Prin actele de adjudecare nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosinţa in comun, cele doua instituţii juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosinţa, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dre
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 12237/2010 din data de 23.09.2013
ACȚIUNE ÎN CONSTATARE .NEINCIDENȚA DISP. ART.627 COD CIVIL.
Prin actele de adjudecare nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosința in comun, cele doua instituții juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosința, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, deci este un drept real principal, derivat perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominant, pentru uzul si utilitatea altui imobil denumit fond dominant, imobile care aparțin la proprietari diferiți. Servitutea de trecere face parte din categoria servituților legale, stabilite prin lege, este o servitute necontinua, care nu are nevoie de fapta omului pentru a fi exercitata, iar potrivit dispozițiilor art.624 cod civil nu se poate stabili decât prin titlu. Exercițiul dreptului de trecere nu se poate concepe in afara unui drept de servitute dobândit in modalitățile prevăzute de lege. Întrucât prin actele de adjudecare nu s-a constituit o asemenea servitute, nu sunt incidente in speța dispozițiile art.627 Cod civil.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 12237/2010, pronunțată în dosarul nr. 8279/190/2010
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, cu nota de rectificare de la termenul din 16.12.2010, precizată la termenele din 28.06.2012 și 01.11.2012 și completată la termenul din 01.11.2012, reclamantele SC C SRL și SC C.G. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC F SA, societate în faliment, prin lichidator L.E. SPRL, și ADS B, să se constate că reclamantele au dobândit un drept de servitute asupra imobilului înscris în CF 58497 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 17815) Bistrița, nr. cadastral 11350, astfel: SC C SRL, prin Ordonanța de Adjudecare Imobiliară din 13.02.1996 și prin Ordonanța de Adjudecare Imobiliară din 10.09.1997, iar SC C.G. SRL prin Ordonanța de Adjudecare Imobiliară nr. 1 din 12.02.1998 și prin Ordonanța de Adjudecare Imobiliară nr. 5 din 25.03.1998; să se dispună identificarea, pentru fiecare dintre reclamante, a dreptului acestora de folosință asupra imobilului pârâtei SC F SA; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit, reclamantele apreciind dreptul litigios la suma de 5.000 lei; și să se dispună actualizarea evidențelor de carte funciară pentru imobilele proprietatea reclamantelor, conform constatărilor expertului tehnic P.V..
În motivare se arată că, în vederea recuperării debitelor datorate de pârâta falită SC F SA la diverși creditori, au fost vândute prin licitație publica bunurile mobile și imobile ale acesteia, reclamantele participând la licitațiile organizate de lichidatorul falitei și fiind desemnate adjudecatare asupra imobilelor descrise mai jos.
Prin Ordonanța de adjudecare imobiliară din data de 13.02.1996, reclamanta SC C SRL, contra sumei de 120.493.800 lei, a adjudecat: șopron metalic împreună cu suprafața aferentă de 945 mp, cu nr. de inventar 1085, în favoarea lichidatorului SC C S.R.L. Bistrița (imobil înscris în CF 6077 Bistrița), și folosința comună cu celelalte firme din incintă a căilor de comunicații drumuri și cale ferata, din incinta împrejmuită a firmei SC F SA. (drept neînscris în CF).
Prin Ordonanța de adjudecare imobiliară din data de 10.09.1997, reclamanta SC C SRL, contra sumei de 217.145.000 lei, a adjudecat: șopron metalic cu nr. de inventar 1087, pe fundații izolate din beton sub stâlpi metalici, neînchis, cu învelitoare din azbociment ondulat, pardoseala din balastru, cu coeficient de uzură 0,75, cu suprafața construită de 1720 mp, aflat în incinta firmei falite SC F SA. Bistrița (imobil înscris în CF 50695 Bistrița provenită in conversia de pe hârtie a CF 6875), și dreptul de folosință supra cailor de acces de la stradă la șopron, asupra drumurilor de acces din jurul șopronului metalic, conform Fișei tehnice obiectiv nr. 3 din expertiza ing. M.C. - suprafața de teren arondat 2550 mp, drept de folosința a liniilor rețelei electrice, instalații de apă, canal acces și folosința liniei interne CFR (drept neînscris în CF).
