecia că orice consumator va idcntifica un produs numai după o anumită denumire, inscripţionată minuscul pe spatele cutiei, în loc de a idcntifica produsul după denumirea „HEIDI PICCOLETTI”, înscrisă marc pe faţa cutiei şi promovată prin diverse mijloace publicitare, neexistând astfel vreun risc de asociere sau de confuzie.
S-a mai reţinut prin sentinţă că în prezent reclamanta utilizează pe teritoriul României produse de gen, sub denumirea „FERRERO ROCHER”, iar nu „ROCHER”, astfel încât, cu atât mai mult, riscul de confuzie nu există.
In ce priveşte folosirea abuzivă de către pârâtă a termenului „ROGER”, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că nu există niciun temei care să dea reclamantei vreun drept exclusiv asupra acestui termen.
Pe de altă parte, concluzia desprinsă din analiza similarităţii şi a riscului de confuzie între marcă şi termenul implicat este aceea că din analiza comparativă a scrisului celor doi termeni un consumator mediu român poate face distincţie între aceştia, neexistând risc de confuzie nici sub aspectul grafic şi nici sub cel fonetic.
Cererea de reparare a prejudiciului material ce i-a fost produs reclamantei a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta nu a putut estima cuantumul sau natura prejudiciului, în cauză nefiind întrunite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei; totodată, a avut în vedere şi caracterul accesoriu al acestei cereri în raport cu cererea principală.
Tot în raport de caracterul lor accesoriu, au fost respinse şi cererile de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii şi de publicare a sentinţei într-un ziar de mare tiraj.
Prin decizia civilă nr. 97 din 19 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii invocată de pârâtă şi, totodată, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Apelanta-reclamantă este titulara unui portofoliu de mărci internaţionale pentru produse din clasa 30, potrivit Clasificării de la Nisa, folosite pentru produse din ciocolată, care includ cuvântul „RO-CHER", singular sau împreună cu cuvântul „FERRERO (ROCHER)”.
Pârâta-intimată comercializează acelaşi gen de produse din ciocolată, sub marca „HEIDI” şi denumirea „PICCOLETT1”.
Instanţa de fond a dat o soluţie corectă în speţă, fară însă a privi distinct susţinerile reclamantei întemeiate pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) de cele întemeiate pe dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b).
In ce priveşte semnul folosit de pârâta-intimată, „ROCHER”, aplicat pe spatele cutiei de bomboane comercializate sub denumirea „PICCOLETTP, reclamanta nu trebuia să dovedească decât inscripţionarea acestuia, care, fiind identic cu propria marcă asupra căreia deţine un drept exclusiv de proprietate, reprezintă o încălcare a drepturilor sale ocrotite în mod legal, nefiind necesară dovada existenţei unui risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Pârâta nu a negat situaţia existentă anterior momentului la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, potrivit căreia, într-adevăr, semnul „ROCHER” era inscripţionat pe spatele cutiei de bomboane „PICCOLETTI”, sub marca „HEIDI”, alături de alte semne/denumiri având semnificaţia reţetelor pe baza cărora erau preparate diferitele varietăţi de bomboane aflate în aceeaşi cutie: „AMARETTO CARRE”, „NOUGAT CARRE”, „MOUSE BRASIL” etc.
Aşa se explică şi poziţia pârâtei care, de bună-credinţă fiind, şi-a asumat, la primul avertisment primit din partea reclamantei, obligaţia de a nu mai inscripţiona pe verso-ul cutiilor de bomboane „PICCO-LETTI" cuvântul „ROCHER", după epuizarea stocului curcnt, pentru a nu da naştere unui litigiu între părţi.
Această poziţie a fost exprimată de către pârâta-intimată la data de 12 mai 2004.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 martie 2005, dată în raport de care nu există niciun fel de dovezi că fapta reclamată ar mai fi fost săvârşită.
Nici în faţa instanţei de fond, nici în faza apelului, în care i s-a încuviinţat apelantei administrarea unor probe suplimentare, aceasta nu a putut face dovada utilizării de către pârâta-intimată a semnului „ROCHER", după data la care aceasta din urmă şi-a asumat angajamentul anterior menţionat, utilizare care i-ar fi deschis acesteia calea pentru a solicita o interdicţie pentru viitor.
