Parcelă având două numere poştale, identificată cu numere cadastrale diferite. Acţiune în rectificarea notării suprapunerii în cartea funciară

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Legea nr. 7/1996, republicată, art. 9, art. 19, art. 26

Conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. C pct. d) din Legea nr. 7/1996, Partea a lll-a a cărţii funciare va cuprinde faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.

De asemenea, art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 prevede că: „înscrierile sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară”.

Se constată astfel că suprapunerea unor loturi cărora le-au fost atribuite numere cadastrale diferite nu intră în niciuna din aceste categorii juridice. Cât priveşte Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, care are o forţă juridică inferioară, interpretarea acestuia nu poate conduce la o extindere a elementelor ce pot fi notate în cartea funciară.

Mai mult decât atât, dispoziţiile Legii nr. 7/1996 nu ar fi putut avea în vedere suprapunerile de loturi cărora le-au fost atribuite

numere cadastrale ca elemente ce pot fi notate în cartea funciară, pentru că o asemenea ipoteză este exclusă chiar de modul în care a fost conceput regimul de publicitate imobiliară întemeiat pe sistemul cărţilor funciare.

Astfel, atribuirea a două numere cadastrale aceluiaşi imobil încalcă prevederile art. 9 din Legea nr. 7/1996: „Funcţia tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei configuraţiei şi mărimii suprafeţelor terenurilor pe destinaţii, categorii de folosinţă şi pe proprietari, precum şi ale construcţiilor”, precum şi pe cele ale art. 17 alin. (2): „Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de folosinţă, aparţinând aceluiaşi proprietar, formează imobilul definit la art. 1 alin. (3), se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară”.

C.A. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 702/R din 27 aprilie 2009, nepublicată

Prin plângerea înregistrată la data de 22 iunie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 6352/4/2007, petentul T.V. a chemat în judecată intimaţii Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti şi SC P.G. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rectificarea încheierii nr. 834012 din 21 mai 2007 pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti, în sensul radierii suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinitivă 54778 şi radierii notării suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinitivă 50313 privind imobilul identificat cu numărul cadastral provizoriu 8403.

Prin sentinţa civilă nr. 6871 din 6 decembrie 2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti; a respins cererea formulată împotriva Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins plângerea formulată de petentul T.V., în contradictoriu cu SC P.G. SRL împotriva încheierii nr. 834012 din 21 mai 2007, pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit încheierii nr. 12670 din 30 iunie 2006, în baza titlului de proprietate nr. 14713-86 din 3 martie 1999 emis de CJSDPAT judeţul Galaţi, a Ordinului nr. 397 din 17 decembrie 1992 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, a certificatului de moştenitor nr. 92 din 18 aprilie 2002 emis de B.N.P.

Ş.I., a actului de donaţie autentificat sub nr. 654 din 26 februarie 2003 la B.N.P. M.E. şi M.N.R., a dosarului cadastral nr. 424722 din 9 ianuarie 2006 avizat de O.C.P.I. Bucureşti s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5494,09 mp, cu număr cadastral 8403, situat în Bucureşti, B-dul M. nr. 130 D, sector 4, în cartea funciară nedefinitivă 50313, la PI/1, în favoarea petentului T.V.

Din extrasul de carte funciară pentru informare privind cartea funciară nr. 54778 a sectorului 4 Bucureşti rezultă că dreptul de proprietate asupra parcelei cu număr cadastral 4090/28, imobil situat în Bucureşti, sector 4, B-dul M., nr. 132 reprezentând teren în suprafaţă de 24.466 mp, transcris din cartea funciară nedefinitivă 16684 în baza actului de dezmembrare autentificat la B.N.P. F.D. sub nr. 358 din 16 martie 2007 şi a dosarului cadastral nr. 729160 din 27 februarie 2007 avizat de O.C.P.I. este intabulat în favoarea intimatei SC P.G. SRL la Pil/1, în baza încheierii nr. 762359 din 26 martie 2007.

De asemenea, în baza aceleiaşi încheieri, nr. 762359 din 26 martie

2007, s-a notat în PI1I/2, din cartea funciară nedefinitivă nr. 54778, suprapunerea imobilului identificat cu număr cadastral provizoriu cu imobilele înscrise în cărţile funciare nedefinitive 20855, 50764, 50313 şi 41525 identificate cu numere cadastrale 4643, 8660, 8403 şi 4525.

Prin încheierea nr. 834012 din 21 mai 2007, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 Bucureşti a dispus, în baza declaraţiei autentificate sub nr. 351 din 15 martie 2007 la B.N.P. D.F. şi a documentaţiei cadastrale avizate sub nr. 729160 din 27 februarie 2007 de O.C.P.I. Bucureşti, notarea suprapunerii lotului 20 înscris în cartea funciară nedefinitivă 54778, identificat cu numărul cadastral provizoriu 4090/28, cu imobilele înscrise în cărţile funciare nedefinitive 20855, 50764, 50313 şi 41525 privind imobilele identificate cu numere cadastrale 4643, 8660, 8403 şi 4525.

