OBLIGAŢII.ACŢIUNE ÎN DAUNE. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 6985 din data de 11.01.2016
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5330/245/2013 la Judecătoria Iași, reclamantul B.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. "O. V.I.G."; S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta din urmă, în calitate de asigurător, la plata despăgubirilor aferente dosarului de daune --- și a penalizărilor de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a menționat că, în data de 14.09.2012, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, deplasându-se pe șoseaua dinspre Capăt CUG către oraș.
A mai menționat că, din sens opus, se deplasa autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, proprietatea S.C. "---"; S.A. Șoferul acestuia din urmă a efectuat o manevră bruscă și a intrat în coliziune cu autoturismul său.
Împreună cu celălalt conducător auto s-a deplasat la Centrul de daune, în vederea completării formularului de constatare amiabilă de accident, la asigurătorul RCA al proprietarului autoturismului cu nr. de înmatriculare ---, respectiv la societatea pârâtă, ocazie cu care, șoferul acestui din urmă autovehicul și-a recunoscut culpa în producerea accidentului.
A mai menționat reclamantul că, deși asiguratul pârâtei a recunoscut că este vinovat de producerea accidentului, iar avariile celor două vehicule erau clare, asigurătorul a refuzat plata contravalorii reparațiilor necesare pentru remedierea pagubelor produse autoturismului său, arătând că, în urma verificărilor efectuate, nu ar fi fost confirmate cauzele, împrejurările și dinamica accidentului rutier, astfel cum au fost relatate de către părțile implicate.
În drept au fost invocate prev. art. 49 din Lg. 136/1995, art. 2223 și urm. C.civ., art. 26, 35, 37 din Anexa Ordinului CSA 14/2011.
A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
La dosar a fost înaintată întâmpinare de către pârâtă, care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepțiile netimbrării și prematurității introducerii acțiunii, față de lipsa realizării procedurii de conciliere amiabilă, excepții care au fost respinse motivat de către instanță, prin încheierea din 03.07.2013.
În ceea ce privește fondul, a menționat că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor solicitate.
În drept au fost invocate prev. art. 112, 114, 132 C.pr.civ., Lg. 136/1995, Ord. CSA.
A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin cererea completatoare formulată, reclamantul a menționat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei reprezentând pagube rezultate din lipsa de folosință a vehiculului, precum și a sumei de 12.145,96 lei cu titlu de despăgubiri constând în echivalentul reparațiilor efectuate.
Prin încheierea din 16.05.2013, a fost admisă, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamant, în sensul eșalonării taxei de timbru în cuantum de 1.050,76 lei în 6 rate lunare.
La termenul din 16.05.2013, reclamantul a solicitat citarea în cauză, în calitate de intervenient a numitului ---.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În data de 14.09.2012, a avut loc o coliziune între autovehiculul condus de către reclamant, având nr. de înmatriculare --- și autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, condus de către intervenientul ---, culpa aparținându-i acestuia din urmă, care a intrat pe contrasens, încercând să evite o denivelare din carosabil, astfel cum se poate concluziona din coroborarea declarațiilor celor doi conducători auto date asigurătorului, precum și din declarațiile martorilor.
La data evenimentului rutier, autoturismul condus de către intervenient era asigurat RCA la societatea pârâtă, conform poliței nr. ---, valabilă în perioada 01.06.2012-30.11.2012.
Între părțile implicate în accident a fost încheiată o constatare amiabilă de accident și s-a deschis la societatea pârâtă dosarul de daună nr. ---, comunicându-i-se reclamantului că nu i se pot acorda despăgubiri, întrucât, în urma verificărilor efectuate de către asigurător, nu se confirmă cauzele, împrejurările și dinamica producerii evenimentului, așa cum au fost relatate de cele două părți implicate și nu se confirmă vinovăția asiguratului.
În raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, expertul desemnat a expus pe larg dinamica producerii evenimentului rutier, menționând că, din descrierea întregii evoluții a acestuia, rezultă că responsabil de producerea accidentului este intervenientul, din cauza faptului că nu a adoptat o viteză adecvată stării drumului, iar manevrele efectuate în momentul declanșării stării de pericol (apariția celui de-al doilea obstacol și pătrunderea pe contrasens, cu început de derapaj), nu au fost cele adecvate situației, prin modul de acționare, intervenientul amplificând pierderea stabilității autovehiculului.
În urma accidentului, autoutilitara reclamantului a suferit avarii la puntea din spate și roata stângă spate, precum și la planetara roții stânga față, astfel încât, deplasarea acesteia a fost imposibilă, fiind ulterior ridicată și transportată la reprezentanța "Peugeot"; Iași.
S-a mai concluzionat de către expert că accidentul s-a produs în conformitate cu cele declarate de cei doi conducători auto, iar avariile suferite de autoutilitara cu nr. de înmatriculare --- sunt perfect compatibile cu modul în care a avut loc evenimentul.
A fost întocmit de către expert un deviz de reparații "Audatex"; pentru componentele pe care le-a considerat avariate ca urmare a accidentului, cu același preț al manoperei cu cel folosit de unitatea service unde a fost reparată autoutilitara, valoarea rezultată fiind de 12.083 lei, în raport de care reclamantul, prin apărător, și-a precizat cuantumul final al pretențiilor solicitate cu titlu de c/val reparații.
Prin urmare, s-a constatat, în primul rând, din coroborarea probatoriilor administrate, că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt prev. de art. 1357 C.civ., respectiv: existența faptei ilicite, constând în producerea evenimentului rutier de către intervenient și care a dus la avarierea autovehiculului reclamantului, vinovăția intervenientului în producerea accidentului, prejudiciul produs reclamantului prin avarierea autovehiculului său, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În al doilea rând, pârâta, în calitate de asigurător, are obligația de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii față de terții păgubiți prin accidente de autovehicule.
Astfel, cf. art. 49 din Lg. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Cf. art. 51, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
De asemenea, cf. art. 2223 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Cf. art. 2225 C.civ., asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.
În ceea ce privește penalizările, se constată cf. art. 36 al. 5 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 că, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei cu titlu de lipsă de folosință, instanța a constat că reclamantul nu a făcut dovada contravalorii prejudiciului solicitat.
Prin urmare, față de situația reținută, instanța a admis în parte, astfel cum a fost precizată, acțiunea civilă și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 12.083 lei cu titlu de despăgubiri, precum și penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei cu titlu de lipsă de folosință, ca nedovedit.
În tem. art. 274 C.pr.civ., a obligat pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată (timbru judiciar, taxă timbru, onorariu avocat, onorariu expert).
| ← GRĂNIŢUIRE, REVENDICARE. Jurisprudență Chemare în judecată... | : Plângere Contravenţionala.Prescripția răspunderii... → |
|---|
