Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Rezoluţie nr. 2050 din data de 06.12.2016
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18.07.2016 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub dosar nr. 11442/180/2016, petenții CIO și CMA au formulat plângere împotriva ordonanței de clasare dispusă în data de 08.04.2016 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în dosarul nr. X, confirmată prin ordonanța nr. X a prim - procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 23.06.2016, solicitând desființarea soluției atacate.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că au formulat plângere penală față de numitul UGG pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen, respectiv evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005. Prin soluția pronunțată, procurorul a disjuns cauza sub aspectul infracțiunii de înșelăciune și a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe langa Judecătoria Bacău. În cadrul dosarului nou constituit, nr. X, s-a dispus clasarea fata de numitul UGG apreciindu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege sub aspectul elementului material.
Față de ordonanța de clasare, pronunțată la data de 08.04.2016, petenții au înțeles să formuleze plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în cadrul căreia au arătat ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru a demonstra săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Prin ordonanța pronunțată la data de 23.06.2016 în dosar nr. X s-a apreciat soluția pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Petenții apreciază că soluția este nelegală și netemeinică, în baza următoarelor considerente:
- ordonanțele atacate nu au fost motivate, înșiruirea unor chestiuni teoretice de ordin general nu suplinește această obligație a procurorului, care, la momentul adoptării ordonanței, are obligația de a se raporta la probatoriul administrat în contra și în favoarea făptuitorului;
- în mod greșit, organele de urmărire penala au apreciat ca speța se rezumă doar la neîndeplinirea unor obligații contractuale.
Petenții arată că intimatul UGG i-a indus în eroare cu privire la anumite împrejurări, cu scopul evident de obține un folos material injust. Deși la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în dovedirea susținerilor și au fost audiați mai mulți martori, care au confirmat starea de fapt, organele de cercetare penală au apreciat, prin cele doua ordonanțe, că nu există o faptă de înșelăciune, întrucât făptuitorul nu ar fi întrebuințat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, motivare lipsită de orice suport real, toate probele administrate confirmând contrariul.
În acest sens, petenții arată că elementul material al infracțiunii de înșelăciune este reprezentat în oricare din variantele infracțiunii, de o acțiune frauduloasă de amăgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevarate. Prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realitații trebuie să fie aptă de a inspira încrederea victimei și de a o induce în eroare, de a o amagi sau de a o menține în eroarea produsă anterior. Ca modalitate, acțiunea de inducere în eroare ori menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace (chiar simplele reticențe - abținerea de a da o explicație - pot fi un mijloc de amăgire în raport cu anumite condiții concrete). În opinia petenților nu are relevanță dacă subiectul pasiv s-a lasat mai ușor ori mai greu indus în eroare, în mod evident, nu va exista această infracțiune daca făptuitorul nu a întrebuințat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, iar acesta nu a putut fi executat din motive independente de voința lui. De asemenea, pentru existența infracțiunii de înșelăciune nu interesează dacă victima a fost sau nu ușor indusă in eroare, legea urmărind să apere îndeosebi persoanele credule, mai puțin prudente, deoarece tocmai aceste persoane sunt mai expuse sa devină victime ale infracțiunii.
Cu privire la situația de fapt, petenții arată că au contactat făptuitorul în urma afișării numărului de telefon la locația reprezentată de cartierul de vile, în mod public, pe un panou. Acesta i-a asigurat că este proprietar al terenului, pe care intenționau să îl achiziționeze pentru edificarea unei construcții tip vilă, pentru suma totală de 59.000 euro. În acest context, le-au fost solicitați bani pentru avans, petenții efectuând plata doar după ce au fost asigurați că este proprietarul terenului și că în zona respectivă intimatul a mai construit și alte vile pe care le-a dat spre vânzare.