Notarea suprapunerii a fost efectuată în cartea funciară nedefinitivă 50313 pentru imobilul identificat cu număr cadastral provizoriu 8403, la poziţia PIII/1 - referitor la care petentul a formulat plângere în termen legal.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4, instanţa a apreciat-o întemeiată şi a admis-o, având în vedere dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 republicată şi art. 31 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară şi a respins cercrca

formulată împotriva O.C.P.I. Sector 4 ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitatc procesuală pasivă.

Cu privire la nelegalitatea măsurii de notare a suprapunerii efectuate de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4, instanţa de fond a apreciat că sunt neîntemeiate susţinerile petentului, având în vedere că, ulterior identificării cadastrale, acordării numerelor cadastrale provizorii şi intabulării celor două parcele în cărţi funciare nedefinitive, s-a constatat la identificarea cadastrală a loturilor dezmembrate din proprietatea intimatei SC P.G. SRL faptul că aceeaşi suprafaţă de teren existentă fizic are două adrese poştale distincte (B-dul M. nr. 130 D şi B-dul M. nr. 132) şi i s-au acordat numere cadastrale provizorii diferite, ceea ce a condus la înscrierea aceleiaşi parcele în două cărţi funciare diferite.

Documentaţia cadastrală întocmită la cererea intimatei pentru dezmembrarea parcelei înscrise în cartea funciară nedefinitivă nr. 16.684, şi avizată sub nr. 729160 din 27 februarie 2007 de O.C.P.I. Bucureşti, a constatat suprapunerea celor două loturi, situaţie faţă de care, după recepţia documentaţiei cadastrale, biroul teritorial a efectuat notările în cele două cărţi funciare.

Instanţa a reţinut că scopul activităţii de publicitate imobiliară este de a aducc la cunoştinţa terţelor persoane situaţia obiectivă, de drept şi de fapt, a unui imobil dintr-o localitate, pentru realizarea căruia înscrierile în cartca funciară se fac cu cfect de opozabilitate.

Potrivit Legii nr. 7/1996, republicată, cât şi dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Regulamentul A.N.C.P.I. în vigoare din 29 decembrie 2006 - „Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul” -

iar alin. (2) lit. q) din acelaşi articol precizează că „In această categorie pot fi enumerate: orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul”.

Având în vedere că drepturile de proprietate înscrise în titlurile de proprietate ale părţilor reprezintă, în realitate, aceeaşi parcelă de teren, astfel cum a reieşit din lucrarea cadastrală, instanţa a apreciat că respectiva suprapunere reprezintă un fapt juridic care, în limitele determinate de lege şi temeinic, a fost notat în cartea funciară nedefinitivă 50313.

Constatând că lucrarea cadastrală pe care se întemeiază notarea în cartea funciară întruneşte condiţiile cerute de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7 din 13 martie 1996, republicată, precum şi cele ale art. 39 pct. 9 şi art. 42 alin. (1) din Regulamentul din 13

octombrie 2006 de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, iar notarea s-a făcut la cererea persoanei interesate, instanţa a apreciat neîntemeiată plângerea formulată de pctent, respingând-o.

împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 25 martie 2008, a declarat apel reclamantul T.V., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 8 aprilie 2008.

Prin decizia civilă nr. 1282/A din 10 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant T.V.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că un prim motiv de apel se referă la faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că respectiva suprapunere reprezintă un fapt juridic, fapt rezultând din lucrarea cadastrală. Apelantul mai critică faptul că instanţa trebuia să se raporteze la conţinutul titlurilor de proprietate şi nu la lucrarea cadastrală, prin notarea acestei suprapuneri el fiind prejudiciat, încălcându-i-se practic dreptul de proprietate.

Tribunalul a reţinut că, aşa cum în mod corect şi instanţa de fond a reţinut, existenţa acestei suprapuneri rezultă cu evidenţă din lucrarea cadastrală efectuată, această suprapunere reprezentând un fapt juridic constatat de către specialişti.

Este adevărat că întinderea dreptului de proprietate se analizează prin raportare la titlurile de proprietate ale părţilor, însă nu pe această

cale. In cadrul acestui litigiu, instanţa nu poate verifica dacă imobilul în litigiu în legătură cu care s-a constatat suprapunerea este în proprietatea uneia sau celeilalte părţi, aceasta deoarece este învestită doar cu vcrificarca legalităţii notării acestei suprapuneri în cartca funciară, respectiv a legalităţii încheierii pronunţate.

