Ordonanta presedintiala cu minori. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria SLATINA Sentinţă civilă nr. 11373 din data de 16.12.2016
Data publicare portal: 03.03.2017
Prin sentința civila nr. 11373/16.12.2016 pronunțata in cauza nr. 12530/311/2016 Judecătoria S. a admis cererea principală, privind pe reclamanta-pârâtă B.F., și pe pârâtul-reclamant B.M.M., , având ca obiect ordonanță președințială.
Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Stabilește locuința minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei-reclamante.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Provizorie, până la soluționarea dosarului nr. 12529/311/2016, aflat pe rolul Judecătoriei S., având ca obiect divorț.
Executorie, fără somație și fără trecerea unui termen.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei S. la data de 14.12.2016, cu nr. 12530/311/2016, reclamanta B.F., in contradictoriu cu paratul BMM, a solicitat instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna pe cale de ordonanta presedintiala stabilirea provizorie, pana la soluționarea dosarului de fond, aflat pe rolul Judecătoriei S. a locuinței minorului B.M.G..
In fapt, reclamanta a aratat ca s-a căsătorit cu paratul la data de 3 octombrie 2010 si din căsătorie a rezultat un copil minor - B.M.G., născut la data de 20 ianuarie 2011. La inceputul căsătoriei relațiile au decurs in mod normal, pana după nașterea minorului, cand la doua luni de la nașterea acestuia, reclamanta a luat o bătaie crunta de la parat, fara a avea un motiv sau sa-i se spună de ce a fost bătuta atât de crunt. După acest episod, 1a aproximativ sase luni, după ce s-au mutat in comuna S., la bunicii paratului, a luat iarasi o bătaie crunta, deoarece minorul a căzut din pat, reclamanta fiind afara cu treburi. In urma acestui eveniment, reclamanta a învederat ca minorul nu a avut nimic, lucru confirmat de medici, deoarece a fost la un control la spital cu minorul.
Lucrurile nu s-au oprit la acest episod, din contra, au continuat, paratul devenind agresiv fata de reclamanta, atât fizic cat si verbal, mai mult a inceput sa o lovească din diferite motive, care nu erau adevărate, in fata minorului. Locuind cu bunicii paratului, a fost data de mai multe ori afara din domiciliu, de către bunici sai, spunandu-i-se ca este locuința lor si ca reclamanta nu are ce sa cauta acolo. A aratat faptul ca a fost bătuta constant de către parat, acest lucru petrecandu-se atât in fata minorului, cat si in fata membrilor familiei lui -respectiv in fata bunicii, care, asistând la loviturile pe care acesta i le aplica, îi privea, îndemnandu-l sa-i aplice mai multe lovituri.
Ultima agresiune fizica a paratului a fost in data de 4.11.2016, când in urma loviturilor violente aplicate de acesta, i s-a făcut rau, rugandu-1 sa o duca de urgenta la spital pentru ca simțea ca îsi pierde cunoștința, paratul a refuzat, reclamanta fiind nevoita sa găsesca o modalitate de a ajunge la spital, necesitând 7-8 zile ingrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal-
Deși a incercat sa schimbe comportamentul pârâtului, având in vedere existenta minorului, pentru a putea continua căsătoria si pentru a putea fi o familie, paratul o perioada de timp se comporta bine, ca mai apoi sa revină la un comportament agresiv verbal si fizic fata de reclamanta.
Reclamanta a menționat ca minorul este puternic atașat fata de aceasta, deoarece pana la vârsta de 2 ani s-a ocupat de creșterea si educarea acestuia, fiind in concediu prenatal, nefiind ajutata nici de parat sau mama acestuia, iar după vârsta de 2 ani a minorului reclamanta a reînceput activitatea, de minor ocupandu-se mama acesteia, facand naveta de la S. la S., stand cu minorul de la ora 7,30, pana la ora 17,00, când reclamanta se intorcea de la serviciu. Mama reclamantei s-a ocupat de minor, de educarea acestuia, in sensul de a se integra in societate si de a avea un comportament si o dezvoltare fizica si mentala bune.
