Prescripţie de la 10 la 20 de ani. Titlu nul. Vânzarea lucrului altuia
| Comentarii |
|
C.civ., art. 786, art. 966, art. 1201, art. 1897 alin. (2)
Un titlu nul nu poate servi de bază uzucapiunii sau prescripţiei achizitive de la 10 până la 20 de ani.
înstrăinarea unui bun al succesiunii, jăcută de un copărtaş în timpul indiviziunii, este lovită de nulitate absolută.
Jud. Ocolului Rural Calafat, 25 septembrie 1924 (J.G. nr. 2/1925, p. 62-63)
Un titlu nul nu poate servi de bază uzucapiunii sau prescripţiei achizitive de la 10 până la 20 de ani.
Prin titlu nul în sensul art. 1897 alin. (2), se înţelege orice act lipsit de formele legale, când aceste forme sunt cerute ad solemnitatem, de exemplu: o donaţiune sau o convenţie matrimonială neredactate în formă autentică; un testament olograf nedatat etc.
Prin titlu nul se mai înţelege orice act lovit de nulitate absolută, adică care nu a putut produce niciun efect, chiar de la naşterea lui, un asemenea act fiind considerat ca inexistent.
înstrăinarea unui bun al succesiunii, făcută de un copărtaş în timpul indiviziunii, este lovită de nulitate absolută, deoarece de câte ori bunul înstrăinat nu a căzut în lotul moştenitorului care l-a înstrăinat, acesta din urmă se consideră, în baza ficţiunii statornicită de art. 786 C.civ., că nu a fost niciodată proprietarul bunului înstrăinat.
Vânzarea lucrului altuia este nulă în sens de inexistenţă, pentru lipsa de cauză, cu toată controversa ce există asupra acestui punct.
Ca atare, o asemenea vânzare nu poate servi de bază prescripţiei de la 10 până la 20 de ani, statornicită de art. 1895 şi urm. C.civ.
Nu se poate opune autoritatea lucrului judecat în petitoriu pentru ceea ce s-a judecat în posesoriu; pentru că, în speţă, lipseşte unul din elementele lucrului judecat şi anume identitatea de cauză.
Notă. Se întâmplă uneori ca hotărârile emanate de la o judecătorie de ocol să aibă o importanţă capitală, din cauza chestiunilor de drept ce ea rezolvă. Cartea de judecată a Judecătoriei ocol rural Calafat, ale cărei motive se pot vedea în Justiţia de la Craiova nr. 12 din 15 septembrie 1925, p. 94 şi urm., este una din acele hotărâri. De aceea am crezut-o demnă de a figura în Jurisprudenţă Generală.
Această carte de judecată ne arată ce trebuie să înţelegem prin titlu nul în privinţa uzucapiunii sau prescripţiei achizitive de la 10 la 20 de ani.
Ea spune, cu drept cuvânt, în principiu că, prin „titlu nul” se înţelege, în speţă, un act solemn lipsit de condiţiile existenţei sale, de exemplu, o donaţiune neînsoţită cu formele autenticităţii etc.
Prin „titlu nul” se mai înţelege, adaugă această carte de judecată, un act lovit de nulitate absolută, care nu a putut produce niciun efect juridic, pentru că din capul locului era inexistent sau fără fiinţă legală.
Astfel este, de exemplu, înstrăinarea unui bun al succesiunii, făcută de un copărtaş în timpul indiviziunii. Asemenea înstrăinare fiind lovită, cu toată controversa ce există asupra acestui punct, de o nulitate absolută, de câte ori lucrul înstrăinat nu a căzut în lotul aceluia care l-a înstrăinat, nu poate servi de temei al uzucapiunii de la 10 până la 20 de ani.
Această soluţie se întemeiază pe art. 786 C.civ., după care acel care a înstrăinat lucrul indiviz, nu a fost niciodată proprietarul lui, de câte ori acest lucru nu a căzut în lotul lui.
Prin urmare, moştenitorul a înstrăinat lucrul altuia şi, în asemenea caz, se naşte întrebarea: care este soarta unei asemenea înstrăinări?
Atât la noi, cât şi în Franţa, această chestiune de mai sus este foarte controversată şi nu există asupra acestui punct mai puţin de trei sisteme:
1) sistemul nulităţii absolute, sau mai bine zis al inexistenţei vânzării, întemeiată pe lipsa de cauză; 2) sistemul nulităţii relative în favoarea cumpărătorului, întemeiată pe eroarea asupra persoanei şi asupra substanţei lucrului şi, 3) în fine, sistemul rezoluţiei, întemeiată pe art. 1020 şi 1021 C.civ.
Acest ultim sistem, admis în Franţa de Colmet de Santerre, este, în genere, admis şi de jurisprudenţă noastră.
în teoria acelora care cred, ca noi, că vânzarea lucrului altuia este nulă în sens de inexistenţă nu mai rămâne îndoială că ea nu poate constitui pentru compărător o justă cauză care să-l poată conduce la prescripţia achizitivă de la 10 până la 20 de ani pentru că neantul nu poate produce niciun efect juridic; pe când soluţia opusă este, din contră, admisibilă în teoria acelora care admit anularea sau rezolvarea vânzării lucrului altuia.
Noi am admis, în această celebră controversă, sistemul inexistenţei vânzării lucrului altuia pentru lipsa de cauză, şi aceasta este şi sistemul pe care îl admite cartea de judecată de mai sus a Judecătoriei ocolului Calafat. în consecinţă, nu putem decât să o aprobăm.
în fine, sus-citata carte de judecată decide, cu drept cuvânt, că hotărârile judecătoreşti pronunţate în petitor nu au autoritatea lucrului judecat în privinţa acţiunilor posesorii; pentru că pe lângă că ambele acţiuni au cauză deosebită, apoi, una este privitoare la proprietate iar cealaltă la posesiune. Obiectul acţiunii nefiind deci acelaşi, lucrul judecat nu există în speţă. ,JSi quis interdicto egerit de possessione postea in rem agens non repellitur per exceptionem, quoniam în interdicto possession, in actione proprie tas vertitur
Concluziune: în baza celor mai sus expuse, credem că cartea de judecată a Judecătoriei ocolului rural Calafat, pe care am reprodus-o mai sus în rezumat, împreună cu citaţiile ei, este juridică în privinţa tuturor punctelor ce ea rezolvă în drept (D. Alexandresco, Iaşi).
| ← Uzucapiune. Drept de proprietate. Neexercitarea lui peste 30 de... | Uzucapiune de 10-20 de ani. Succesiune. Dacă poate servi ca... → |
|---|