S-a reţinut că, sub acest aspect, notarea acestei suprapuneri este legală, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 7/1996 coroborate cu art. 41 alin. (1) şi (2) din Regulamentul A.N.C.P.I., care permit notarea în cartea funciară a oricăror fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.

In ceea ce priveşte argumentele invocate de către apelant referitoare la atributele dreptului de proprietate şi la încălcarea implicită a acestora prin efectuarea acestei notări, s-a reţinut, aşa cum s-a arătat şi mai sus, că pentru soluţionarea acestor aspecte, respectiv compararea titlurilor de proprietate (împrejurare care nu poate fi constatată în cadrul unei proceduri necontencioase, respectiv de către registratorul cărţii funciare), este nevoie de promovarea unei acţiuni pe drept

comun, pentru a se stabili carc dintre cele două titluri este mai bine caractcrizat şi implicit preferabil.

Apelantul a mai invocat faptul că prin această notare s-ar înfrânge scopul dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 7/1996, în sensul că mai mulţi proprietari nu pot fi înscrişi în aceeaşi carte funciară decât dacă sunt coproprietari ai imobilului. S-a reţinut că aceste argumente nu au legătură cu cauza, în situaţia de speţă fiind vorba despre o notare în cartea funciară şi nu despre o înscriere sau intabulare.

împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 8 decembrie

2008, a declarat recurs recurentul T.V., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la 25 martie 2009.

S-a arătat că, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, instanţele de apel şi de fond au nesocotit reglementările exprese ale art. 19 din Legea nr. 7/1996:

Conform art. 19 din Legea nr. 7/1996, republicată, cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numele localităţii în carc este situat imobilul, precum şi din trei părţi, respectiv: Partea I, referitoare la descrierea imobilului, Partea a Il-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate şi Partea a III-a, referitoare la dezmembră-mintele dreptului de proprietate şi sarcini.

In Partea a IlI-a lit. b) se înscriu faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.

Or, recurentul-reclamant a sesizat instanţa cu o plângere împotriva unei încheieri de îndreptare eroare materială, respectiv încheierea nr. 834012 din 21 mai 2007, care i-a fost comunicată şi care face obiectul plângerii, cu toate că O.C.P.I. a omis cu ştiinţă să comunice încheierea iniţială unde s-a presupus a fi strecurată această eroare, respectiv încheierea nr. 762359 din 26 martie 2007. Această strategie ce intră în sfera penalului a fost de natură a prejudicia grav dreptul de proprietate, drept absolut garantat prin Legea fundamentală, art. 44. Este inadmisibil ca prin notări ale unor suprapuneri în cartea funciară să fie pur şi simplu nesocotit un drept fundamental care este cel de proprietate garanta atât de normele interne, cât şi de cele comunitare, precum şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene al drepturilor omului.

Ccrcrca de radiere formulată este pe deplin justificată şi legală dacă ne raportăm la prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, conform cărora „Orice persoană interesată poate cere rectificarca înscrierilor din cartca funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea”.

Or, recurentul-reclamant este beneficiarul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ce au avut ca obiect anularea Ordinului nr. 16/1995 emis de Ministerul Agriculturii, respectiv sentinţa civilă nr. 1276 din 28 octombrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 572/1995, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului.

Ca urmare a acestei situaţii, este cert că nu se impune înscrierea suprapunerii în cartca funciară, dcoarece în caz contrar ar fi înfrântă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente se impunea admiterea cererii de radiere a notării suprapunerii lotului 20 înscris în CF nr. 54778/N şi a radierii notării suprapunerii lotului 20 înscris în CF nr. 50313 identificată cu nr. cadastral 8403.

In deplină concordanţă cu aceste motiv de recurs, recurentul a apreciat că este aplicabil şi motivul stabilit de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, interpretând plângerea formulată ca o cercre contencioasă, cu toate că a calificat-o drept necontencioasă.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. Curtea reţine următoarele:

Este adevărat că reclamantul a indicat în plângerea împotriva încheierii de carte funciară că înţelege să se judece în contradictoriu

cu SC P.G. SRL. In materia specială a plângerii de carte funciară, nu acesta este însă cel care stabileşte cadrul procesual. Potrivit art. 50

alin. (1) din Legea nr. 7/1996: „încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii'’. Interpretarea teleologico-raţională a acestui text de lege impune concluzia că aceste persoane trebuie să figureze şi în etapele ulterioare

ale procedurii, respectiv în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, precum şi în cadrul căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţe.

Or, cealaltă persoană interesată de existenţa suprapunerilor loturilor era SC P.G. SRL, care a dat declaraţia autentificată sub nr. 351 din 15 martie 2007 de notar public F.D.

Este în schimb întemeiată critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. C pct. d) din Legea nr. 7/1996, conform cărora Partea a IlI-a a cărţii funciare va cuprinde faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte.