De la vârsta de 4 ani reclamanta a hotărât, impreuna cu paratul, ca minorul sa frecventeze cursurile unui cămin din S.; deoarece nu s-a putut integra au luat hotărârea sa il transfere la un cămin din C., unde se afla si in prezent.
Reclamanta a precizat ca pe rolul Judecatoriei S. se afla dosarul de divort inregistrat cu nr. 12529/311/2016.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat ca domiciliul minorului sa fie stabilit la aceasta, având in vedere si vârsta frageda a minorului.
A solicitat admiterea ordonanței presedintiale, întrucât este in interesul superior al minorului fara citarea părtilor, executorie de indata, fara somație si trecerea vreunui termen, deoarece urgenta introducerii acestei acțiunii este justificata și de vârsta frageda a minorului, de numai 6 ani.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea ordonanței presedintiale, asa cum a fost formulata.
Ințelege sa se foloseasca in dovedire de proba cu acte, interogatoriu si martorul.
In drept, a invocat dispozițiile art. 996 si următoarele C.civ.
A anexat: copie CI reclamanta, copie certificat căsătorie , certificat de naștere minor ,
taxa timbru (filele nr. 6-8 , 31-33, 40- 41 ds).
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata conform chitantei de timbru de la fila nr. 5 ds.
Pentru termenul de judecata din data de 16.12.2016, pârâtul BMM, în temeiul art. 205 C.pr.civ., în termen legal a formulat întâmpinare, la cererea de stabilire provizorie a locuinței minorului în S., solicitand respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată.
Astfel în temeiul art. 997 C.pr.civ., în care sunt prevăzute condițiile de admisibilitate ale procedurii ordonanței presedintiale, instanța de judecată va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, măsura schimbării temporare a locuinței copilului trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție că acesta se află la o vârstă, la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă iar in cauza de față nefiind fondată.
Paratul a învederat faptul că minorul este atașat de acesta si că paratul a fost cel care, s-a ocupat mai mult de nevoile acestuia de creștere si educare. Astfel, a aratat faptul că partile au domiciliul comun in S, locuință în care minorul a crescut de la naștere si pana la data de 13.12.2016, când reclamanta l-a luat si a plecat în domiciliul părinților acesteia. A apreciat că, prin luarea minorului din domicilu, în lipsa unei urgențe nejustificate de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a făcut decât să fie perturbată, atât activitatea minorului, dar si stabilitatea emoțională a minorului.
A precizat că minorul urmează cursurile cu program prelungit ale grupei mijlocii din Grădinița Scolii Gimnaziale nr.l C. - O iar din data de 13.12.2016 mama reclamantă nu-i permite să mai duca minorul la grădiniță si nici măcar să participe la Serbarea de Crăciun. Așa cum rezultă din Adeverința nr. 2155/ 15.12.2016, paratul este părintele care s-a ocupat în mod exclusiv de creșterea, ocrotirea si educarea minorului. De asemenea, de la data la care mama-reclamantă a plecat cu minorul din locuința comună a fost nevoit să îsi ia zile de concediu pentru a petrece timp cu minorul în S. (nu in domiciliul părinților reclamantei pentru ca nu i se permite accesul), întrucât minorul solicita prezenta sa în permanență: in ziua de 14.12, a mers cu minorul în oraș si la masă, la fel în ziua de 15.12. când minorul l-a chemat de 3 (trei) ori si a petrecut timp împreună, însă acest timp l-a putut aloca minorului doar luând aceste zile libere de la serviciu.