Prin Ordonanța de adjudecare imobiliară nr. 1 din data de 12.02.1998, reclamanta SC C.G. SRL, contra sumei de 351.045.000 lei, a adjudecat: șopron clin lemn pentru ambalaje de 150 mp, cu structura: fără fundație, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea 20 ml și lățimea 7,5 ml, pentru suma de 4.803.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), hală reparații ambalaje de 236,25 mp, cu structura: fundație beton, zidărie din bolțuri, grinzi cu zăbrele metalice, pardoseala ciment, învelitoare placi ondulate din azbociment, lungimea de 31,50 ml și lățimea de 7,50 ml, pentru suma de 109.593.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), șopron din lemn pentru ambalaj de 451,88 mp, cu structura: fără fundație, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea de 50,25 ml și lățimea de 7,5 ml, pentru suma de 10.872.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), teren pe care sunt amplasate imobilele susnumite în suprafața de 1235 mp, pentru suma de 67.328.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), depozit materie primă de 162 mp, cu structura: fundație izolată beton, stâlp metalic, grinzi cu zăbrele metalice, închidere din zidărie RCA, tâmplărie metalică, învelitoare din plăci azbociment ondulat, lungimea de 16,20 ml și lățimea de 10,0 ml, pentru suma de 90.180.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), teren pe care este amplasat depozitul de materie primă, în suprafață de 1250 mp, pentru suma de 68.267.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), și un drept de folosință asupra căilor de acces, care constituie bun comun, (drept neînscris în CF).
Prin Ordonanța de adjudecare imobiliară nr. 5 din data de 25.03.1998, reclamanta SC C.G. SRL, contra sumei de 89.243.000 lei, a adjudecat: suprafața de teren de 1627 mp total, compus din fâșie cu suprafața de 121 mp între șoproanele metalice și șoproanele de lemn, fâșie de 595 mp între șopronul metalic și fabrica de bere și fâșie de 921 mp între șopronul metalic și magazia de materiale, în completarea suprafeței de teren adjudecat prin Ordonanța de adjudecare nr. 1/12.02.1998 (imobil înscris ICF 50700 Bistrița provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), și dreptul de folosință asupra căilor de acces, care constituie bun comun, (drept neînscris în CF).
Reclamantele învederează că, așa cum reiese din ordonanțele de adjudecare - în dispozitivul acestora - sunt menționate toate drepturile dobândite contra sumelor achitate, inclusiv dreptul de servitute (menționat drept de folosință) care reprezintă o sarcina ce se constituie cu privire la imobilul înscris în CF 58497 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 17815) Bistrița, nr. cadastral 11350, pentru înlesnirea sau lărgirea utilității unui imobilelor proprietatea reclamantelor.
Astfel, dreptul de folosință adjudecat la licitație și dispus de judecătorul sindic este un veritabil drept de servitute și a fost instituit pentru a le asigura acestora accesul la imobilele dobândite și, în consecință, trebuie notat în CF 58497 Bistrița (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 17815) în care este intabulat drumul de acces. Dreptul de servitute dobândit prin actele menționate mai sus îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 576 și art. 577 Cod civil și Cap. IV din Noul Cod Civil, respectiv este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, adică este dreptul real principal derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin la proprietari diferiți.
În completarea precizării de acțiune, formulată la termenul din 01.11.2012, reclamantele au arătat că suprafața reală a terenului din cauză nu corespunde cu cea din evidențele de CF iar la data dobândirii imobilelor și până în prezent, construcțiile au suferit unele modificări structurale și au fost parțial demolate, așa cum a constatat expertul tehnic Pop Viorel, astfel că se impune actualizarea evidențelor de CF.
În drept s-au invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art. 22-24 din Decretul-lege 115/1938 și art. 907 și urm. noul Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, pârâta SC F SA a formulat întâmpinare, precizată la termenul din 05.05.2011, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantelor, astfel cum a fost ea formulată, menționând că a participat la expertiza efectuată de către expertul P.V. și este de acord cu aceasta și cu constatările expertului.
Prin precizare, pârâta a arătat că, prin Sentința comercială nr. 91/2011, pronunțată în dosarul nr. 7/F/1995, rămasă definitivă, executorie și irevocabilă la data de 22.03.2011, s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea pârâtă iar în baza art. 136 din Legea 85/2006, "lichidatorul judiciar și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari și asociați";. De asemenea, debitoarea SC F SA a fost radiată de la Registrul Comerțului la data de 23.03.2011.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 15 sept.2011 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a SC F SA invocată,aceasta fiind radiată din Registrul Comerțului.
