Teza susţinută de reclamantă referitoare la existenţa unei erori materiale în ce priveşte înscrierile din titlu, nu este întemeiată şi nu poate fi primită de instanţă, întrucât dacă în fapt petenta foloseşte o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în titl
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 2886/2013 din data de 23.09.2013
FOND FUNCIAR. MODIFICARE PROCES VERBAL DE PUNERE ÎN POSESIE.
Teza susținută de reclamantă referitoare la existența unei erori materiale în ce privește înscrierile din titlu, nu este întemeiată și nu poate fi primită de instanță, întrucât dacă în fapt petenta folosește o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlu, nu se poate concluziona că, aceasta devine și titulară asupra suprafeței integral folosite, diferența în plus pe care o deține nejustificând atribuirea ei în favoarea titularei, aceasta rămânând la dispoziția comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pe de o parte.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 2886/2013, pronunțată în dosarul nr. 7982/190/2012
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta H.J. a chemat în judecată pârâtele C.L.F.F.B și C.J.S.D.P.P.T. BN, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate că reclamanta este unica moștenitoare legală a defunctului său tată P. T.L.; să se dispună modificarea Titlului, de Proprietate nr. 6755/11.02.1992 emis de către C.J.BN pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea defunctului său tată, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafața parcelei nr. 1, tarla 130/1, și anume de la suprafața de 2900 mp, care este menționată în cuprinsul titlului, la suprafața reala de 3380 mp; și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea Comisiei locale de fond funciar G. să întocmească documentația necesară emiterii unui nou titlu de proprietate; ulterior, să se dispună obligarea C.J.F.F. să emită un nou titlu de proprietate, care să conțină datele reale menționate la primul petit; să se constate că diferența de 480 mp, care rezultă raportându-se la suprafața reală, intră în masa succesorală a tatălui său, reclamanta fiind unica moștenitoare legală a acestuia, în calitate de fiică, valoarea acestei suprafețe fiind de 5000 lei; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra diferenței de 500 mp, conform expertizei care se va efectua în prezenta cauză.
În motivare a arătat că, în favoarea defunctului său tată s-a emis TP nr. 6755/11.02.1994, acestuia fiindu-i așadar reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 6411 mp situate pe raza localității Sărata. In ceea ce privește parcela nr. 1 identificată în tarla 130/1, suprafața menționată era de 2900 mp. Această suprafață a făcut obiceiul contractului de donație care a intervenit între defunctul său tată și reclamantă, și anume contractul încheiat sub nr. 7367/15.12.2003 -BNPA "B.E.F. și B.D.A.". Tatăl său a decedat în data de 22.11.2005, reclamanta fiind unica sa moștenitoare legală. In data de 14.05.2008 a procedat la înstrăinarea suprafeței de 500 mp în favoarea numiților S.I. și S.P.T. printr-un antecontract de vânzare - cumpărare, antecontract care a fost validat prin sentința civilă nr. 2999/2009. In urma măsurătorilor efectuate de către acești cumpărători, materializate prin expertiza judiciară întocmită de către expert tehnic C.Ș., a rezultat că parcela nr. 1, tarla 130/1 are o suprafață cu 480 mp mai mare. Prin urmare, suprafața menționată în cuprinsul titlului de proprietate este rezultatul unei erori materiale rezultată probabil din deficiența mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate.