Petenții susțin că intimatul a refuzat încheierea unui contract, sub orice formă; la momentul încheierii contractului de vanzare cumpărare având ca obiect terenul, autentificat sub nr. X, intimatul l-a prezentat pe numitul EAI, ca fiind mandatarul său, prin intermediul căruia urma sa le vândă terenul. Ulterior petenții au aflat că, în realitate, numitul E era proprietarul suprafeței de teren. Mai arată că intimatul i-a asigurat ca efectuează lucrarea prin societatea pe care o deține, urmând sa perfecteze o convenție în acest sens, însă până în anul 2016 acesta nu a figurat ca asociat la vreo societate avand ca obiect de activitate lucrări de construcție.
Se arată că în mod greșit se reține ca ar fi reclamat doar calitatea proastă a lucrărilor, problema dedusă cercetării fiind mult mai amplă, petenții realizând ca au fost înșelați de către intimat la momentul în care acesta a încasat suma de 54.000 euro, fara a-și mai onora obligațiile convenite. Petenții susțin că dacă ar fi avut cunoștință că intimatul nu este proprietarul suprafeței de teren, precum și faptul că a mai înșelat și alte persoane nu ar mai fi achitat această sumă de bani.
Se mai arată că intimatul a prezentat la bancă, în vederea contractării creditului, un deviz emis de societatea SC., semnat de acesta, dar din cunoștințele petenților, intimatul nu avea nicio calitate în acest sens.
Susțin aceștia că intimatul UGG este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și în cadrul altor dosare penale, unde s-au constituit parti civile numiții A si C, alte persoane induse in eroare, care au înmânat sume de bani făptuitorului. De altfel, în opinia lor, în mod greșit nu s-a procedat la conexarea cele 3 dosare, numitul U procedând sistematic la folosirea de manopere frauduloase în scopul de a obține bani de la diverse persoane .
Petenții au depus la dosarul cauzei și un memoriu în cuprinsul căruia expun pe larg situația de fapt. Intimatul UGG, legal citat, nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Din dispoziția instanței, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța din data de 08.04.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în dosarul nr. X s-a dispus clasarea cauzei penale în care s-au efectuat cercetări față de numitul UGG, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 C. pen., întrucât fapta ce formează obiectul cercetărilor nu este prevăzută de legea penală.
Cu prilejul emiterii ordonanței, procurorul și-a însușit argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare din data de 21.03.2016, reținând că La data de 21.08.2015 numiții CIO și CMA s-au adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prin care solicită efectuarea de cercetări față de U GG, sub aspectul infracțiunilor de "evaziune fiscală"; și "înșelăciune";.
În fapt, la data de 26.08.2014 între U GG în calitate de prestator și CIO în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii având ca obiect construirea unui imobil tip locuință, pentru suma totală de 59.000 euro, cu termen de executare 01.03.2015, cu prelungire până la data de 15.04.2015.
Întrucât obligațiile contractuale nu au fost respectate și au fost efectuate lucrări de proastă calitate, persoanele vătămate s-au considerat induse în eroare și s-au constituit părți civile cu suma de 5.000 euro.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. X din 01.02.2016 s-a dispus disjungerea cauzei față de U GG sub aspectul infracțiunii de "înșelăciune"; și declinarea in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Prin referatul organelor de cercetare penală din data de 06.01.2016 în dosarul nr. X s-a propus clasarea cauzei întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În dosarul de bază nr.X s-a dispus efectuarea in continuare a urmăririi penale față de U GG, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin. l lit. a din Legea nr.241/2005.
Analizând conținutul infracțiunii sub aspectul laturii obiective procurol a constatat că elementul material constă în oricare din variantele infracțiunii, dintr-o acțiune frauduloasă de amăgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realității trebuie să fie aptă de a inspira încrederea victimei și de a o induce în eroare, de a o amăgi ori în cazul de față această cerință nu a fost îndeplinită. Cu prilejul încheierii sau executării contractului, făptuitorul nu a întrebuințat mijloace pentru a determina încheierea contractului, in condiții frauduloase.