Afirmaţiile reclamantei-apclante, în sensul că a efectuat mai multe verificări în supermarketuri din Bucureşti, constatând încălcarea angajamentului asumat de pârâtă, sunt bazate pc o prezumţie simplă, dedusă din data inscripţionată pe ambalajele ale căror fotografii le-a anexat cercrii introductive, corclat cu termenul de valabilitate a produselor.
Această prezumţie, necoroborată cu alte probe, nu poate fi însuşită de instanţă, în condiţiile în care însăşi apelanta a făcut vorbire de un rulaj deosebit de rapid al produselor.
Curtea de apel a constatat că reclamanta a urmărit o inversare a sarcinii probaţiunii, inaplicabilă situaţiei de speţă, prin obligarea pârâtei de a face o dovadă negativă, în sensul că la data formulării cererii de chemare în judecată nu mai comercializa produsul în ambalaj conţinând şi semnul ce-i este protejat ca marcă.
Faţă de faptul vecin şi conex care a fost însă dovedit de către pârâtă, acela că semnul „ROCHER" a fost înlocuit de pe ambalaje cu semnul „ROGER", analiza cauzei se impune a fi făcută din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv a posibilităţii producerii în percepţia publicului a unui risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii aparţinându-i apelantei-reclamante cu semnul considerat similar, aplicat pe produse idcntice cu cele comercializate de către aceasta.
Curtea a reţinut că preponderent în aprecierea posibilităţii existenţei în cauză a unui risc de confuzie este modul în care, inscripţionate pe produse similare, semnul „ROGER” şi marca „ROCHER" pot produce acest risc în percepţia consumatorului.
Concluzia, pe acest aspect, la care a ajuns instanţa de fond este corectă.
Semnul utilizat de pârâtă pe spatele ambalajului produsului este inscripţionat cu litere mici, în timp ce marca „HEIDI” apare inscripţionată cu majuscule, pe frontispiciu, urmărind a identifica, între sortimentele diferite de bomboane prezentate, specificul acestora şi reţetele pe baza cărora sunt preparate - reţete cunoscute în domeniul cofetăriei. Consumatorul mediu nu face distincţia între produsele similare aparţinând reclamantei, respectiv pârâtei, după citirea cu atenţie a tuturor menţiunilor pe care le conţine ambalajul (pe verso), pentru acesta fiind suficient să vizualizeze faţa ambalajului, ce poartă marca diferită a fiecărcia dintre părţi.
Analiza apropierii din punct de vedere fonetic între marca „ROCHER" aparţinându-i reclamantei şi semnul „ROGER" este inutilă, în condiţiile în care produsele au propriile mărci sub care se vând, distinctive prin ele însele şi cărora li se face publicitate, inclusiv prin mijloace audio care ar presupune componenta fonetică, nu semnul „ROGER” fiind acela care să servească la deosebirea produselor.
Pe de altă parte, dimensiunea caracterelor utilizate la inscripţionarea semnului „ROGER” nu poate fi, astfel cum susţine apelanta, lipsită de semnificaţie, perecpţia consumatorului mediu neputând fi influenţată de menţiunile inscripţionate cu litere foarte mici şi care, privite în ansamblu, îi dau acestuia sensul exact urmărit de către producător, anume de a identifica sortimente de bomboane, şi nu de a crea o confuzie cu vreo marcă aparţinând unui alt producător, ceea ce explică şi reţetarul tipărit sub fiecare din denumirile folosite.
Rezultă, potrivit celor anterior expuse, că, dacă, de principiu, nu poate fi negată o apropiere fonetică între marca „ROCHER” şi semnul „ROGER”, nici nu se poate concluziona asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv în sensul că semnul folosit de către pârâta-intimată pe ambalajele unor produse identice cu cele fabricate de către apelanta-reclamantă ar putea crea în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul, ceea ce ar fi fost de natură să o
îndreptăţească pe reclamantă să solicite interzicerea folosirii de către pârâtă a acestui semn în activitatea sa comercială.