A invederat instanței faptul că programul zilnic al minorului coincide cu programul sau de lucru: pleca împreună dimineața de la S. la C., unde minorul urmează cursurile grupei mijlocii iar paratul are loc de muncă, iar după programul sau de lucru (ora 16.00) merge si ia minorul de la grădinița cu program prelungit și împreună se reîntorc acasă.
De asemenea și reclamanta își desfășoară activitatea in localitatea C., insă programul ei de lucru nu coincide cu programul sau si nici cu programul minorului, aceasta lucrând in regim 24h -72h, în aceasta perioadă paratul ocupându-se exclusiv de minor, motiv pentru care minorul este mai mult atașat de parat. Din caracterizarea eliberata de profesorii-educatori care se ocupă de minor, rezultă faptul că paratul a supravegheat îndeaproape dezvoltarea psiho-socială a minorului și că pe parcursul anilor școlari 2013-2014, 2014-2015 și în prezentul an școlar 2016-2017 a avut o strânsă si permanentă legătură cu educatoarele si personalul auxiliar în vederea eficientizării actului educațional, a fost prezent la toate ședințele cu părinții în cei trei ani în care minorul a urmat cursurile acestei grădinițe.
Așa cum a arătat anterior, a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței cererii, așa cum pretind dispozițiile art. 997 c.pr.civ., reclamanta nejustificând în niciun fel existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinței acestuia. Măsura schimbării temporare a locuinței copilului trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind, așa cum a arătat, suficientă. A solicitat ca instanța să analizeze prezenta cerere si cu raportare la interesul superior al minorului întrucât în domiciliul comun, în care minorul a crescut și s-a dezvoltat de la naștere si până în prezent, acesta dispune de condiții optime pentru creștere și educare și care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate, până când instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către parti și va stabili și domiciliul minorului.
Invocă prev. art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Mai mult, prin luarea minorului din mediul cunoscut (locuința acestuia din localitatea Slătioara) si prin acțiunea mamei-reclamante de a nu mai permite minorului să frecventeze cursurile grădiniței si chiar prin aspectul că mama-reclamantă nu permite minorului să participe la Serbarea de Crăciun — apreciază că acțiunile întreprinse sunt chiar în detrimentul minorului și în totală contradicție cu interesul superior al acestuia.
In plus, pentru a justifica urgența, reclamanta invocă pretinse motive de divorț, motive care urmează să fie analizate într-o eventuală acțiune de divorț, acțiune de care paratul nu are cunoștință, însă dacă exista cerere de divorț, va formula, la rândul sau, cerere reconvențională, prin care va solicita stabilirea locuinței minorului la domiciliul paratului din S., acolo unde a fost crescut.
A solicitat ca instanța să observe că reclamanta nu pretinde că nu ar fi un bun părinte sau ca a avut un comportament neadecvat față de minor, nu-i sunt aduse critici, din care să rezulte că ar reprezenta vreun pericol pentru copilul sau. Dimpotrivă, mama-reclamantă invocă o agresiune pe care a suferit-o la data de 04.11.2016. Chiar dacă nu face obiectul prezentei cauze, paratul a invederat instanței ceea ce s-a întâmplat in data de 04.11.2016: in timp ce se afla la etajul imobilului in care locuiesc, reclamanta i-a aruncat o oală de apă in cap în timp ce îl injura. A incercat sa o evite pentru că în ultimul timp comportamentul acesteia a devenit vulgar, violent și neadecvat (ii aducea injurii și violente fizice, atât in prezenta familiei, cat si in societate) și crezând ca i-a trecut furia a intrat in locuința să se schimbe. In acel moment, reclamanta a început să îl lovească în zona toracelui, în zona occipitală si a feței - leziunile fiind consemnate în Fisa UPU 2172646, aceasta unitate spitalicească întocmind si Anexa pentru pacienții care se prezintă în urma unor agresiuni fizice.
A precizat că este cunoscut comportamentul neadecvat al reclamantei în localitatea in care acestia domiciliaza, dar si de către familiile acestora, însă aceste aspecte urmează să fie analizate în cadrul cererii de divorț.
