Plangere contraventională Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEŞTI
Dosar nr. 1855/270/2011
Înreg. la 24.03.2011 - plângere contravenţională -
SENTINŢA CIVILĂ nr. 75
Şedinţa publică din data de 10.01.2013
Instanţa constituită din:
Preşedinte – ---
Grefier – ---
Pe rol se află judecarea acauzei civile formulată de petenta ---- în contradictoriu cu intimata ----, având ca obiect „plângere contravenţională”.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit ambele părţi.
Pentru a da posibilitate părţilor să fie prezente la judecarea cauzei, instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au lipsit ambele părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;
Nemaifiind formulate alte cereri ori invocate excepţii şi având în vedere că ambele părţi au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, petenta prin cererea de chemare în judecată iar intimata prin întâmpinare, în temeiul art. 167 cod procedură civilă, instanţa încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi respinge cererea petentei de a solicita relaţii cu privire la stadiul dosarului penal în care numita --- este cercetată pentru evaziune fiscală, aceste înscrisuri nefiind utile cauzei.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
I N S T A N Ţ A :
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.03.2011, sub numărul 1855/270/2011, petenta ---- a chemat în judecată intimata ----, solicitând instanţei să dispună anularea procesului verbal seria --- din 10.03.2012 prin care a fost sancţionată cu avertisment şi cu măsura complementară de confiscare a sumei de 34.677,35 lei, reprezentând contravaloarea mărfii deţinute fără acte de provenienţă.
În motivarea cererii, petenta a arătat că la data de 15.02.2011 prin adresa nr.259096 Poliţia Municipiului --- a solicitat efectuarea unui control la punctul de lucru al întreprinderii individuale, situat în ----
În urma acestui control, asupra vânzătoarei --- au fost identificate caiete privind evidenţa contabilă în partida dublă. Petenta a mai precizat că deşi nu avea cunoştinţă despre aceste evidenţe contabile, prin procesul verbal s-a dispus confiscarea sumelor evidenţiate ca venituri plus neimpozabile.
Totodată, petenta a mai arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria -- se află în lucru dosarul nr.259096/2011, urmând ca la finalizarea cercetărilor să fie identificată persoana vinovată şi să se dispună confiscarea acestor sume.
Petenta a mai arătat că fapta contravenţională reţinută nu îndeplineşte prevederile art.6 şi 7 din Legea 12/1990, sub aspectul vinovăţiei, acesta fiind şi motivul pentru care sancţiunea principală este cea a avertismentului.
În drept, petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG 2/2001.
În probaţiune petenta a depus la dosar: procesul verbal de constatare a contravenţiei verbal H, nr. 0282711 din 10.03.2011 (fila 3), proces verbal nr.800893 din 10.03.2011(filele 4-7), contract de comodat din 05.11.2009(fila 8).
În conformitate cu dispoziţiile art.36 din OG nr.2/2001 şi art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 12.04.2011 intimata a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal ca legal şi temeinic.
În motivare, intimata a arătat că în cele două caiete extracontabile şi în registrul, care au fost comunicate de către Poliţia Municipiului ---, sunt consemnate veniturile realizate, aprovizionările şi sumele de bani predate petentei.
Intimata a mai precizat că petenta însăşi aproviziona punctul de lucru cu marfă, prelua banii rezultaţi din vânzare şi ţinea propria contabilitate în partida simplă, fără să înregistreze şi veniturile realizate din evidenţa extra contabilă.
Cu privire la măsura confiscării intimata a precizat că în cadrul dosarului penal aflat în lucru, nu s-a dispus măsura sechestrului asigurator, în vederea confiscării speciale. Iar faptul că a fost aplicată sancţiunea principală avertisment, nu denotă lipsa pericolului social al faptei, ci sancţiune a fost corelată cu măsura confiscării speciale.
Intimata a mai arătat că în evidenţa extracontabilă ţinută de către vânzătoarea de la punctul de lucru este consemnată cu rigurozitate, pe zile, întreaga activitate de la punctul de lucru, în perioada ianuarie-decembrie 2010, precizând că punctul de lucru funcţionează în continuare, fără ca petenta să fi luat vreo măsură legală împotriva vânzătoarei.
În drept, intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile OG 2/2001 şi ale Legii 12/1990.
În probaţiune, intimata a depus la dosar: situaţia privind aprovizionările şi livrările de la punctul de lucru(fila 13), bilanţ încasări şi plăţi în anul 2012 (fila 14), certificat constatator registrul comerţului (fila 16), nota explicativă (fila 16-21).
La termenul din 14.04.2011 instanţa amânat judecarea cauzei pentru a da posibilitatea petentei să-şi pregătească apărarea, şi pentru a se obţine relaţii cu privire la stadiul dosarului penal nr.259096/2011.
La termenul din 12.05.2011 instanţa amânat judecarea cauzei pentru a da posibilitatea petentei să depună la dosar dovada că împotriva sa a fost începută urmărirea penală.
