Revendicare, grăniţuire. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă civilă nr. 238 din data de 28.03.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR238/28.03.2013 (revendicare, grănițuire)
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare, grănițuire, acțiune formulată de reclamanții A. M. și N.M., împotriva pârâților C.I. și C.V.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 21.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.03.2013 și în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra acțiunii civile de față.
I. Obiectul acțiunii și timbrajul:
I.1 Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 11.05.2012, reclamanții A.M. și N. M., au chemat în judecată și personal la interogatoriu pârâții C.I. și C.V, solicitând să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor și oblicarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de 400 mp din totalul de 1000 mp pe care au acaparat-o din terenul proprietatea lor situat în comuna L. satul S. județul C, tarlaua 10, parcela 7, întreaga suprafață având următoarele vecinătăți: Nord - C.I, Est - stradă, Sud - N.G., Vest - drum, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
I.2. Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
II. Temeiurile de fapt și de drept invocate :
II.1. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt proprietarii terenului în suprafață
de 1000 mp situat pe raza localității S., comuna L, județul C, tarlaua 10, parcela 7, cf. titlului de proprietate nr.44222/08.02.1996 și certificatului de moștenitor nr.144/02.07.2003, emis de B.N.P.N.T. Se arată că pe latura de nord, proprietatea lor se învecinează cu cea a pârâților, iar de aproximativ 2 ani, pârâții au mutat gardul despărțitor, amplasându-1 pe o direcție oblică, dinspre Nord spre Est și au acaparat o suprafața de 400 mp din terenul proprietatea lor, în prezent acest gard despărțitor nu respectă linia corectă de hotar, iar ei nu mai au acces la drumul situat în partea de Est a proprietății, datorită mutării gardului de către pârâți.
Se mai arată că, deși au solicitat pârâților să schimbe amplasamentul gardului în așa fel încât linia de hotar să corespundă actelor de proprietate, aceștia au refuzat.
În drept, se invocă disp. art.560 și 555 C.civ.
III. Probele administrate:
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba înscrisuri și expertiză tehnică topo.
Alăturat acțiunii reclamanții au atașat în copie următoarele acte:titlul de proprietate nr.44222/08.02.1996, certificat de moștenitor nr.144/02.07.2003, cărțile de identitate ale reclamanților, împuternicire avocațială nr.17/28.03.2012 av.G.P.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și o expertiză topo.
IV. Analizând probele administrate instanța reține următoarele:
IV. 1. Starea de fapt reținută de instanță.
Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.144 din 02.07.2003 emis de BNP N.Ț., reclamanții sunt soția și fiul lui N.N. Acesta din urmă a dobândit prin titlul de proprietate nr.44222/08.02.1996 emis de CJSDPPAT C dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ împreună cu soția A.M. asupra terenului intravilan în suprafață de 1000 mp situat în T 10, P 7, în com. L, sat S., jud. C., având următoarele vecinătăți: Nord - C.I. Est - stradă, Sud - N. G.., Vest - drum.
Pârâtul C.I. Ion prin titlul de proprietate nr.44154/19.09.1995 emis de CJSDPPAT C. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2200 mp situat în T 10, P 9 în com. L, sat S, jud. C., având următoarele vecinătăți: Nord - G.S, Est - stradă, Sud - N.G., Vest - pășune.
Astfel cum rezultă din susținerile ambelor părți niciuna dintre ele nu are carte funciară deschisă pentru terenuri.
Din compararea titlurilor de proprietate susmenționate rezultă că reclamanții se învecinează cu pârâții în partea de nord.
Deși martora N.E. propusă de reclamanți a susținut că în luna august 2012 a văzut că existau niște crăci între proprietățile reclamanților și pârâților, care nu existau în luna iunie a aceluiași an când a vizitat-o pe reclamantă și nici în urmă cu un an și jumătate, instanța reține totuși că martora a declarat și faptul că reclamanții sunt cei care i-au spus că pârâții prin punerea crăcilor le-au luat din teren. În plus depoziția martorei nu se coroborează cu însăși susținerile reclamanților din acțiune care susțin că între cele două proprietăți a existat gard care a fost mutat de pârâți în urmă cu doi ani. Prin urmare dacă susținerile reclamanților ar fi veridice, și în luna iunie 2012 când martora a vizitat-o pe reclamantă crăcile dintre proprietățile lor ar fi trebuit să existe. În consecință instanța va înlătura depoziția acestei martore ca nefiind reală.