Prin extinderea de acțiune formulată de către reclamanta SC C.G. SRL la termenul din 15.09.2011, aceasta a solicitat împrocesuarea în calitate de pârâtă a A.D.S. București, având în vedere dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul cauzei, conform prevederilor art.129-133 din Legea 85/2006 și a Sentinței comerciale nr. 91/2011, pronunțată în dosarul nr. 7/F/1995.
Legal citată, pârâta A.D.S. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică a acțiunii introductive.
În motivare se arată că în favoarea reclamantei SC C.G. SRL nu se poate constitui un drept de folosință pe terenul aflat în proprietatea pârâtei A.D.S., urmare a cumpărării unor active în cadrul procedurii de faliment al debitoarei SC F SA întrucât acest lucru este în contradicție cu legislația specială ce reglementează atribuțiile pârâtei.
Potrivit Legii nr. 268/2001 și HG nr. 626/2001, cu modificările și completările ulterioare, A.D.S. este instituția de interes public al statului, cu personalitate juridică, aflată în subordinea M.A.D.R., care exercită, în numele statului, prerogativele dreptului de proprietate, asupra terenurilor agricole, ce s-au aflat în administrarea societăților comerciale, cu profil agricol, foste IAS-uri. În scopul gestionarii șl exploatării eficiente a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatar este, pârâta concesionează sau arendează terenurile cu destinație agricolă, aparținând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea societăților comerciale și naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic. Gestionarea și exploatarea eficientă a terenurilor presupune încheierea de contracte de concesionare, arendă, asociere în participațiune etc., cu diferiți parteneri contractuali, în vederea obținerii de redevențe, arenzi, etc., care sunt venituri care se varsă la bugetul de stat. Durata acestor contracte, de exploatare a terenurilor aflate în patrimoniul ADS, poate fi de până la 49 de ani.
Prin Sentința comercială nr. 91/27.01.2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. 7/112/1995, având că obiect administrarea falimentului SC F SA Bistrița, s-a dispus întabularea pe acționarul unic ADS București a dreptului de proprietate asupra imobilelor - terenuri, în suprafață totală de 12.825,09 mp. Modalitatea în care, în favoarea reclamantei SC C.G. SRL se poate constitui un drept de folosință asupra acestor imobile, este prin încheierea unui contract de concesiune, închiriere etc., conform prevederilor Legii nr. 268/2001 și HG nr. 626/2001.
Dreptul de concesiune, locațiune etc. ar îngloba și dreptul de folosință conținând că esență același prerogativ, folosirea terenului. În doctrină și practica judiciară se recunoaște că, dreptul de superficie se poate constitui, în cazul terenurilor din domeniul privat al statului, prin actul de concesiune, conform Deciziei nr. 576/R din 26.05.1999 a C.A. Brașov și a Deciziei nr. 359/17.04.2001 a C.A. Târgu Mureș. Astfel, pârâta nu contestă buna credință a reclamantei SC C.G. SRL, care susține că este proprietara activelor cumpărate, în cadrul procedurii de faliment al SC F SA Bistrița, în baza proceselor verbale de adjudecare, menționate în acțiune. De asemenea, pârâta înțelege situația creată de faptul că aceasta deține un drept de proprietate asupra unor imobile, iar în lipsa folosinței căilor de acces, utilizarea bunurilor sale poate deveni imposibilă. Deși reclamanta afirmă că a dobândit un drept de folosință asupra terenului, odată cu transmiterea imobilelor construcții menționate mai sus, pârâta apreciază că aceste afirmații sunt neîntemeiate. Nașterea unui asemenea drept ar fi posibilă, doar prin încheierea unor contracte cu proprietarul terenului, respectiv A.D.S., în condițiile prevăzute de Legea 268/2001 și HG 626/2001.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm., 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanțele de adjudecare imobiliare din data de 13.02.1996, 10.09.1997, 12.02.1998 25.03.1998, reclamanta SC C SRL, a adjudecat în procedura recuperării debitelor datorate de către pârâta falită SC F SA la diverși creditori, prin licitațiile organizate de lichidatorul judiciar următoarele imobile: șopron metalic cu nr. de inventar 1085, șopron metalic cu nr. de inventar 1087, șopron clin lemn pentru ambalaje de 150 mp, cu structura: fără fundație, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea 20 ml și lățimea 7,5 ml, hală reparații ambalaje de 236,25 mp, cu structura: fundație beton, zidărie din bolțuri, grinzi cu zăbrele metalice, pardoseala ciment, învelitoare placi ondulate din azbociment, lungimea de 31,50 ml și lățimea de 7,50 ml, șopron din lemn pentru ambalaj de 451,88 mp, cu structura: fără fundație, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea de 50,25 ml și lățimea de 7,5 ml, depozit materie primă de 162 mp, cu structura: fundație izolată beton, stâlp metalic, grinzi cu zăbrele metalice, închidere din zidărie RCA, tâmplărie metalică, învelitoare din plăci azbociment ondulat, lungimea de 16,20 ml și lățimea de 10,0 ml, suprafața de teren de 1627 mp total, compus din fâșie cu suprafața de 121 mp între șoproanele metalice și șoproanele de lemn, fâșie de 595 mp între șopronul metalic și fabrica de bere și fâșie de 921 mp între șopronul metalic și magazia de materiale, în completarea suprafeței de teren adjudecat prin Ordonanța de adjudecare nr. 1/12.02.1998 .