S-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar procurorul a dispus clasarea cauzei însușindu-și fără argumente suplimentare referatul organelor de cercetare penală pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală
Soluția adoptată în dosarul nr. X a fost comunicată petenților la 25.04.2016, iar aceștia au formulat plângere la data de 10.05.2016, în termen, susținând în esență că fapta numitului UGG de a induce în eroare petenții pentru a-i determina să încheie contractul de prestări servicii având ca obiect construirea unui imobil tip locuință, cu privire la calitatea de proprietar și cu privire la modalitatea de realizare și vânzare a casei construite, se circumscrie infracțiunii de înșelăciune. Au mai arătat aceștia că, deși în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău există mai multe dosare penale în care numitul UGG este cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, nu s-a procedat la reunirea acestora, reunire ce se impunea pentru adoptarea unei soluții corespunzătoare adevărului.
Plângerea astfel formulată a fost respinsă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, acesta reținând că din probele administrate în cauză, nu rezultă indicii că făptuitorul a întreprins acte de inducere în eroare sau a acționat în așa fel încât persoanele vătămate să dobândească o reprezentare denaturată, falsă asupra unei anumite situații, cu prilejul încheierii sau executării contractului.
S-a apreciat că în lipsa utilizării unor metode dolosive din partea făptuitorului, apte a induce sau a menține în eroare persoana vătămată la încheierea sau executarea contractului, simplul refuz al îndeplinirii angajamentelor contractuale asumate nu atrage incidența legii penale; or, în speță, neîndeplinirea obligațiilor contractuale nu reprezintă o înșelăciune în sine, ci o faptă care atrage o răspundere civilă contractuală.
Referitor la necesitatea reunirii cauzelor în care UGG era cercetat pentru comiterea aceleeași infracțiuni, în dauna altor persoane vătămate,f ață de constatarea că la data la care s-a înregistrat prezenta cauză dosarul cu nr.X, persoană vătămată A A era soluționat, iar dosarul cu nr. X, persoană vătămată C A se afla în stadiul de finalizare a cercetărilor, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 43 C. proc. pen.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a constatat că soluția dispusă este legală și temeinică, procurorul făcând o corectă apreciere a probelor, în condițiile dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată.
Examinând plângerea formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Potrivit art. 340, alin. 1 C. proc. Pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărire penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. Pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele, respectiv al soluției date. Date fiind limitele în care operează acest control, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit aceste fapte. De asemenea, la soluționarea plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor administrate în cursul procedurii de judecată, la propunerea petentului.
Judecătorul de cameră preliminară constată că actul atacat de petenții CIO și CMA îl constituie ordonanța de clasare, confirmată prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, de respingere a plângerii împotriva soluției astfel dispusă.
Normele procesual penale impun judecătorului de cameră preliminară să soluționeze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de petenți.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei ordonanței atacate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta este netemeinică, având în vedere că urmărirea penală efectuată în cauză nu este completă. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară constată, sub un prim aspect, că organele de cercetare penală, deși au administrat în mod corect și exhaustiv probatoriul, au omis să procedeze la identificarea și audierea în calitate de martori a persoanelor care au lucrat la edificarea imobilului, existând posibilitatea ca aceste persoane să ofere informații utile și concludente pentru justa apreciere a situației de fapt.
Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară reține că prin Încheierea nr. X pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.X s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi penale, iar în baza art. 335, alin. 4 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. X din data de 29.08.2016 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosarul nr. X fiind confirmată redeschiderea urmăririi penale în cauza privind plângerea formulată de persoana vătămată GMsub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244, alin. 1 C. pen. de către numita U ME.
Judecătorul de cameră preliminară reține că U ME este soția intimatului din prezenta cauză, UGG, iar situația de fapt reținută în cadrul dosarului 13785/180/2016 prezintă similarități cu cea dedusă judecății în prezenta cauză. S-a reținut printre altele că "cu ocazia audierii persoanei vătămate GMa reieșit că în ziua de 21.05.2015 între ea, soțul ei și numita U MEa fost încheiată o promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren de 500 m.p. și construirea unei locuințe, în satul Ruși Ciutea, corn. Letea Veche. jud. Bacău, pentru care a achitat în avans suma de 3.000 Euro prin virament bancar titularului de cont U ME. Termenul de perfectare a documentelor de vânzare-cumpărare și construirea locuinței fiind de 31.08.2015, în perioada mai-august 2015 a luat legătura în repetate rânduri cu numita U ME, dar și cu soțul acesteia, numitul U GG, cei doi invocând diverse motive pentru care nu au început construirea locuinței, pe care nu au finalizat-o nici până în prezent, motiv pentru care solicită restituirea sumei de 3.000 euro achitată în avans.
