Plângere contravenţională. Jurisprudență Garda Financiară
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 5718/193/2016 din data de 12.12.2016
Dosar nr. XXXX/193/2016
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de xx.xx.xxxx
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE -
GREFIER -
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXXX
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de xx.xx.xxxx.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de xx.xx.xxxx, sub numărul XXXX/193/2016, petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze procesul verbal seria DGAF, nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal, a fost sancționată, fiind reținută în sarcina sa încălcarea prevederilor art.10 lit.c) și art 10 lit.gg) din OUG nr.28/1999, iar, pentru prima contravenție, a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 27.500 lei.
Totodată, arată petenta că, în temeiul art. 11.alin. (l) lit. a) din OUG nr.28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 1275,50 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute și neînregistrate, și, în temeiul art. 11 alin. (l) lit. e) pct. vii) din OUG nr.28/1999 s-a dispus suspendarea activității de alimentație publică "Restaurant"; desfășurată la punctul de lucru deschis Botoșani, str. X cu denumirea "X"; pe o perioadă de o lună.
Menționează petenta că faptele descrise în procesul verbal sunt neconforme cu realitatea, iar situație de fapt si de drept diferită de cea descrisă în procesul verbal atacat, aspect care atrage nulitatea absolută a acestuia.
Subliniază petenta că măsurile luate sunt abuzive, nelegale și excesive.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal se arată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravențiilor susmenționate, nici în planul laturii obiective, nici în planul laturii subiective. Astfel referitor la latura obiectivă, textul de lege incriminează neemiterea bonurilor fiscale în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, iar, în conformitate cu cele declarate de cei 5 chelneri, suma de aproximativ 300 lei reprezentau bacșișurile lor până la acea oră.
Referitor la incidența în cauză a situației prevăzute la art. 11 lit. e) pct. 7 (vii), anterior acestui control au mai fost efectuate două verificări de către inspectorii DGA, o dată în data de xx.xx.xxxx, când societatea a fost sancționată cu avertisment pentru o sumă nejustificată de 8 lei, iar, a doua oară, pe 03.03.2016, când a fost constatată existența unei contravenții similare celei din procesul verbal atacat.
Referitor la latura subiectivă, se subliniază lipsa vinovăției subscrisei în săvârșirea contravenției, culpa pentru neemiterea bonurilor fiscale fiind, evident, a ospătarilor, împotriva cărora ar trebui să se îndrepte pentru acoperirea prejudiciilor produse.
În plus, se arată că sancțiunile aplicate prin procesul verbal atacat sunt excesive, contravin prevederilor art.21 alin.3 din OG 2/2001, precum și jurisprudenței CEDO, fiind de natură a prejudicia în mod grav și probabil, ireversibil, activitatea societății
În dovedirea a solicitat petentul administrare probei cu înscrisuri, prezumții și martori.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de xx.xx.xxxx, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și neîntemeiată.
Intimatul a arătat că, în data de xx.xx.xxxx, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru situat în Botoșani, Str. X nr. Y, jud. Botoșani - restaurant X, punct de lucru ce aparține de societatea X SRL CUI XXXXXXXX, s-a constatat că operatorul economic verificat nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație. Astfel, în urma comparării datelor înscrise în raportul informativ ";X";, s-a constatat un plus de casă în valoare de 1275,50 lei.
Se menționează de intimat că suma de 1275,50 lei este mai mare de 3% din totalul încasărilor, conform raportului informativ ";X"; mai sus menționat și depășește plafonul de 1000 lei.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se menționează că, la întocmirea sa, au fost respectate condițiile de formă prevăzute art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității absolute, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, având în vedere și faptul că prin contestația formulată se solicită anularea procesului-verbal ca nelegal, însă în motivare nu se regăsesc invocate aspecte care pot atrage constatarea nulității absolute.
Se mai arată că, din cele declarate de administratorul societății în plângerea formulată, nu se poate stabili cu exactitate care sunt sumele provenite din bacșișuri și care sunt sumele provenite din serviciile prestate/bunurile livrate direct către populație pentru care nu a emis bonuri fiscale și nici nu justificat concret proveniența acestor sume.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii contestate, se arată că sancțiunile au fost aplicate având în vedere gravitatea faptelor, ținându-se seama de împrejurările în care faptele au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției seria DGAF nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx (f.38-39), petenta S.C. X S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA cu amendă în cuantum de 27.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 și cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. g) din același act normativ.