De asemenea, art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 prevede că:

„înscrierile sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciara’.

Prin act juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Faptele juridice sunt faptele omeneşti săvârşite fară intenţia de a produce efecte juridiec, efecte ce se produc în puterea legii, şi faptele naturale (evenimentele). Raportul juridic civil este o relaţie socială - patrimonială sau nepatrimonială -reglementată de norma de drept civil. Faptele juridice lato sensu -actele juridice şi faptele juridice stricto sensu - sunt izvoarele raporturilor juridice civile concrete. Drepturile personale sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora subiectele active - numite creditori -pot pretinde subiectelor pasive - numite debitori - să dea, să facă sau să nu facă ceva. Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Mai mult decât atât, dispoziţiile Legii nr. 7/1996 nu ar fi putut avea în vedere suprapunerile de loturi cărora le-au fost atribuite numere cadastrale ca elemente ce pot fi notate în cartea funciară, pentru că

o asemenea ipoteză este exclusă chiar de modul în care a fost conceput regimul de publicitate imobiliară întemeiat pe sistemul cărţilor funciare.

In situaţia în care imobilul a fost înscris în cărţi funciare distincte cu titulari ai dreptului de proprietate diferiţi, pe această cale se ajunge la eludarea principiului relativităţii (continuităţii) sau a regimului rectificării înscrierilor de carte funciară.

Principiul relativităţii este acea regulă în temeiul căreia înscrierea unui drept în cartca funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris sau, după caz, urmează a fi înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută (art. 22). Principiul relativităţii înscrierilor asigură publicitatea integrală, garantează securitatea dinamică a circuitului civil şi totodată asigură aplicarca, şi în sistemul de carte funciară, a regulii de drept material nemo plus iuris in aii uni transfer re potest quam ipse habet, atâta timp cât, prin aplicarea lui, rezultă că drepturile noului achizitor nu pot deriva decât de la adevăratul titular înscris ca atare în cartea funciară.

De asemenea, în ipoteza în care ar există o discordanţă între cuprinsul cărţii funciare, adică aşa numita stare tabulară, pe de o parte, şi situaţia juridică reală, adică realitatea extratubulară, pe de altă parte -posibilă explicaţie a coexistenţei a două titluri de proprietate asupra aceluiaşi imobil - singurul mijloc juridic pentru înlăturarea acestei disensiuni este rectificarea cărţii funciare în care ar fi fost în mod greşit înscris dreptul proprietarului tabular, care poate interveni însă numai în condiţiilc limitative prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, ceea ce constituie o importantă garanţie a dreptului înscris.

In acestc condiţii, nu se poate nega că simpla existenţă a unui act juridic oficial prin carc se menţionează o suprapunere a imobilului reclamantului cu un lot aparţinând unei alte persoane aducc atingere dreptului de proprietate carc ar aparţine reclamantului, constituind prin sine însăşi o contestare a dreptului său. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate garantează titularului posibilitatea de a exercita toate atributele sale în putere proprie şi în interes propriu, con-ferindu-i astfel legitimitate pentru înlăturarea oricăror acte care contravin acestui interes.

Anularea unui asemenea act emis cu nerespectarea legii constituie în aceste condiţii o măsură justă şi echitabilă care nu face decât să contribuie la respectarea principiului legalităţii şi la ocrotirea într-o măsură cât mai ridicată a dreptului de proprietate prin înlăturarea oricărei atingeri care îi este adusă, semnificativă pentru modul în care înţelege titularul său să şi-l apere.

întrucât instanţa a fost învestită exclusiv cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva încheierii nr. 834012 din 21 mai 2007 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti - al cărei temei juridic este dat de dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 Curtea nu va analiza critica formulată de reclamant prin care a învederat că sunt îndeplinite condiţiilc acţiunii în rectificare - reglementate de art. 33-37 din acelaşi act normativ.

Faţă de acestc considerente, reţinând că prin hotărârea atacată s-a făcut o greşită aplicarc a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. C pct. d) şi art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să admită recursul şi să modifice în tot decizia apelată, în sensul că în baza art. 296 C. proc. civ. va admite apelul formulat de apelantul-reclamant T.V., va schimba în parte sentinţa civilă apelată, va admite plângerea formulată de petentul T.V. în contradictoriu cu SC P.G. SRL împotriva încheierii nr. 834012 din 21 mai 2007, pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti şi va anula încheierea nr. 834012 din 21 mai 2007 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 Bucureşti, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

← Publicitate imobiliară. Erori în documentaţia cadastrală...		Construcţie înstrăinată prin act sub semnătură privată... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Parcelă având două numere poştale, identificată cu numere cadastrale diferite. Acţiune în rectificarea notării suprapunerii în cartea funciară