Prin Sentința comercială nr. 91/27.01.2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. 7/112/1995, având că obiect administrarea falimentului SC F SA Bistrița, s-a dispus întabularea pe acționarul unic ADS București a dreptului de proprietate asupra imobilelor - terenuri, în suprafață totală de 12.825,09 mp în cărțile funciare ale municipiului Bistrița și anume: în CF nr. 58497 nr. cadastral 11350; CF nr. 17798 nr. cadastral 15647; CF nr. 17798 nr. cadastral 15648; CF nr. 17797 nr. cadastral 15640; CF nr. 17797 nr. cadastral 15651; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/4; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/3 nr. cadastral 14538; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/2 nr. cadastral 15658 conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar P.V.;
Astfel cum a fost formulată și precizată acțiunea ,reclamantele solicită constatarea dobândirii dreptului de folosință și a dreptului de servitute asupra unui teren ce se constituie a fi proprietatea S:R. .
Este de menționat faptul că debitoarea SC F SA Bistrița a luat ființă prin transformarea fostului I.L.F Bistrița în SC F S.A conform Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societății comerciale. In baza HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea de terenuri din patrimonial societăților comerciale cu capital de stat, precum și a propunerilor comisiei pentru evaluarea terenurilor, comisie constituită în baza Ordinului M.A. nr. 36386 din data de 18.08.1992 și a HG nr. 480/1994 s-a emis Certificatul de proprietate seria M 07 nr.0626 pentru S.C. F S.A. Bistrița.
Ulterior la data de 13 decembrie 1999 ca urmare a apariției în M.O. nr.607 din data de 13.12.1999 a OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale care dețin în administrare terenuri, (debitoarea avea în administrare o suprafața de 9 ha teren arabil din care 7 ha solarii reci) A.D.S. a devenit acționarul totalitar a-l S.C. F SA Bistrița.
Este de menționat că SC F SA a avut în proprietate suprafața de 7 ha și 1855 mp înscrisă în CF 6138 Bistrița, intabulată prin încheierea de CF nr. 3021/19.06.1996 în baza certificatului de proprietate mai sus arătat.
În procedura de administrare a falimentului imobilele construcții aparținând acesteia au fost scoase la licitație publică și adjudecate de diverse persoane juridice printre care și reclamanta.
Analizând ordonanțele de adjudecare 1/1998,5/1998 se poate observa ca s-a consemnat fără a fi identificate terenurile cu date de CF că adjudecatarul are drept de folosință asupra căilor de acces, care constituie bun comun.
La data la care s-au încheiat actele de adjudecare era în vigoare Legea 64/1995 care prevedea că, dispozițiile din codul de procedură civilă cu privire la executarea silită asupra bunurilor nemișcătoare - prin licitație, adjudecare, apel și efectele adjudecării - se vor aplica, în mod corespunzător, vânzărilor efectuate de judecătorul-sindic.
Potrivit dispozițiilor art.518 din Codul de procedură civilă cu modificările intervenite până în anul 1988 inclusiv ,, Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe și venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a prețului și suportă toate sarcinile imobilului.
Prin intabulare adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul vândut, potrivit regulilor de carte funciară.