In ce priveşte modul de soluţionare a cererilor accesorii, în absenţa dovezilor privitoare la utilizarea de către intimata-pârâtă a semnului „ROCHER" în perioada ulterioară datei de 12 mai 2004 şi ca urmare a constatării inexistenţei vreunei încălcări a dreptului acesteia în privinţa mărcii „ROCHER" ulterior acestui moment, în mod corect au fost respinse pretenţiile necuantificate ale reclamantei la plata unor daune materiale care să acopere prejudiciile rămase a fi apreciate în abstract.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susţinut următoarele:
1. Instanţa de apel a constatat în mod greşit inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998.
Astfel, ca urmare a avertismentului primit de la reclamantă, pârâta s-a angajat, la data de 12 mai 2004, să nu mai folosească marca „ROCHER”, dar din păcate pârâta şi-a încălcat angajamentul.
încă din luna septembrie 2004 reclamanta a descopcrit pe piaţă aceleaşi bomboane „PICCOLETTF’, comercializate în aceleaşi ambalaje, făcând parte dintr-un lot nou de produse, cu data de expirare 17 iunie 2005.
După o nouă notificare trimisă pârâtei la data de 23 septembrie
2004, aceasta şi-a luat din nou angajamentul de a schimba ambalajul bomboanelor „PICCOLETTF, în sensul eliminării cuvântului „RO-CHER”, dar şi-a încălcat şi acest angajament, relevant fiind răspunsul dat de pârâtă în faţa instanţei de apel, când a prezentat tabelul privind vânzările produselor „PICCOLETTr din perioada 1 ianuarie 2004 - 1 septembrie 2006.
Având în vedere şi fotografiile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale, nefiind real că a încercat să răstoarne sarcina probei.
Recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză.
2. In cauză trebuia reţinută aplicabilitatea art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, existând riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere între denumirea „ROGER” inscripţionată pe produsele „PICCOLETTr şi marca „ROCHER" aparţinând reclamantei.
Faptul că termenul „ROGER" este inscripţionat cu litere mici pe verso-ul cutiei nu este relevant, în opinia recurentei, deoarece consumatorul nu se limitează a privi faţa ambalajului, ci analizează diferitele sortimente de bomboane prezentate, înainte de achiziţionarea produselor respective.
Instanţa de apel a reţinut că între cele două semne în conflict există o apropiere fonetică, dar, cu toate acestea, nu există risc de confuzie, ceea ce în opinia recurentei este şocant şi face ca argumentele curţii de apel că fie contradictorii şi străine de natura cauzei.
3. Era necesară efectuarea unei expertize contabile pentru estimarea prejudiciului cauzat reclamantei prin folosirea de către pârâtă a termenilor „ROCHER”, respectiv „ROGER", cu încălcarea drepturilor la marcă ale reclamantei.
Societăţile comerciale care au comercializat produse „PICCO-LETTI” au furnizat reclamantei o serie de date relevante cu privire la perioadele şi cantităţile de produse „PICCOLETTI” puse în comerţ, care ar fi putut servi ca bază pentru efectuarea expertizei.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
A suplimentat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie mai multe facturi.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi a fost respins, pentru următoarele considerente:
1. Pentru a face aplicarea art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998, instanţa ar fi trebuit să constate că pârâta foloseşte pentru produse identice cu cele ale reclamantei un semn identic cu marca acesteia.
Instanţele au reţinut că pârâta a aplicat semnul „ROCHER" pe spatele cutiilor de bomboane marca „PICCOLETH”, ca fiind unul din cele şase sortimente de bomboane conţinute în interior, dar, după ce a fost avertizată de reclamantă, a încetat această activitate.
Astfel, la data sesizării instanţei pentru stoparea pârâtei de a mai folosi semnul identic cu marca, această activitate nu mai era în curs de desfăşurare.
Deşi invocă nelegalitatea deciziei, în realitate, reclamanta este nemulţumită de aprecierea probatoriului şi de situaţia de fapt reţinută pc baza acestei aprecieri.
Critici le referitoare la modul cum au fost interpretate ori ignorate anumite dovezi nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel cum era în vigoare la data pronunţării deciziei, dată la care pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. erau deja abrogate.
Cum situaţia de fapt nu poate fi reapreciată în calea de atac a recursului faţă de cele reţinute sub acest aspect de către curtea de apel, în mod corect aceasta nu a aplicat dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 84/1998.