Concluzionând, paratul a solicitat ca instanța să dispună respingerea cererii, întrucât față de motivele invocate în cauză cu raportare la dispozițiile art.997 C.pr.civ., dar si față de interesul superior al minorului, a apreciat că este neîntemeiată cererea, nefiind motive urgente si temeinice care să justifice măsura solicitată de a stabili cu caracter temporar locuința minorului la domiciliul părinților mamei-reclamante, ci dimpotrivă interesul superior al minorului este acela de a ramane în locuința în care a fost crescut și până în prezent.
In dovedirea celor relatate, paratul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii: O A - R, si I. N.-C.
A anexat: adeverința de școlarizare, Adresa nr. 2155/ 15.12.2016, Adeverința cu veniturile subsemnatului,Foaia de observație 2172646, Ancheta psiho-sociala, Audierea minorului de către instanță (filele nr. 46-54 ds.).
In drept, a invocat art.205 c.pr.civ. art.997 si următoarele C.pr.civ., cu raportare la art. 2 alin. 3 Legea nr. 272/2004.
Pârâtul, în termen legal a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat stabilirea provizorie a locuinței minorului B M - G, născut la data de 20.01.2011, în domiciliul din comuna S.
Paratul a aratat ca motivele de fapt sunt arătate prin întâmpinarea depusă la acest termen de judecată, cu raportare la disp. art. 997, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2014, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Probe:înscrisuri, audierea minorului de către instanță și întocmirea unui referat de consiliere psihologică, interogatoriu, proba testimonială cu martorii: Oprea Ana - Roxana și Iordache Narcis - Clement.
La solicitarea instantei organele din cadrul Primariei Municipiului S., au intocmit si depus la dosarul cauzei refeartul de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei B.F., din Municipiul S., si de la domiciliul paratului B. M M, din municipiul S (filele nr. 16-17 ds.).
In cursul cercetarii judecatoresti, a fost incuviintata si administrata de instanta proba cu inscrisuri, interogatoriul luat de reclamanta B.F. paratului B.M.M. (paratul a raspuns la interogatoriu), interogatoriul luat de paratul B.M.M. reclamantei B.F. (reclamanta a raspuns la interogatoriu), proba testimoniala, sens in care au fost audiati martorii I J și O A R, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
Analizând actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Potrivit certificatului de naștere, minorul B.M.G. este născut la data de 20.01.2011, mamă fiind reclamanta, iar tată - pârâtul.
Pe rolul Judecatoriei S. se află dosarul cu nr. 12529/311/2016, avand ca obiect divorț, acțiunea fiind promovată de reclamantă (certificat de grefă f. 38 ds.).
Din raportul de anchetă psihosocială efectuat la adresele părților rezultă că locuiesc separat, minorul locuiește împreună cu mama sa, în Mun. S., iar tatăl locuieste în Com. S, unde are stabilită, în mod legal, reședința. Condițiile materiale și morale asigurate la domiciliul ambilor părinți sunt optime pentru a asigura creșterea si îngrijirea corespunzătoare minorului (f. 17 și 26 ds.).
Din declarația martorilor audiați rezultă că ambii părinți s-au implicat în creșterea, îngrijirea și educarea minorului în perioada în care au locuit împreună și se implică și în prezent, în condițiile separării în fapt.
Martorul propus de reclamanta-pârâtă, Iacob Joita, a susținut că minorul este atașat de ambii părinți, dar tatăl l-a atras făcându-i diverse plăceri, cum ar fi să-l pună, în față, la volan până la S., în timp ce îl ținea. A arătat că părțile au fost ajutate de martor, bunica maternă, în creșterea copilului, de la vârsta de doi ani a acestuia. Martora a făcut naveta de la S. la Slătioara, cu autobuzul, apoi fiind luată cu mașina de pârât, pentru a avea grijă de copil, timp de un an și jumătate. Minorul locuiește de trei zile cu mama sa, în S., domiciliu în care a venit rareori înainte. Martora a revenit în apartament, pentru a o ajuta și pe cealaltă fiică a sa, care are un copil de doi ani, copil care locuieste și el în apartament, atunci cand mama este la serviciu (f. 39 ds.).