De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut. Dacă prețul de adjudecare se plătește în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
Ipotecile și celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de cele pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condițiile prevăzute de art.509 alin. 4, toate notările făcute cu urmărirea silită, precum și interdicția de înstrăinare sau de grevare, dacă există.
Dacă imobilul a fost cumpărat cu plata prețului în rate, cumpărătorul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviințarea creditorilor urmăritori, înainte de plata integrală a prețului.
Analizând dosarul 7/112/1995 și practicaua ordonanțelor de adjudecare pronunțate în favoarea reclamantei, rezultă că obiect al licitațiilor nu l-a constituit dreptul de folosință, ci vânzarea unor imobile construcții și teren, astfel că titlul pe care îl dețin reclamantele sunt cu privire la bunurile vândute prin licitație publica și adjudecate, cu privire la dreptul de folosință instanța apreciază că acesta nu îi este opozabil pârâtei,aceasta din urmă având dreptul ca în numele statului în temeiul art.480 și urm Codul civil să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția .
Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul subiectiv care cuprinde în unitatea sa trei atribute esențiale: posesia, folosința și dispoziția .
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
Limitarea dreptului pârâtei cu privire la folosința terenului trebuie a-i fi corelată o retribuție indemnitară. Conform jurisprudenței constante a C.E.D.O. ,,stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unui drept de folosință asupra terenului proprietate a unui terț ,nu poate echivala cu o expropriere pentru că nu se pierde dreptul de proprietate și nu poate fi privită nici ca o reglementare a folosirii bunului, dar constituie o ingerință în sensul primului aliniat al art.1din Protocolulnr.1 adițional la Convenție, ingerință care este incompatibilă cu prevederile Convenției, în lipsa unei despăgubiri echitabile.
Legea 268/2001 stabilește modalitatea în care se poate constitui un drept de folosință în favoarea reclamantei și anume prin încheierea unor contracte de închiriere sau concesiune .
În lumina celor precitate instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constatării unui drept de servitute, pentru aceleași rațiuni, reclamantele solicitând constatarea unei servituți de trecere și nu constituirea ei.
Așadar, prin actele de adjudecare nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosința in comun, cele doua instituții juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosința, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, deci este un drept real principal, derivat perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominant, pentru uzul si utilitatea altui imobil denumit fond dominant, imobile care aparțin la proprietari diferiți. Servitutea de trecere face parte din categoria servituților legale, stabilite prin lege, este o servitute necontinua, care nu are nevoie de fapta omului pentru a fi exercitata, iar potrivit dispozițiilor art.624 Cod civil nu se poate stabili decât prin titlu. Exercițiul dreptului de trecere nu se poate concepe in afara unui drept de servitute dobândit in modalitățile prevăzute de lege. Întrucât prin actele de adjudecare nu s-a constituit o asemenea servitute, nu sunt incidente in speța dispozițiile art.627 Cod civil. Cu privire la petitul de actualizarea a evidențelor de CF grefat pe motivul că suprafața reală a terenului nu corespunde cu cea din evidențele de carte funciară ,instanța reține că SC F SA a avut în proprietate suprafața de 7 ha și 1855 mp înscrisă în CF 6138 Bistrița, intabulată prin încheierea de CF nr. 3021/19.06.1996 în baza certificatului de proprietate seria M 07 nr.0626.
În cadrul procedurii de administrare a falimentului imobilele terenuri aparținând falitei au fost scoase la vânzare prin licitație publică, ocazie cu care, s-au întocmit pentru fiecare imobil expertiză de identificare și evaluare și raportat la mp supus vânzării s-a stabilit și prețul de pornire la licitație.
Reclamanta și-a întemeiat acest petit pe disp art.907 Cod civil. Potrivit disp.907 Cod civil ,,Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia .
Aliniatul 3 al aceluiași articol stipulează că ,,situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea în fond. Acțiunea în fond poate, fi după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic. Din extrasele de carte funciară depuse în dosar la filele 54-57, 59-60, 61-66, 68-69 rezultă că reclamantele si-au intabulat dreptul de proprietate asupra bunurilor adjudecate în anul 1988.
Prin Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, la art.76 s-a statuat în sensul că, dispozițiile art.876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz săvârșite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil. Cum nu s-a demonstrat că modificarea situației juridice a bunurilor a intervenit după data de 1 oct.2011, instanța consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii nr.7/1996 .
Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, (1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Potrivit art. 42 din lege, imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia.
