Nulitate contract de împrumut și act juridic nenumit; caracterul real al contractului de împrumut; lipsa remiterii sumei de bani împrumutate; condițiile restituirii contraprestațiilor

Judecătoria MANGALIA Sentinţă civilă nr. 213 din data de 08.02.2016

La data de 07.10.2011 a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. .......... de către BNP .........., prin care pârâtul ........ a declarat că a acordat reclamantului ............, cu titlu de împrumut suma de 28.000 euro, iar reclamantul a declarat că a primit cu același titlu această sumă, scadența împrumutului fiind la data de 07.10.2013 (fila 115).

În cadrul dosarului penal nr. ........ prin Decizia nr......... /........., pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în dauna reclamantului.

În legătură cu contractul de împrumut a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, instanța reține că prin declarația dată în calitate de inculpat de către pârâtul ........... la data de 08.10.2013 (filele 127-128 din dosarul de fond nr. .......), pârâtul a recunoscut explicit că l-a încheiat ca o garanție pentru ajutorul pe care urma să i-l dea reclamantului, fără ca în realitate să îi fi remis reclamantului suma de 28.000 euro. În același sens pârâtul a mai declarat în calitate de inculpat faptul că a garantat ipotecar cu apartamentul său un împrumut contractat de SC .......... SRL, societatea reclamantului, primind în schimb de la reclamant suma de 3.000 euro pentru acest lucru.

Susținerile pârâtului date în calitate de inculpat sunt confirmate de soția pârâtului, numita ............, care a declarat în calitate de inculpat faptul că contractul de împrumut pentru cei 28.000 euro reprezintă o garanție și nu au fost în realitate dați acești bani (fila 126 din dosarul de fond nr. .............).

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că pârâtul nu a negat în cadrul acestui proces susținerile reclamantului în sensul că nu a fost remisă în realitate suma de bani și că a recunoscut acest lucru în cadrul dosarului penal nr. .........., instanța reține că într-adevăr nu au fost dați în realitate cu împrumut cei 28.000 euro despre care se face vorbire în cadrul contractului de împrumut autentificat sub nr. ........ de către BNP ..............

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat ca și motiv de nulitate a contractului de împrumut autentificat sub nr. ........., faptul că contractul de împrumut este un contract real și, prin urmare, nu se consideră perfectat decât în momentul primirii efective a bunului.

În legătură cu acest motiv, instanța constată că potrivit art. 2158, alin. 1 C.civ.: (1) Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

Prin urmare, făcând referire expresă la noțiunea de remitere a sumei de bani ce face obiectul contractului, legiuitorul a confirmat viziunea din vechea reglementare dezvoltată de doctrină, potrivit căreia contractul de împrumut de consumație este un contract real.

Conform art. 1174, alin. 4 C.civ.: (4) Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului. Având în vedere acest text de lege, precum și cele menționate anterior, rezultă că pentru încheierea valabilă a unui contract real este necesară, pe lângă formarea acordului de voință, și remiterea, transmiterea fizică a bunului ce face obiectul împrumutului, în lipsa acesteia contractul neluând naștere în mod valabil.

Cum în speță nu a fost în realitate remisă suma de 28.000 euro astfel cum părțile au declarat în cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr. ............, instanța constată că motivul de nulitate invocat este întemeiat, actul juridic fiind anulabil conform art. 1246, alin. 1 raportat la art. 1248 C.civ.

În acest context, deși a mai fost invocat un alt motiv de nulitate de către reclamant, respectiv lipsa scopului imediat, instanța apreciază că este inutilă analizarea acestuia, urmând a se dispune anularea contractului de împrumut autentificat sub nr. ......... de BNP ............. pentru lipsa remiterii efective a sumei de bani ce a făcut obiectul acestui act juridic.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 3.000 euro, instanța constată că ambele părți recunosc că această sumă a fost dată de reclamant pârâtului ca și contraprestație pentru faptul că a acceptat garantarea unui contract de împrumut contractat de o societate comercială controlată de reclamant.

Sub acest aspect, instanța constată că într-adevăr între P. Bank Romania SA, SC .......... SRL - al cărei administrator era reclamantul și pârâtul ............. a fost încheiat contractul de credit nr. ........... în care pârâtul avea calitatea de garant ipotecar pentru împrumutul acordat societății comerciale (filele 199-2013 din dosarul de urmărire penală nr. ........ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța).

Instanța constată astfel că între reclamant și pârât a fost încheiată o convenție nenumită, verbală, prin care reclamantul s-a obligat să achite pârâtului suma de 3000 euro, sumă pe care a și plătit-o efectiv pârâtului, iar pârâtul în schimb s-a obligat să garanteze împrumutul acordat SC ............ SRL prin contractul de credit bancar menționat anterior.

Cu privire la motivul pentru care se solicită restituirea sumei de 3000 euro, respectiv cauza ilicită, instanța apreciază că este nefondat, câtă vreme nici reclamantul nu a invocat în concret încălcarea unei norme imperative la încheierea convenției nenumite pentru ca pârâtul să își asume obligația de garantare, și nici instanța nu a putut identifica din oficiu vreun astfel de motiv pentru a-l pune în discuția părților și a-l reține ca fondat.

Mai mult decât atât, conform art. 1635, alin. 1 C.civ.: (1) Restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Raportat la speța de față, se poate observa, având în vedere reținerea de către instanță a convenției nenumite verbale încheiate între părți, că singurul temei al restituirii sumei de 3.000 euro este desființarea acestei convenții. Or, în speța de față, pe lângă faptul că nu s-a reținut ca fondat motivul ilicit invocat de către reclamant, acesta nici nu a cerut desființarea convenției ci direct restituirea sumei de 3.000 euro. În aceste condiții, capătul de cerere având acest obiect urmează a fi respins ca nefondat, neputându-se obține restituirea unei prestații efectuate în baza unui act juridic câtă vreme acesta nu a fost desființat.

Pentru motivele de fapt și de drept menționate anterior, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantul ......... în contradictoriu cu pârâtul ........, va dispune anularea contractul de împrumut autentificat sub nr. ........ de BNP ........... și va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3000 euro, ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Nulitate contract de împrumut și act juridic nenumit; caracterul real al contractului de împrumut; lipsa remiterii sumei de bani împrumutate; condițiile restituirii contraprestațiilor