Martorul propus de pârâtul-reclamant, O. A. R, sora acestuia, a arătat că tatăl s-a ocupat mai mult de minorul, care a locuit, în domiciliul comun al părților, până când mama sa l-a luat în S.. Condițiile de la S. sunt bune, iar copilul se simte bine acolo, în timp ce, în apartamentul din S., unde locuieste în prezent, știe ca este frig, așa cum a observat personal, acum câtiva ani, cand a mers și după cum a auzit de la fratele său, care a vorbit cu minorul, acesta spunându-i că a dormit îmbrăcat. Știe ca s-au implicat bunicii paterni în cresterea copilului, iar pe ceilalti nu i-a văzut pe la S. Martorul nu locuieste în S., însă merge frecvent pe acolo (f. 61 ds.).
Sunt incidente în cauză dispozițiile NCPC, având în vedere data introducerii cererii.
Astfel, conform dispozițiilor art. 997 NCPC: "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Totodată, se prevede în NCPC: "Art. 920 - Măsuri vremelnice - Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei";.
Din condițiile impuse de art. 997 NCPC pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială se desprinde caracterul urgenței măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și al vremelniciei la care se adaugă aceea de neprejudecare a fondului.
Art. 997 NCPC enumera situatiile caracterizate prin urgenta, si anume pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Însă, în situțiile prevăzute de art. 920 NCPC este prezumată chiar de legiuitor urgența măsurilor respective și chiar caracterul vremelnic, atâta timp cât măsurile sunt luate până la soluționarea dosarului de divorț, aflat pe rolul instanței.
De asemenea, în Noul cod civil se prevede:
"Art. 263 - Principiul interesului superior al copilului (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului (...). (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate (...).
Art. 486 - Neînțelegerile dintre părinți Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile (...).
Art. 497 - Schimbarea locuinței copilului (1) Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile";.
2.1.Aplicând dispozițiile legale de mai sus, la situația de fapt reținută, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială și se va admite cererea principală, potrivit celor de mai jos.
Pentru a aprecia în acest sens sunt suficiente probele administrate, nefiind administrate și alte probe, precum evaluarea psihologica solicitată de pârâtul-reclamant, pentru motivele arătate în preambulul prezentei, având în vedere și caracterul urgent al măsurilor solicitate și prevederile din art. 999 alin. 3 NCPC, potrivit cărora: "(3) Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat";.
Se va stabili locuința minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei.
Se apreciază că este în interesul superior al minorului să locuiască împreună cu mama sa, întrucât minorul se află la o vârstă fragedă, a locuit cu mama, care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, atât în timpul cât cei doi părinți au locuit împreună, cât și după separarea în fapt a acestora.
De asemenea, se reține că părțile au fost ajutate, în cresterea și educarea minorului, de către bunica materna a acestuia, audiată în calitate de martor, fapt care nu a fost contestat de pârâtul-reclamant. În prezent, bunica se implica în cresterea minorului și o ajută în continuare pe fiica sa, ocupându-se și de un alt nepot, în același domiciliu, în care condițiile materiale sunt corespunzătoare, încălzirea fiind asigurată cu centrală termică proprie. Sunt înlăturate, astfel, susținerile pârâtului și ale martorei propuse de acesta, în sensul că nu sunt condiții materiale bune la domiciliul reclamantei și că apartamentul nu ar fi încălzit.