Ceea ce trebuie relevat însă, în ce privește temeiul legal al acțiunii, este că acțiunea în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 poate fi folosită doar pentru rectificarea înscrierilor.
Art. 26 alin. 4 din aceeași lege definește înscrierile, ca fiind de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, și se referă cel mai adesea la operațiuni ce se fac în foaia B și C.
Modificare suprafeței și a componenței imobilului nu se încadrează în nici una dintre aceste feluri de înscrieri ce pot fi rectificate.
În aceiași idee art. 19 din Legea nr. 7/1996 indică la foaia, sau partea, A că se referă la descrierea imobilelor, iar la foaia, partea, B și C că se referă la înscrieri.
Coroborând aceste texte, art. 19 și art. 26 alin. 4, reiese că o acțiune în rectificare se poate referi doar la înscrieri, anume la foaia B și C, iar o acțiune în modificare se poate referi doar la descrieri, anume la foaia A.
Chiar și textul art. 34 se referă doar la înscrieri, ori cât timp foaia A, potrivit art. 19, cuprinde doar descrieri iar nu și înscrieri, rezultă că această acțiune nu se poate folosi pentru descrieri ci doar pentru înscrieri.
Instanța, ținând cont de cele anterior reliefate, a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 .
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamante în considerarea art.480,art.616 Cod civil și art.34 pct .4 din Legea 7/1996.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulate și precizate.
În motivarea căii de atac s-a susținut faptul că sentința atacată este dată cu încălcarea art.261 pct.3,5 Cod procedură civilă și că motivele pe care se sprijină sunt contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța a interpretat greșit actul juridic supus judecății și a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
După ce s-a făcut referire la obiectul acțiunii și la motivele invocate în susținerea acesteia, arătându-se ordonanțele de adjudecare prin care a adjudecat diferite bunuri ce au aparținut SC F SA, care au fost anterior indicate, motiv pentru care nu vor fi reiterate, reclamantele au susținut faptul că dreptul de servitute a fost dobândit prin ordonanțele de adjudecare anume indicate, iar acesta îndeplinește cerințele legale prevăzute de art.576 și art.577 Cod civil și de cap.4 din Noul cod civil, adică este o sarcină impusă uni imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil având un alt proprietar, adică este un drept real derivat, perpetuu indivizibil, constituibil asupra uni imobil, intitulat fond aservit, pentru uzul și utilitatea unui imobil fond dominant, imobile ce aparțin la proprietari diferiți.
În ce privește primul petit din acțiune s-a criticat sentința arătându-se că reclamantele au dobândit un drept de folosință asupra căilor de acces, titlul fiind ordonanțele de adjudecare, că prețul achitat a reprezentat atât contravaloarea imobilelor adjudecate, cât și contravaloarea folosinței imobilelor intimatei, iar faptul că ulterior închiderii procedurii de insolvență, succesoarea în drepturi, respectiv ADS, s-a opus admiterii acțiunii este irelevant în cauză, iar la data la care ADS a devenit proprietar asupra acestora exista dreptul de folosință al reclamantelor și că bunurile aflate în domeniul public sunt susceptibile de a fi grevate de servituți în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public. A mai susținut că a solicitat primei instanțe înscrierea dreptului dobândit în evidențele de CF, iar nu constatarea dobândirii acestui drept.
În ce privește petitul nr.2 s-a arătat că suprafața reală a terenului corespunde cu cea din evidențele de carte funciară, dar că de la data dobândirii imobilelor și până în prezent construcțiile au suferit anumite modificări structurale și parțial au fost demolate, așa cum a constatat și expertul tehnic P.V., iar instanța a respins acest petit deși s-a dovedit că înscrierile din cartea funciară nu mai sunt în concordanță cu situația juridică reală.
În drept, s-au invocat prevederile art. 261 pct.3,5 art.304 pct.7,8, 9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă ADS deși a fost legal citată nu s-a prezentat în fața tribunalului și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul la termenul de judecată din 22 mai 2013 a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, ținând cot de obiectul acțiunii formulate care nu este evaluabil în bani.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamante, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă anularea ori schimbarea sentinței atacate, motiv pentru care apelul formulat de reclamante va fi respins ca nefondat.
| ← Acordul de asociere depus de petentă la dosar nu conţine... | Potrivit art.919 Cod de procedură civilă, instanţa poate lua,... → |
|---|
