ORDONANTA DE PLATA. Jurisprudență Competenţă materială
| Comentarii |
|
Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Decizie nr. 12 din data de 12.05.2014
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.636/292 din 05 martie 2014 creditoarea S.C. CEZ VÎNZARE S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligat debitorul Spitalul C… RV să-i plătească: suma de 369.021,34 lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; suma de 25.818,78 lei - penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, anunț mica publicitate, INEP, etc.
În motivarea cererii, în fapt, s-a arătat că între creditoare și debitor s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice pentru care i s-a atribuit codul de abonat 90092461, în baza căruia i s-au emis facturile cuprinse în Fișa contabilă atașată cererii, în valoare totală de 394.840,12 lei.
În conformitate cu condițiile generale ale acestui contract, reglementat prin act normativ, însușite de debitoare, creditoarea avea obligația să-i furnizeze servicii de energie electrică iar debitorul să achite valoarea acesteia, în baza facturilor pe care le emitea în maxim 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator.
Începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data de la care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și, totodată, toate obligațiile contractului - cadru de furnizare a energiei electrice. În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului stă și faptul că debitorul a efectuat o serie de plăți, așa cum rezultă și din situația financiară anexată cererii.
Este de notorietate faptul că pentru energia electrică livrată consumatorilor se aplică prețuri negociate sau tarife reglementate în funcție de categoria acestora, eligibili sau captivi și de opțiunile fiecărui consumator. Tarifele reglementate pentru energia electrică se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate și publicate de către autoritatea competentă, sunt aprobate prin ordine ale autorității competente care se publică în M.Of. al României, partea I-a.
Tariful pe care debitorul l-a ales este determinabil, având în vedere că pe facturile emise în baza contractului este trecut atât tariful cât și cantitatea de energie consumată. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului (art.14 al.1) iar tariful aplicat este reglementat de către A.N.R.E. și publicat în Monitorul Oficial ori de câte ori acesta suferă modificări. Valoarea procentuală a penalităților este de 0,3% pe zi calendaristică. Orice modificări, condiții de plată, de contestare a valorii facturilor emise etc. sunt comunicate consumatorilor de fiecare dată, când ele intervin, pe verso la facturi, astfel încât nu se poate invoca necunoașterea legii.
Creditoarea a mai arătat că este certă creanța (art.622 alin.2 din noul Cod de procedură civilă), întrucât existența ei rezultă din contractul însușit de ambele părți, care se întregește cu facturile fiscale emise și recunoscute de debitor prin necontestare; este lichidă creanța (art.662 alin.3 din noul Cod de procedură civilă) deoarece poate fi determinată cu ajutorul actului de creanță - contractul însușit de părți și facturile fiscale emise; creanța este exigibilă (art.662 alin.4 din noul Cod de procedură civilă) deoarece facturile la scadență - 10 zile după emiterea lor -nu au fost achitate de către debitor.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că facturile emise sunt acceptate la plată, nefiind contestate de către debitor, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr.1007/2004 care stabilește că debitorul avea obligația ca, în cazul în care contestă valoarea facturii, să comunice acest fapt furnizorului, în termen de 15 zile de la primire.
Facturile au fost întocmite într-un singur exemplar, potrivit Ordinului nr.1077/2001 emis de Ministerul de Finanțe, privind condițiile în care se pot edita facturile fiscale cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă. Rațiunea acestei autorizări, de a emite facturile într-un singur exemplar, exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică, a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.
Creditoarea a mai solicitat obligarea debitorului și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză constând în taxă de timbru, respectiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu recuperarea debitului, precum și orice altă cheltuială efectuată, ocazionată de judecarea prezentei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.662, art.411, art.1013 și urm. din noul Cod de procedură civilă, dispozițiile Legii nr.13/2007 modificată și completată, Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, de aprobare a contractului cadru de furnizare a energiei electrice, și celelalte norme juridice incidente în cauză.
În baza art.411 alin.2 din noul Cod de procedură civilă, a solicitat judecata în lipsă.
În dovedire, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar un set de acte.
Legal citat, debitorul nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe, nu a invocat excepții.
La termenul din 03 aprilie 2014 instanța, din oficiu, a invocat necompetența materială a soluționării cauzei, excepție admisă prin sentința civilă nr.750 pronunțată în aceeași ședința publică, din 03 aprilie 2014, ca urmare dispunându-se declinarea competenței soluționării pricinii, având ca obiect ordonanță de plată, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Au fost avute în vedere prevederile art.248 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra acelora de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, supuse analizei actele și lucrările dosarului asupra excepției invocate din oficiu, instanța a constatat că, în conformitate cu art.131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă este competent general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art.130 Cod procedură civilă necompetența materială și teritorială de ordine publică putând fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
De asemenea, în temeiul art.132 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.
Fiind examinată excepția de necompetență materială a Judecătoriei Roșiorii de Vede, a fost apreciată ca fiind întemeiată întrucât, în conformitate cu art.98 al.1 Cod procedură civilă, competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal, iar în conformitate cu art.94, alin.1 lit. j rap. la art.95 Cod procedură civilă în speță competența soluționării pricinii aparține T.T. .
Prin dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă a fost calificată ca fiind de ordine publică situația în care competența materială aparține exclusiv unei instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura, excepție care poate fi invocată fie de către judecător fie de părți, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Reținându-se că valoarea pretențiilor solicitate de creditoare, ce formează obiectul cererii principale, este de 369.021,34 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitată, în temeiul și a dispoz. art.248 Cod de procedură civilă, excepția invocată din oficiu a fost admisă.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Activităţi... | UZUCAPIUNE ŞI ACCESIUNE IMOBILIARĂ. Jurisprudență Uzucapiune... → |
|---|