În cauză și pârâții au audiat martorul N. D., depoziția acestuia nefiind relevantă întrucât a declarat că nu cunoaște dacă vreuna dintre părți a mutat linia de hotar.
Depozițiile martorei în privința existenței gardului sunt susținute și de suplimentul la raportul de expertiză topo conform căruia la data efectuării expertizei între cele două terenuri exista gard.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul M.C. rezultă că, în prezent, reclamanții dețin suprafața totală de 1175 m.p., deținând în plus 175 m.p. față de terenul menționat în actele de proprietate (1000 m.p.), iar pârâții dețin în prezent suprafața totală de teren de 2637 m.p., deținând în plus 437 m.p. față de terenul menționat în actele de proprietate (2200 m.p.)
Mai rezultă că din compararea suprafețelor deținute cu cele din titlurile de proprietate pârâții nu au ocupat vreo suprafață de teren din cel al reclamanților, linia de hotar dintre cele două proprietăți neafectând niciuna din ele.
IV.2. Dispoziții de drept aplicabile în materie
Potrivit art.555 C.civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Potrivit art.560 C.civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Potrivit art.563 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau altă persoană care îl deține fără drept, având dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
IV.3 Soluția instanței
Drept urmare raportând împrejurările de fapt mai sus reținute la dispozitiile legale aplicabile în materie instanța constată că cererea reclamanților este neântemeiată.
Din actele dosarului rezultă că atât reclamanții, cât și pârâții dețin în plus suprafețe de teren față de cele din actele de proprietate susindicate. De asemenea din depozițiile martorilor audiați nu a rezultat că pârâții ar fi mutat gardul dintre ei și reclamanți.
Drept urmare în ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între terenurile deținute de părți instanța are în vedere pe de o parte expertiza topo efectuată în cauză potrivit căreia între terenurile părților există semn de hotar constituit de un gard de plasă pe latura căruia se află plantați pomi de cel puțin 25-30 ani, cât și împrejurarea că reclamanții nu au dovedit mutarea gardului de către pârâți, astfel că cererea de grănițuire a terenurilor părților este neâtemeiată, linia de hotar fiind cea rezultată din actele de proprietate.
Cu referire la revendicare, reclamanții au invocat drept temei juridic al acțiunii disp. art. 563 C.civ. iar drept cauză juridică lipsa posesiei terenului care este însă exercitată de pârâți. Din această perspectivă temeiul juridic al acțiunii justifică deopotrivă exercițiul dreptului de proprietate dar și pe cel al atributelor decurgând din acesta, cum ar fi folosința.
Prin urmare în materia revendicării se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, iar reclamanții pentru a recăpăta posesia terenului trebuie să justifice un drept de proprietate dovedit în baza unui titlu de proprietate.
În acest sens reține că deși reclamanții au susținut că din terenul de 1000 mp, pârâții au acaparat 400mp prin mutarea gardului, aceștia nu au și dovedit această împrejurare.
Cum din probatoriul administrat nu a rezultat că pârâții au mutat vreun gard ce desparte terenul lor de al reclamanților, ori că ar fi ocupat vreo suprafață din terenul acestora, ambele părți având mai mult teren decât cel înscris în titlurile de proprietate, înseamnă că reclamanții nu au pierdut posesia nici unui teren asupra căruia să fie proprietari și posedat de pârâți, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 563 Cod civil, care să legitimize demersul acestora pe calea acțiunii în revendicare a terenului de 400 mp solicitat, întrucât doar proprietarul neposesor poate introduce acțiunea în revendicare împotriva posesorului neproprietar, condiții neândeplinite în speță.
Față de considerentele ce preced instanța va respinge ca neântemeiată acțiunea reclamanților.
V. Cheltuieli de judecată
Cum reclamanții au pierdut procesul instanța va respinge și solicitarea acestora în privința cheltuielilor de judecată în baza art.274 C.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții A.M. și N.M., în contradictoriu cu pârâții C.I. și C. V. ca neântemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.03.2013.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență | Pretenţii. Jurisprudență → |
|---|