Cu ocazia efectuării procedurii de citare a numitei U ME, în data de 17.02.2016, la Postul de poliție Letea Veche s-a prezentat soțul acesteia, UGG care a declarat că soția sa nu s-a putut prezenta pentru audiere întrucât este plecată în Anglia, însă el are cunoștință de promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare încheiată între aceasta și soții G, declarând că în urma unor probleme întâmpinate nu au putut începe construcția locuinței și perfectării documentelor de vânzare-cumpărare, însă intenționează, ca împreună cu soția sa să restitue soților G suma de 3000 Euro primită în avans pentru teren și locuință.";
Referitor la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reclamată de petenți, conform art. 244, alin. 1 C. pen. "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani"; iar conform alin. 2 al aceluiași articol "Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.";
Din textul de lege menționat, reiese că pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesară desfășurarea unei activități de inducere în eroare a persoanei vătămate, fără de care nu s-ar fi încheiat contractul. În ceea ce privește scopul cu care se săvârșește infracțiunea de înșelăciune, acesta este bine determinat, respectiv acela de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material "injust";; prin urmare fapta trebuie săvârșită cu intenție directă (să fi prevăzut și urmărit rezultatul păgubitor). Faptul că, ulterior, pe parcursul derulării contractului, utilizatorul nu-și îndeplinește obligația asumată, ținându-se seama de faptul că s-a plătit o mare parte din suma indicată în contract, nu poate fi asimilat drept o activitate de inducere în eroare sau ca o manoperă frauduloasă de felul celor încriminate în art. 244 C. pen., aspectele sesizate intrând în sfera răspunderii civile.
Așadar, judecătorul de cameră preliminară opinează în sensul că sunt juste cele statuate de procurorul de caz, precum și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în sensul că în lipsa utilizării unor metode dolosive din partea făptuitorului, apte a induce sau a menține în eroare persoana vătămată la încheierea sau executarea contractului, simplul refuz al îndeplinirii angajamentelor contractuale asumate nu atrage incidența legii penale, neîndeplinirea obligațiilor contractuale nereprezentând o înșelăciune în sine, ci o faptă care atrage o răspundere civilă contractuală.
Cu totul alta este situația atunci când neîndeplinirea obligațiilor contractuale denotă un veritabil modus operandi, așa cum este și în cauza de față (cu atât mai mult cu cât există suspiciunea că intimatul a procedat în mod similar și în cazul altor cumpărători - fam. G, fam. A Sorin și A, fam. C A și A), iar respectivele obligații au avut un caracter determinant în accepțiunea cumpărătorului, la încheierea contractului. În opinia judecătorului de cameră preliminară, este puțin probabil ca petenții să fi acceptat încheierea contractului de vânzare-cumpărare dacă ar fi cunoscut de la început faptul că intimatul nu este adevăratul proprietar al terenului, ori că acesta nu are nicio calitate în cadrul societății SC. în numele căreia a semnat un deviz de lucrări.
În consecință, în raport cu cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341, alin. 6, lit. b C. proc. Pen. va admite plângerea împotriva ordonanței de clasare dispusă în data de 08.04.2016 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în dosarul nr. X, confirmată prin ordonanța nr. X a prim - procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 23.06.2016 formulată de petenții CIO și CMA, ordonanță pe care o va desființa în totalitate și va dispune trimiterea dosarului nr. X către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea completării urmăririi penale, sub aspectul identificării persoanelor care au lucrat la edificarea imobilului și audierea acestora, precum și pentru a se aprecia asupra oportunității reunirii cauzei cu cea care face obiectul dosarului nr. X.
În baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
| ← întoarcere executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Viol. Jurisprudență Viol → |
|---|