La termenul din 19.05.2011 instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului penal, conform art.244, alin.1, pct.2 C.pr.civ.
Împotriva acestei Încheieri, intimata a formulat cerere de recurs, care a fost soluţionat prin Decizia nr.625 din 11.09.2012(filele 23-24 dosar de recurs). Instanţa de recurs a admis recursul şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, reţinând că dosarul penal în care petenta este cercetată, priveşte o altă faptă şi o altă perioadă decât fapta contravenţională reţinută în procesul verbal contestat. Aşadar, soluţionarea plângerii contravenţionale nu depinde de soluţia ce se va da în dosarul penal.
La data de 06.12.2012, petenta a depus la dosar note de şedinţă (filele 31-32).
La termenul din 06.12.2012 instanţa a introdus in cauză, în calitate de intimată Garda Financiară Comisariatul General prin mandatar general Garda Financiară – Secţia Bacău şi a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatei Garda Financiară Bacău, pe care a scos-o din cauză.
Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ---din 10.03.2011 (fila 3) petenta a fost sancţionată contravenţional cu avertisment pentru nerespectarea dispoziţiilor art.2, lit.e din Legea 12/1991, de asemenea împotriva sa a fost dispusă măsura confiscării sumei de 34.677,35 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor deţinute fără acte de provenienţă.
În procesul verbal s-a reţinut că în perioada ianuarie 2010 -decembrie 2010 I.I ---- a desfăşurat activităţi comerciale prin intermediul a două puncte de lucru, unul situat în ---, iar celalalt în ---
În urma unui control efectuat de Poliţia ---, la punctul de lucru din ---, agenţii constatatori au descoperit un registru şi două caiete în care au fost consemnate extracontabil mărfurile aprovizionate şi sumele de bani predate administratorului. Din acestea s-a constatat că petenta a vândut mărfuri fără documente legale de provenienţă în valoare de 34.677,35 lei.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1, lit.e din Legea 21/1991 constituie activităţi comerciale ilicite, efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Nerespectarea acestei dispoziţii constituie contravenţie conform art.2, alin.1, lit.f din acelaşi text normativ, şi se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei, în cazul în care fapta a fost săvârşită de persoane juridice.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.
Instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal fiind înmânat acestuia la data de 10.03.2010, iar plângerea contravenţională a fost depusă la registratura instanţei la data de 24.03.2010.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare şi aplicare a sancţiunii contravenţionale, instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probantă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, dar în lumina jurisprudenţei CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă faţă de dispoziţiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României - se impune ca, în raport de acele contravenţii ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curţii, prezumţia de nevinovăţie să aibă prioritate faţă de prezumţia de legalitate a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Criteriile alternative la care Curtea a raportat definiţia noţiunii de „materie penală” sunt: criteriului calificării interne, al naturii faptei incriminate şi cel al scopului şi severităţii sancţiunii
Observând cele trei criterii indicate de Curte, instanţa reţine că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noţiunea de „materie penală”, deoarece prevederea legală se adresează unei largi categorii de persoane, persoane fizice si juridice care au obligaţia de a desfăşura activităţi de comerţ numai cu respectarea prevederilor legale în domeniu, scopul sancţiunii are caracter preventiv şi punitiv, iar sancţiunea contravenţională este destul de severă, respectiv amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.
În cauza Nicoleta Gheorghe c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligaţiile ce le revin părţilor într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanţă crucială ca instanţele de judecată care sunt sesizate cu soluţionarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenţie, să acorde petenţilor în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reţinute de agentul constatator şi de a-şi prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”
Prin urmare, instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie va prevala asupra celei de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligaţia de a proba în instanţă toate elementele constitutive ale contravenţiei, aşa cum rezultă cu claritate din Hotărârea Anghel c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-şi pregăti şi a-şi prezenta apărarea, de a produce şi de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
Totuşi, faptul ca un contravenient beneficiază de prezumţia de nevinovăţia nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenţie pentru a fi exonerat de răspundere; chiar dacă procesul verbal nu beneficiază de o prezumţie absolută de legalitate şi temeinicie, el constituie totuşi o probă de vinovăţie.
În cauză, atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în Nota explicativă dată în faţa reprezentanţilor Gărzii financiare (filele 16-17), petenta a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre existenţa evidenţelor extracontabile în partidă dublă găsite la punctul de lucru din ---- şi că au existat mai multe discuţii contradictorii cu vânzătoarea ---, referitoare la modul de aprovizionare.
Instanţa nu poate primi această susţinere cât timp petenta nici nu a solicitat administrarea unor probe care să o confirme, nici nu a depus la dosar înscrisuri din care să reiasă cu certitudine care erau raporturile cu numita ----, în ce au constat divergenţele avute cu acesta, cum se facea aprovizionarea punctului de lucru, cum erau încasaţi banii şi alte aspecte asemănătoare.