In drept s-au invocat prevederile art. 58 din Legea 18/1991, art. 27 alin. 1 si alin. 2 din Legea 18/1991, art. 1 alin 2 din Legea 18/1991, art. 274 C.pr.civ
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Legal citată pârâta C.L.S.D.P.P.T.B., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, pentru următoarele motive: prin acțiunea introductivă reclamanta solicită a se constata că este unica moștenitoare a defunctului P.T.L., să se dispună modificarea T.P. 6755/1992 în favoarea defunctului, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafața parcelei 1, tarla 130/1 și anume, de la suprafața de 2900 mp. la cea reală de 3380 mp., obligarea C.L.G. să emită un nou titlu de proprietate, să se constate că diferența de 480 mp. intră în masa succesorală a defunctului P.T.L. și să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra diferenței de 500 mp. Acțiunea este neîntemeiată raportat la următoarele argumente: reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6411 mp. înscris în T.P. 6755/1994 în favoarea lui P.T.L. s-a realizat, conform prevederilor art. 8 și 9 din Legea 18/1991, în temeiul unei cereri de reconstituire însoțită de înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Potrivit registrului agricol din anii 1959 - 1963, numitul P.T.L. a deținut o suprafață totală de 0,65 ari teren: din care 0,61 ari teren agricol și 0,04 ari curți. Din această suprafață totală, defunctul a predat la GAC suprafața de 0,56 ari. Astfel, raportat la aceste înscrisuri, reconstituirea din T.P. 6755/1992 s-a realizat oricum pentru o suprafață de teren mai mare atât decât cea predată la GAC, cât și decât cea agricolă. Acțiunea formulată este neîntemeiată, niciuna dintre dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile în speță. Nu este vorba de prezența unei erori materiale, cum susține reclamanta, nu există nici un motiv pentru care ar trebui modificată suprafața din parcela 1, tarla 130/1 de la suprafața de 2900 mp, înscrisă în titlul de proprietate, la cea reală de 3380 mp. Nu se poate justifica o acțiune pe faptul că, dacă suprafața unei parcele este mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate, diferența în plus se cuvine celui care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în acea tarla, parcelă. Diferența rămasă este la dispoziția comisiei municipale în vederea atribuirii altor persoane îndreptățite. Reconstituirea din titlul de proprietate a avut în vedere actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de către petent, și nu suprafața de teren a respectivei tarla/parcelă. Legea 18/1991 reglementează foarte precis și exact modul în care se realizează reconstituirea unui drept de proprietate. Dacă petenta a înstrăinat 500 mp, din cea de 2900 mp, primită ca donație, rezultă că i-au mai rămas 2400 mp. din tarla 130/1 parcela 1. Nu există motiv pentru care trebuie modificată suprafața înscrisă în titlul de proprietate. În concluzie, în speță nu este vorba despre o eroare materială sau despre deficiența mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate, nu au fost invocate motive de drept care să justifice modificarea titlului de proprietate în sensul solicitat, astfel încât solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat art. 115 și urm. C.pr.civ.; art. 8 și 9 din Legea 18/1991.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Legal citată pârâta, C.J. BN, a formulat întâmpinare, prin care arată că: nu se opune la admiterea acțiunii în măsura în care reclamanta își dovedește dreptul de proprietate și pentru diferența de 480 mp, însă cu respectarea procedurii prevăzute de legile fondului funciar, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența solicitată; se impune constatarea de către C.M.B. că amplasamentul solicitat este liber și nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, pentru următoarele: prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat modificarea Titlului de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea antecesorului ei, P.T.L. pentru suprafața de 6411 mp, în sensul rectificării erorii materiale cu privire la suprafața parcelei nr. 1, tarla 130/1, și anume de la suprafața de 2900 mp care este menționată în titlu, la suprafața reală de 3380, și în consecință emiterea unui nou titlu de proprietate care să conțină datele reale. In motivarea acțiunii se precizează că suprafața cuprinsă în titlu este rezultatul unei erori materiale rezultată probabil din deficiența mijloacelor tehnice cu care s-au efectuat măsurătorile cadastrale la momentul emiterii titlului de proprietate. Din actele depuse la dosar și cele primite de la C.M.B. s-au constatat următoarele: prin cererea înregistrată sub nr. 5413/12.03.1991, numitul