De asemenea, s-au dispus și măsurile complementare constând în confiscarea sumei de 1275,50 lei pe care contribuabilul nu a putut să o justifice și suspendarea activității societății pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu xx.xx.xxxx, ora 24:00.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție, s-a reținut că, în urma controlului operativ și inopinat efectuat în data de xx.xx.xxxx, la punctul de lucru aparținând societății contestatoare, situat în municipiul Botoșani, Str. X, nr.3, județul Botoșani, s-a constatat că operatorul economic nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație. Astfel, în urma comparării datelor înscrise în raportul informativ "X"; emis de AMEF din dotare la aceeași dată, ora 18:04 (1704.5 lei) cu monetarul întocmit (2980 lei) s-a constatat un plus de 1275,50 lei. Conform notei explicative date de administratorul societății, suma de 1275,50 lei provine din faptul că ospătarii nu au fiscalizat o parte din comenzi. S-a mai arătat că suma identificată în plus este mai mare de 3% din totalul încasărilor, conform raportului informativ "X"; și depășește plafonul de 1000 lei.
Referitor la cea de a doua faptă contravențională, s-a reținut că societatea deține la punctul de lucru suma de 1275,50 lei care nu poate fi justificată prin date înscrise în documente emise de AMEF, registrul special și/sau chitanțe.
Procesul-verbal contestat a fost semnat, iar, la rubrica "alte mențiuni" s-a consemnat că "Vom contesta procesul verbal, deoarece nu suntem de acord cu sancțiunile aplicate în prezentul proces verbal".
Împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției petenta a formulat la data de xx.xx.xxxx, în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului - verbal, respectiv xx.xx.xxxx, prezenta plângere.
În drept, potrivit art. 10 lit. c), gg) din O.U.G. nr. 28/1999 "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...)c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8); gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special și/sau în chitanțe.", iar, potrivit art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi), vii) din O.U.G. nr. 28/1999 din același act normativ "Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): 6. (vi) cu amendă în cuantum de 27.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este mai mare de 1.000 lei și mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și cu: 7. (vii) suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;";.
Art. 11 alin. 1 lit. a) pct. i) din O.U.G. nr. 28/1999 dispune astfel "Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: a) cele prevăzute la art. 10 lit. (...) și gg), cu amendă în cuantum de 3.000 lei, precum și cu: 1. (i) confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenția prevăzută la lit. gg);";.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat seria DGAF nr. nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură faptele reținute în sarcina petentului reprezintă o ";acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ";acuzație în materie penală"; are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Analizând din oficiu actul sancționator atacat, astfel cum prevede art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța reține că agenții constatatori nu au efectuat o încadrare juridică corespunzătoare a primei fapte săvârșite de către contravenientă și pentru care acesta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 27.500 lei.
Fapta constatată a fost încadrată la prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi) din O.U.G. nr. 28/1999, deși, din probele administrate, rezultă că fapta se încadrează la prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999, potrivit cărora "Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): 4. (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;";.
Din declarațiile date de cei doi martori audiați în cauză, respectiv F. I. M. (f.94) și P. A. (f.95), ospătari aflați în serviciul petentei, a rezultat că, modul în care încasau sumele de bani de la clienți pentru consumații - până la dispunerea sancțiunilor din prezenta cauză -, presupunea emiterea unei note informative cu care ospătarul se prezenta la masa clientului și îl întreba dacă achită cash sau cu cardul, după care se întorcea și scotea bonul fiscal pe care îl preda clientului împreună cu restul.
Martorul F. I. M. a declarat, sub prestare de jurământ, că, în ziua controlului - care a coincis cu sărbătoare Sfântul Gheorghe - l-a văzut pe colegul său, martorul P. A., cum a dus nota informativă la o masă de aproximativ 20 de persoane și s-a întors să scoată bonul, însă, în acel moment, inspectorul ANAF a scos raportul informativ (f.71) și nu i-a mai dat voie să scoată bonul fiscal.
Această declarație se coroborează cu cele învederate de martorul P. A., potrivit cărora, după ce a ajutat clienții de la masa la care a servit să transporte cadourile la mașină, a încasat banii pentru consumație (spunându-i-se să păstreze și restul) și s-a întors să scoată bonul fiscal, moment în care inspectorii ANAF i-au spus că nu mai au voie să facă nimic la POS și să predea sumele de bani pe care le aveau toți angajații la ei. A arătat martorul că el și colegii săi au predat toate sumele de bani pe care le aveau la ei, inclusiv ciubucurile făcute.
Rezultă așadar că, în suma de 2980 lei - banii rezultați la întocmirea monetarului (f.52) - sunt cuprinse și sumele de bani primite de ospătari ca bacșiș, cât și sumele de bani pentru care nu au scos bonuri fiscale, controlul intervenind între momentul emiterii notei informative (document nefiscal) și momentul în care trebuia emis bonul fiscal.