În lipsa unor astfel de date, dat fiind ca punctul de lucru situat în ---este un dezmembrământ fără personalitate juridică al petentei, se va reţine că supravegherea, organizarea şi administrarea funcţionarii acestuia îi aparţine petentei. De asemenea, în această calitate întreprinderea individuală care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unui punct de lucru este ţinută să răspundă pentru neregulile descoperite în funcţionarea acestuia.
Contractul de comodat depus la dosar (fila 8), face numai dovada că petenta are un drept de folosinţă gratuit asupra Chioşcului situat în str. ----, unde desfăşoară activităţi comerciale. În baza contractului sus menţionat părţile nu au convenit asupra nici unui aspect legat de modul de aprovizionare a punctului de lucru sau de repartizare a beneficiilor obţinute din vânzarea mărfurilor. În acest context, se va menţine prezumţia că petenta este cea făcea aprovizionarea cu marfă şi ridica sumele încasate din vânzare.
Cât priveşte susţinerea petentei că prin sancţiunile penale şi contravenţionale ce i-au fost aplicate s-a încălcat principiul ne bis in idem (aplicarea unei singure sancţiuni pentru o singură faptă ilicită), instanţa reţine că:
Din adresa aflată la fila 19 din dosar, reiese că împotriva petentei a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea faptei de evaziune fiscală, prevăzuta de art. 9, alin.1, lit.b din Legea 241/2005, constând în aceea că în perioada martie - decembrie 2010 a realizat venituri care nu au fost înscrise în evidenţele contabile, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în suma de 11.640,38 lei.
În timp ce, prin procesul verbal contestat a fost sancţionată pentru că în perioada ianuarie - decembrie 2010 a vândut mărfuri fără documente legale de provenienţă, în valoare totală de 34.677,35 lei.
Aşadar, chiar dacă parţial cele două perioade se suprapun, faptele reţinute sunt diferite. Petenta avea atât obligaţia de a declara profitul obţinut şi de a plăti către stat impozitul pe profit aferent, cât şi obligaţia de a deţine documente de provenienţa pentru bunurile comercializate; nerespectarea fiecăreia dintre acest obligaţii fiind sancţionată în mod distinct.
Totodată, nu se poate reţine că sancţiunea complementară a confiscării sumei de 34.677,35 lei, dispusă prin procesul verbal contestat, se va dispune la finalizarea cercetărilor din dosarul penal, dat fiind că cercetările în acest dosar vizează doar fapta de evaziune fiscală, iar dacă se vor lua măsuri împotriva petentei vor privi numai acest aspect.
Conform art.5 alin. 1 din OG 5/2001 sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda şi prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi trebuie aplicate proporţional cu gradul de pericol social al faptei, iar în art.7, alin.1 din acelaşi act normativ se arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Prin urmare, agentul constatator are posibilitatea de a aprecia în funcţie de situaţia ivită care sancţiune contravenţională corespunde cel mai bine scopului punitiv şi preventiv al măsurii şi de a aplica în concret sancţiunea. În cauză, sancţionarea petentei cu avertisment, nu denotă lipsa de vinovăţie la săvârşirea faptei, ci s-a urmărit aplicarea unei sancţiuni rezonabile, în condiţiile în care faţă de petenta s-a luat şi măsura confiscării sumei de 34.677,35 lei, în conformitate cu art. 4, alin.1 din Legea 12/1990.
Măsura confiscării este întemeiată pe Situaţia privind aprovizionările la punctul de lucru --- (fila 13), întocmită pe baza evidenţelor extracontabile ţinute pe punctul de lucru şi însuşită prin semnătura de către reprezentanta petentei, din care reiese că în perioada februarie - decembrie 2010, s-au făcut achiziţii totale în valoare de 41.183,26 lei, din care sunt înregistrate în evidenţa contabilă achiziţii în sumă de 14.257,41 lei, iar pentru diferenţa de 34.677,35 lei nu s-au putut prezenta documente justificative.
Pentru exemplificare, intimata a depus la dosar câteva pagini din caietele cu evidenţă extracontabilă (filele 18-21), din care se observă că vânzătoarea nota în mod detaliat plăţile făcute pentru aprovizionare.
În consecinţă, observând că petenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reţinută în procesul verbal, iar intimata a făcut dovada elementelor constitutive ale contravenţiei reţinute şi a aplicat sancţiunea în limitele legale, instanţa urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal seria ---- din 10.03.2011 (fila 3) şi să menţină ca legal şi temeinic procesul verbal contestat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge plângerea formulată de către petenta ----, în contradictoriu cu intimata ---- , ca neîntemeiată.
Menţine ca legal şi temeinic procesul-verbal seria ---- din 10.03.2011.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, azi, 10.01.2013.
PREŞEDINTE, GREFIER,.
2
| ← Revizuire fond funciar Fondul funciar | Împărţire bunuri comune Partaj → |
|---|