P.L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,33 ha teren, în dovedirea dreptului de proprietate solicitantul a depus copie după R.A. din anii 1959-1963 în care acesta figurează cu suprafața de 6500 mp. În baza Legii nr. 18/1991, C.M.B. a admis cererea petentului, acesta fiind înscris în Anexa nr. 3 Sărata, la poziția nr. 71, cu suprafața de 0,64 ha teren. Pe baza Procesului-verbal de punere în posesie nr. 112/1994 întocmit de C.M.B. și semnat de domnul P.T.L., C.J.BN a emis Titlul de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea domnului P.T.L., în calitate de moștenitor după numitul P.L., pentru suprafața de 6411 mp. Rezultă așadar că, antecesorul reclamantei și-a dovedit cu R.A. din anii 1959-1963 dreptul de proprietate pentru suprafața de 6500 mp iar suprafața validată de C.J. în Anexa nr. 3 Sărata pentru care s-a emis și titlul de proprietate contestat este de 6411 mp - respectiv cu o diferență în minus de 89 mp. Prin urmare, pentru această diferență de 89 mp există dovada întinderii dreptului de proprietate, pentru a putea fi trecută în titlul de proprietate însă reclamanta solicită o majorare a suprafeței cu 480 mp - fără ca pentru această suprafață să existe o dovadă a dreptului de proprietate. Simpla constatare la fața locului sau folosirea unei suprafețe mai mari decât cea trecută în titlu nu justifică majorarea dreptului de proprietate, în măsura în care nu există acte doveditoare cu privire la dreptul de proprietate. În situația în care reclamanta își dovedește dreptul de proprietate asupra diferenței de 480 mp în urma probatoriului administrat în cauză, se impune reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în favoarea acesteia, având în vedere faptul că nu există o validare a comisiei județene pentru această suprafață. Pe cale de consecință, precizează că nu se opune la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în condițiile arătate mai sus și ulterior modificării titlului de proprietate, conform celor solicitate. De asemenea, având în vedere că în cuprinsul acțiunii se invocă existența unei erori materiale rezultată din efectuarea măsurătorilor în teren - atribuție exclusivă a comisiei locale conform art. 5, alin. 1, litera c) din H.G.R. nr.890/2005, consideră că se impune exprimarea punctului de vedere al comisiei municipale Bistrița față de această susținere.
Astfel, potrivit prevederilor art. 5 din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, comisiile comunale pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
" Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile; în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate. " În consecință, în măsura în care comisia municipală va fi de acord cu modificarea titlului prin majorarea suprafeței va trebui, mai întâi, să verifice dacă amplasamentul suprafeței de 480 mp este liber și nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane apoi să facă propunerea de validare către comisia județeană - conform procedurii prevăzute de art. 5 litera h) din HGR nr. 890/2005. Prin adresa nr. 362/0711.2012 O.C.P.I. BN i-a comunicat faptul că terenurile înscrise în T.P. nr. 6755/11.02.1994, respectiv parcela nr. 1 din tăria 130/1 teren fânaț, în suprafață de 2900 mp figurează în evidențele de publicitate imobiliară ca intrate în circuitul civil. Având în vedere cele arătate mai sus, arată că: nu se opune la admiterea acțiunii în măsura în care reclamanta își dovedește dreptul de proprietate și pentru diferența de 480 mp, însă cu respectarea procedurii prevăzute de legile fondului funciar, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența solicitată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116 din Codul de procedură civilă; art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, republicată; prevederile art. 5, art. 6 și art. 11 alin. (3) din H.G.R nr. 890/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6411 mp. înscris în T.P. 6755/1994 în favoarea lui P.T.L. s-a realizat, conform prevederilor art. 8 și 9 din Legea 18/1991, în sensul în care, prin cererea înregistrată sub nr. 5413/12.03.1991, numitul P.T.L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,33 ha teren, în dovedirea dreptului de proprietate solicitantul a depus copie după R.A. din anii 1959-1963 în care acesta figurează cu suprafața de 6500 mp.
Prin urmare, în baza Legii nr. 18/1991, C.M.B. a admis cererea petentului, acesta fiind înscris în Anexa nr. 3 Sărata, la poziția nr. 71, cu suprafața de 0,64 ha teren, iar prin procesului-verbal de punere în posesie nr. 112/1994 întocmit de C.M.B. și semnat de domnul P.T.L., C.J.BN a emis Titlul de proprietate nr. 6755/11.02.1994 eliberat în favoarea acestuia, în calitate de moștenitor după numitul P.T.L., pentru suprafața de 6411 mp.