Deși nu se poate stabili cu certitudine cuantumul acestor sume (bacșișuri și cele pentru care nu s-a emis bon fiscal din motivele expuse de martorii audiați), instanța reține totuși existența unui dubiu în privința depășirii plafonului de 1000 lei (prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi) din O.U.G. nr. 28/1999) cu suma de 275,50 lei, fiind verosimil ca cele două categorii de bani, însumate, să depășească suma de 275,50 lei (cu care s-a depășit pragul de 1000 lei), ajungându-se astfel la un plus nejustificat în casa de marcat inferior plafonului de 1000 lei. Reținând existența acestui dubiu, care îi profită petentei (in dubio pro reo), instanța va da eficiență acestui principiu corelativ prezumției de nevinovăție.
În consecință, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că există o altă situație de fapt decât cea reținută de agenții constatatori, dar numai în ceea ce privește condiția ca suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției să fie mai mare de 1.000 lei, stare de fapt ce necesită o altă încadrare juridică.
Raportat la prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate hotărî și în aceste condiții asupra sancțiunii ce poate fi aplicată petentei. Instanța apreciază că încadrarea juridică diferită efectuată de către agenții constatatori nu este un motiv de nulitate al procesului-verbal.
În speță, săvârșirea contravenției de către petentă este indubitabil dovedită, iar exonerarea acesteia de răspunderea contravențională ar fi injustă în condițiile în care, din materialul probator administrat, reiese cu certitudinea existența faptei, dar în alte condiții.
Instanța mai are în vedere și recomandările de la pct. 15 din cuprinsul Minutei întâlnirii din data de 19 noiembrie 2008 dintre conducerea C.S.M. și membrii Comisiei ,,Unificarea practicii judiciare"; cu doamna președintă a Secției de contencios Administrativ și Fiscal de la Î.C.C.J., reprezentantul Secției Comerciale a Î.C.C.J., reprezentanta P.Î.C.C.J. și președinții secțiilor comerciale și ai secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel având ca obiect unificarea practicii judiciare.
Astfel, s-a arătat că, în situația în care din materialul probator rezultă o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție, ce atrage o altă încadrare juridică a faptei, soluția ce se impune este de admitere în parte a plângerii contravenționale, cu consecința modificării procesului-verbal de contravenție, în sensul reținerii în sarcina petentului a faptei, astfel cum rezultă din materialul probator administrat, încadrând din punct de vedere juridic această faptă și aplicând sancțiunea prevăzută de lege pentru contravenția reținută.
Mai mult, în aprecierea necesității efectuării unei astfel de reîncadrări juridice, instanța are în vedere și faptul că normele juridice care sancționează fapta fac parte din dreptul administrativ, ramură de drept public dominată de interesul general, iar, în raporturile juridice de drept public, prevalează interesul general. A nu sancționa faptele de genul celei din speță, în condițiile în care fapta este dovedită cu certitudine, poate conduce la concluzia că interpretarea normelor juridice cu un formalism excesiv, în sensul imposibilității de reîncadrare a faptei, favorizează unele persoane în sensul că se bucură de impunitate datorită unei anumite interpretări a legii.
Instanța reține că este necesară sancționarea petentei pentru fapta care rezultă din materialul probator, chiar dacă i s-a dat o altă încadrare juridică de către agenții constatatori, pentru a se putea realiza atât prevenția specială, respectiv determinarea petentei să nu mai comită astfel de fapte, cât și prevenția generală, prin atragerea atenției celorlalți operatori economici că organele abilitate ale statului dețin mijloacele necesare și sunt dispuse să intervină ferm, dar în mod legal și obiectiv, în cazul constatării abaterilor în domeniul fiscal.
Scopul de prevenție al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins în condițiile în care nu va exista vreo consecință resimțită de către contravenient pentru fapta săvârșită și clar dovedită.
Prin urmare, instanța urmează să reîncadreze fapta contravențională constatată în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx în sensul că aceasta se sancționează de prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei., ca urmare a faptului că suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului.
Potrivit art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 "Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din cuantumul amenzii prevăzute la art. 11 alin. (1) și (2), agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.";.
Având în vedere noul cuantum al amenzii, stabilit în urma reîncadrării juridice a faptei, instanța reține că petenta beneficiază, în temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, de posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei, întrucât este vorba despre o nouă sancțiune aplicată, iar textul de lege, aplicat prin asemănare, conduce la această concluzie.
Față de cele constatate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA și va reîncadra juridic prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, în contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
În temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, instanța va pune în vedere petentei că are posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. X S.R.L. cu sediul în mun. Botoșani, B-dul X nr. Y sc. Z et. T ap. U, identificată cu CUI XXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA cu sediul în str. Apolodor nr. 17 sector 5 București .
Reîncadrează juridic fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, în contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) și sancționată de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei.
În temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, petenta are posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Botoșani, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Civil, ordonanta presedintiala, cerinta urgentei.... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Executarea silită → |
|---|
