Uzucapiunea de 10-20 de ani. Condiţii. Titlul pro herede. Când poate fi opus coerezilor

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

C.civ., art. 644, art. 1879, art. 1895

După dispoziţiile art. 1895 C.civ. cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat, prescrie proprietatea lui prin 10 ani; iar după art. 1879 acelaşi cod, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate.

Succesiunea fiind enumerată printre modurile de a dobândi proprietatea (art. 644 C.civ.) constituie, prin ea însăşi, un titlu, care unit cu buna credinţă, duce la prescripţiunea de 10 ani.

Cas., secţia I, decizia nr. 3980 din 29 octombrie 1926 (J.G. nr. 5/1927, p. 152-153)

în cazul unui autor comun tuturor erezilor, o prescripţiune întemeiată pe justul titlu de erede nu poate în principiu să fie invocate contra altui

coerede, deoarece, într-un asemenea caz, titlul ce servea de bază, fiind comun coerezilor, până la facerea împărţelii, posesiunea nu are un caracter exclusiv, cum trebuie să fie posesiunea ce serveşte de bază unei prescripţiunea.

Atunci însă când un erede găseşte în succesiunea autorului său imediat un imobil care a aparţinut succesiunii unui autor îndepărtat, acest erede poate să înceapă în persoana sa o posesiune nouă, distinctă de a autorului său, care, unită cu buna credinţă şi cu titlul ce rezultă din calitatea sa de erede a autorului imediat, să-l poată conduce la prescripţiunea de 10 ani, şi această prescripţiune decenală poate fi invocată de erede contra acelora ce erau comoştenitori cu autorul, sau urmaşi de-ai acelor comoştenitori, căci aceştia sunt terţi faţă de succesiunea autorului său imediat şi nu îi este comun titlul său de erede.

Prin urmare, în speţă, întrucât recurenta îşi întemeia prescripţia decenală nu pe calitatea de succesoare a lui X, autorul îndepărtat al părţilor în proces, calitate care constituie titlul de erede comun al tuturor acestor părţi, ci pe calitatea de succesoare a lui Y, autorul său imediat, calitate ce constituie titlul de erede numai a urmaşilor acestuia, urmează ca dânsa, pentru imobilele rămase de la autorul îndepărtat X a putut invoca prescripţia decenală în persoana sa, faţă de părţile care nu sunt comoştenitori cu dânsa în succesiunea autorului său imediat Y.

← Prescripţie opusă de comoştenitorii înzestraţi. De când...  Uzucapiune. Drept de proprietate. Neexercitarea lui peste 30 de... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Uzucapiunea de 10-20 de ani. Condiţii. Titlul pro herede. Când poate fi opus coerezilor