2. în ceea ce priveşte conflictul dintre semnul „ROGER" utilizat de pârâtă şi marca „ROCHER" aparţinând reclamantei, concluzia instanţei de apel, în sensul inexistenţei riscului de confuzie, este de asemenea corectă, iar argumentele instanţei nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura pricinii, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. indicat expres de recurentă şi nici cele ale art. 304 pct. 7 C. proc. civ. redat de aceasta în motivarea cererii.
Pentru aplicarea art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, a cărui încălcare o invocă recurenta, trebuia să se verifice susţinerile reclamantei în sensul că pârâta utilizează pentru produse identice cu cele ale reclamantei un semn similar cu marca, iar această utilizare ar putea produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Identitatea produselor - bomboane de ciocolată - nu a fost contestată în cauză.
S-a reţinut că între semnul „ROGER" şi marca „ROCHER" există o similaritate de ordin fonetic.
Cu toate acestea, s-a reţinut că nu există un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere în percepţia publicului.
Această concluzie, contrar opiniei recurentei, nu are nimic paradoxal, deoarece legea nu prezumă că, în caz de identitate a produselor şi de similaritate a semnelor, există risc de confuzie.
Existenţa riscului de confuzie este o condiţie suplimentară, iar la evaluarea sa criteriile utilizate de curtea de apel sunt pertinente.
Riscul de confuzie incluzând şi riscul de asociere presupune ca un consumator mediu - adică în mod rezonabil educat, prudent, diligent şi informat - să creadă că produsele care poartă semnul incriminat au aceeaşi sursă de provenienţă cu cele comercializate sub marca anterior înregistrată sau că între sursele lor de provenienţă există o anumită legătură economică.
In speţă, ar fi trebuit să se poată reţine că un consumator mediu al bomboanelor de ciocolată, fiind confruntat cu ambalajul bomboanelor comercializate de pârâta C.S. sub marca „PICCOLETTI”, ar putea crede că acestea au acelaşi producător cu cel al bomboanelor comercializate sub marca „ROCHER” sau că producătorii celor două sunt legaţi economic.
In analiza posibilităţii unei asemenea confuzii, locul, contextul şi dimensiunea inscripţionării semnului „ROGER" pe cutiile bomboanelor comercializate de pârâtă nu sunt lipsite de importanţă, aşa cum susţine reclamanta.
Astfel, s-a reţinut că pe faţa cutiei sunt inscripţionate denumirile „HEIDr şi „PICCOLETTr, iar pe spatele cutiei sunt înfăţişate şase sortimente de bomboane, cu ingredientele aferente preparării fiecăruia.
Una din acestea este indicată ca fiind „ROGER”, alături de: „CAP-PUCCINO”, „AMARETTO CARRE”, „NOUGAT CARRE”, „DEUX FRERES” şi „MOUSE BRASIL”.
Fiecare dintre aceste denumiri însoţeşte o fotografie şi este redată cu caractere foarte mici.
Nu rezultă de aici - şi nici reclamanta nu a fost în măsură să explice - de ce un consumator, carc studiază cu ocazia achiziţionării inclusiv menţiunile de pe spatele cutiei de bomboane, poate să crcadă că acestea nu sunt produse de deţinătorul mărcii „PICCOLETTr sau „HEIDI" inscripţionate cu caractere mari pe faţa cutiei, ci de titularul mărcii „ROCHER”, cu care cuvântul „ROGER”, inscripţionat alături de alte cinci diferite, cu litere mici, pe spatele cutiei, are o anumită asemănare din punct de vedere fonetic.
Faţă de cele arătate, concluzia inexistenţei riscului de confuzie este justă, iar criticile de nelegalitate ale recurentei pe acest aspect sunt nefondate.
3. Cum instanţele anterioare nu au reţinut încălcarea de către pârâtă a dreptului la marcă aparţinând reclamantei, capetele de cerere referitoare la repararea prejudiciului au fost respinse pe cale de consecinţă.
In ceea ce priveşte nemulţumirea recurentei legată de neadmi-nistrarea probei cu expertiză, aceasta nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9
C. proc. civ., astfel încât nu a fost analizată de înalta Curte.
In baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia instanţei de apel şi a respins recursul ca nefondat.
| ← De asemenea, nu pot nici să întrebe Curtea dacă este permis... | Marcă. Acţiune în decăderea titularului din dreptul la → |
|---|