În contextul existenței neînțelegerilor dintre părți, care rezultă din toate probele administrate, se apreciază că este în interesul copilului să locuiască în domiciliul actual, în care se află împreună cu mama sa și cu bunica maternă, care s-a implicat și anterior în cresterea copilului, sprijinul său fiind solicitat de ambele părți. O nouă schimbare a domiciliului, în contextul conflictelor dintre părți și a agresiunilor reciproce invocate, cu întreruperea legăturilor cu mama, poate afecta emoțional, încă o dată, copilul. Faptul că mamei i-ar fi greu să pastreze relația cu minorul rezultă din toate probele administrate, potrivit cărora conflictele s-au desfășurat, în primul rând în domiciliul conjugal. Chiar martora propusă de pârâtul-reclamant a adus critici la adresa pârâtei-reclamante, iar declarația sa este vădit subiectivă în ceea ce priveste faptul că părțile nu au fost ajutate în cresterea minorului de bunica maternă. În acest sens, se reține că, deși a menționat că merge frecvent la Slătioara și discută cu fratele său, martora a susținut că nu știe despre ajutorul dat de bunicii materni, în condițiile în care pârâtul-reclamant însuși nu a contestat ajutorul dat de bunica maternă.
Astfel, chiar dacă minorul a locuit și a fost crescut în domiciliul din S., în contextul actual al relațiilor dintre părți, se apreciază că este în interesul său să locuiască în prezent cu mama, care a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, fapt susținut și de martorul său, care a arătat că fiica sa a venit să locuiască în S., după neînțelegeri cu pârâtul; martorul s-a referit la violențe verbale și fizice și anterioare ale pârâtului, susțineri ce se coroborează cu certificatul medico-legal depus de reclamantă (f. 18 ds.) și cu planșele foto (f. 40 ds.).
Faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal a fost recunoscut, indirect, chiar de către pârâtul-reclamant la interogatoriu (răspuns întrebarea nr. 10). Pârâtul-reclamant a arătat că, după un conflict familial, reclamanta-pârâtă a plecat pe jos, în data de 12.12.2016, cu minorul, spre stația de autobuz, menționând ca a adus-o apoi la Policlinica Veche, pentru a-i face analize minorului; ulterior, reclamanta a plecat la mama ei, pârâtul fiind la Peco. Este evident, chiar din aceasta relatare fragmentată a celor întâmplate, că mama a fost nevoită să plece, pe jos cu minorul, după un conflict familial, iar pârâtul nu a justificat corespunzător faptul că reclamanta a ajuns, ulterior, în domiciliul bunicii materne din S., împreună cu minorul. Din relatarea sa, rezultă că pârâtul chiar a acceptat, la momentul respectiv, această plecare și nu a susținut că a încercat să aducă minorul înapoi. Cea care a invocat urgența stabilirii domiciliului minorului a fost chiar reclamanta și nu pârâtul, care invocă, abia după introducerea cererii de către mamă, faptul că este în interesul copilului păstrarea locuinței în care a crescut.
Prin urmare, din situația de fapt, raportată la prevederile legale citate, rezultă îndeplinirea condițiilor specifice ordonanței președințiale, iar măsura luată se va aplica până la soluționarea dosarului cu nr. 12529/311/2016, avand ca obiect divorț, în care instanța de fond va aprecia în funcție de probele ce se vor administra și de situația de fapt de la acel moment. Îndeplinirea condițiilor ordonanței presedințiale rezultă, așa cum s-a arătat mai sus, chiar din aplicarea prevederilor art. 920 NCPC, întrucât părțile au pe rol și procesul de divorț.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite conditiile specifice procedurii ordonantei presedintiale, se va admite cererea și se va stabili locuința minorului B.M.G., născut la data de 20.01.2011, la domiciliul mamei, în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului cu nr. 12529/311/2016.
2.2. Având în vedere soluționarea cererii principale, conform celor de mai sus, precum și toate motivele arătate, se va respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
2.6. În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., instanța va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (20 de lei) și onorariu avocat (500 de lei).
| ← Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