Este real că, suprafața înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1963, numitul P.T.L. a deținut o suprafață totală de 0,65 ari teren: din care 0,61 ari teren agricol și 0,04 ari curți. Din această suprafață totală, defunctul a predat la GAC suprafața de 0,56 ari, iar reconstituirea dreptului de proprietate, și respectiv emiterea TP 6755/1994, s-a realizat pentru o suprafață mai mare decât cea predată.
Teza susținută de reclamantă referitoare la existența unei erori materiale în ce privește înscrierile din titlu, nu este întemeiată și nu poate fi primită de instanță, întrucât dacă în fapt petenta folosește o suprafață mai mare decât cea înscrisă în titlu, nu se poate concluziona că, aceasta devine și titulară asupra suprafeței integral folosite, diferența în plus pe care o deține nejustificând atribuirea ei în favoarea titularei, aceasta rămânând la dispoziția comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pe de o parte.
Pe de altă parte nu este dat în cauză nici un motiv de rectificare a suprafeței înscris în parcela 1 tarlaua 130/1 de la suprafața de 2900 mp înscrisă în titlu la cea reală de 3380 mp, întrucât limitele dreptului reconstituit sunt și rămân în deplină concordanță cu întinderea suprafeței ce urmează a se reconstitui în baza dovezilor care le atestă în condițiile art.8 și urm din Legea 18/1991 modificată și completată.
Prin raportul de expertiză ordonat în cauză fila 76, 77 respectiv 94, expertul identifică suprafața solicitată, ca fiind în tarlaua 130/1, parcela 1 din titlul, de 3360 mp, apreciind că, suprafața maximă ce poate fi atribuit în completarea celei înscrise în titlul de proprietate este de 480 mp, învederând împrejurarea că aceasta din urmă nu este înscrisă în titlul de proprietate 6755/1994, expertul apreciind că, stabilirea amplasamentului și punerea în posesie, reprezintă atributul exclusiv al comisiei locale de aplicare a Legii nr.18.
În consecință, văzând că în cauză, nu sunt date temeiuri de modificare a titlului în discuție, în raport cu teza susținută de reclamantă prin mandatar, nefiind vorba de o eroare materială, deoarece solicitările reclamantei vizează fondul dreptului, care nu a fost contestat, după regulile și procedurile prev. de Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, instanța în raport de starea de fapt mai sus menționată, va respinge în întregime acțiunea ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta H.J., solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ. și art.304 indice 1 C.pr.civ.
Se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii formulate prin acțiune cerere prin care a solicitat ca instanța să constate că este unica moștenitoare legală a numitului P.L..
În ce privește cea de-a doua cerere care a fost respinsă recurenta susține că sentința n este rezultatul unei interpretări greșite a legii, și fundamentată pe alte considerente.
În mod contradictoriu instanța recunoaște existența unei erori în ceea ce privește suprafața existentă în fapt dar apreciază că folosirea unei suprafețe mei mari de teren nu justifică modificare a titlului de proprietate., aceasta urmând să rămână la dispoziția comisiei locale.
Practic invocând în drept dispozițiile art.8 și următoarele din legea nr.1871991 instanța nu a motivat sentința, hotărârea neconținând motivele pe care se sprijină soluția adoptată.
Din concluziile raportului de expertiză reiese că există suprafață în plus, diferență rezultat probabil în timp ca urmare a defrișării canalului.
Trebuie să se aibă în vedere că în registrul agricol suprafața deținută de tatăl său era superioară celei reconstituite, aspect pe care, de altfel, îl reține instanța de fond și dacă instanța era nelămurită cu privire la persoanele care sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să revină la expert și să suplimenteze probatoriul eventual să audieze martorii care constituie vecinii terenului și nu să statueze că terenul în plus rămâne le dispoziția comisiei locale.
Niciuna din intimate nu a formulat întâmpinare și nici nu și-au delegat reprezentant în instanță.
Instanța de control judiciar a conchis că recursul declarat nu este fondat, nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare.
| ← Potrivit art.919 Cod de procedură civilă, instanţa poate lua,... | Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul... → |
|---|
