Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii R.G. senior, R.F., I.L., R.M.V., R.N.S., R.G. jr. şi R.D.D., să se declare inopozabil acesteia contractul de întreţinere viager
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 11165/2012 din data de 23.09.2013
ACȚIUNE PAULIANĂ.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 11165/2012, pronunțată în dosarul nr. 635/190/2012
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții R.G. senior, R.F., I.L., R.M.V., R.N.S., R.G. jr. și R.D.D., să se declare inopozabil acesteia contractul de întreținere viageră încheiat între pârâții de rândul 1-3, în calitate de întreținuți, și pârâții de rândul 4-7, în calitate de întreținători, autentificat la BNP V.M. sub nr. 4865/22.12.2011, cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit parter plus mansardă, cu terenul aferent de 527 mp, situat în Bistrița, str. 1 D, nr. 24, înscris în CF 60611 Bistrița, nr. top. 105/19, și să se dispună continuarea execuției silite asupra imobilului în discuție, pornită la cererea reclamantei în dosarul E.J. A.V.D. nr. 541/2011; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între reclamantă și pârâții de rând 1-3, în cursul anilor 2003-2011, au avut loc peste 12 procese în faza de fond, apel și recurs, prin care pârâții au încercat să o împiedice pe reclamantă să redobândească dreptul de proprietate asupra unui teren de 727 mp, situat în imediata vecinătate a proprietății lor din Bistrița, str. 1 D, ori să intre în posesia și folosința acestui teren.
După finalizarea proceselor de rectificare, plângere împotriva dispoziției de reconstituire a dreptului de proprietate, uzucapiune și grănițuire, reclamanta a promovat, sub nr. 6552/190/2007, și o acțiune în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în perioada anilor 2005-2007 și în continuare până la predarea imobilului. Prin Sentința Judecătoriei Bistrița nr. 4794/2011, acțiunea a fost admisă și pârâții de rândul 1-3 au fost obligați să-i achite, cu titlu de despăgubiri, suma de 42.816 lei și 1.476 lei lunar până la predarea imobilului. Pârâții au declarat recurs împotriva acestei sentințe și au căutat pe toate căile să împiedice soluționarea acestui recurs sub diferite pretexte legate de neachitare a taxei de timbru, formularea unei cereri de ajutor public judiciar doar în dimineața celui de-al doilea termen de judecată, sau să se suspende recursul pentru că ar fi făcut plângeri penale împotriva celor doi experți din cauză. Cu toate acestea, instanța de control judiciar a dispus soluționarea recursului cu amânarea pronunțării la 20.12.2011, când recursul a fost respins ca nefondat.
Cunoscând reaua-credință procesuală a recurenților care au hărțuit-o pe reclamantă în toate procesele avute împreună, la 16.12.2011, a scos de la O.C.P.I. Bistrița extrasul de CF referitor la imobilul proprietatea pârâților în ideea de a formula cerere de execuție silită imobiliară imediat ce va obține copia minutei recursului, în considerentul că acesta va fi respins.
Din acest extras CF eliberat la 16.12.2011, reclamanta a constatat că apar ca proprietari doar pârâții de rândul 1-3, fiind liber de orice sarcini. Imediat după pronunțarea soluției în recurs, aceasta a formulat cerere de învestire cu formulă executorie, aprobată la data de 28.12.2011 când a și formulat cerere de execuție silită la BEJ A.V.D., înregistrată sub nr. 541/2011. Acesta a formulat cerere la Direcția economică a primăriei Bistrița de unde i s-a comunicat că debitorii, pârâții de rândul 1-3, au în proprietate imobilul din str. 1 D, nr. 24.
În executarea creanței reclamantei, executorul Judecătoresc a verificat situația de CF pentru a înscrie somația de execuție silită și a constatat că, la 22.12.2011, respectiv la două zile după pronunțarea deciziei de respingere a recursului, pârâții de rând 1-3 au încheiat cu fiii și soțiile acestora un contract de întreținere viageră autentificat de BNP V.M. sub nr. 4865/22.12.2011, prin care transmiteau dreptul de proprietate asupra imobilului urmărit silit fiilor lor. Față de cele constatate, executorul Judecătoresc a întocmit la 17.01.2012 un proces verbal în care consemnează imposibilitatea executării silite a imobilului în discuție deoarece este proprietatea altor persoane decât debitorii, că aceștia nu dețin alte bunuri imobile care să poată fi executate silit.
Reclamanta apreciază că, în baza art. 1562-1565 din Noul Cod Civil, nu îi poate fi opozabil contractul de întreținere încheiat sub nr. 4865/22.12.2011 și, potrivit dispozițiilor art. 1565 alin. 2 Cod Civil, în cazul în care dobânditorii nu vor achita creanța acesteia, execuția silită va trebui să continue până la realizarea creanței. Spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit actualei reglementări creanța nu trebuie să mai fie lichidă și exigibilă, doar certă, dar în speță, sunt îndeplinite și celelalte condiții ale creanței.
În ceea ce privește încheierea contractului în frauda drepturilor sale, reclamanta apreciază că este evidentă intenția debitorilor în acest sens din moment ce încheierea actului a avut loc la două zile după ce a devenit irevocabilă hotărârea judecătorească prin care pârâții erau obligați să-i achite suma de 116.679 lei ; reaua credință a dobânditorilor rezultă cu prisosință din calitatea de fii, respectiv nurori a acestora și a faptului că toți locuiesc în același imobil, ei știind că părinții lor datorează această sumă și că au în proprietate doar acest imobil, iar prin înstrăinarea lui își creează starea de insolvabilitate.
În ceea ce privește caracterul prejudiciator al încheierii contractului de întreținere, nu există dubii în acest sens, din moment ce, prin încheierea acestui act s-a împiedicat executarea creanței reclamantei.
Având în vedere existența unei creanțe certe lichide și exigibile a reclamantei față de pârâții de rândul 1-3, a încheierii actului în frauda drepturilor acesteia cu complicitatea la fraudă a dobânditorilor, reclamanta solicită admiterea acțiunii formulate.
În drept s-au invocat prevederile art. 1562-1565 Noul Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se dispună respingerea acțiunii formulate ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin acțiunea sa introductiva, reclamanta a solicitat să se constate inopozabilitatea contractului de întreținere viageră față de aceasta și continuarea execuției silite asupra imobilelor din litigiu de către executorul judecătoresc A.V.D..
Pârâții susține că, deși reclamanta încearcă sa se victimizeze, în realitate, aceștia sunt cei prejudiciați deoarece în anul 1974, pârâții R.G., F. și I.L., au cumpărat de la autorii reclamantei întregul teren din litigiu, respectiv atât cel având nr. top. 105/19, cât și cel având nr. top. 105/20, ulterior, terenul având nr. top. 105/20 a fost preluat la stat de la pârâți iar în anul 2001, în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a depus cerere de restituire a acestui teren, susținând în mod mincinos că terenul ar fi fost preluat la stat de la autorii săi. Deși, în procesul verbal de preluare la stat, s-a făcut mențiunea expresă că terenul a fost preluat de la R.G., totuși s-a emis o decizie de restituire iar printr-o cerere de rectificare de carte funciară, reclamanta a modificat practic obiectul unui contract autentic de vânzare cumpărare, susținând, în cadrul unei acțiuni de rectificare de CF, că, în realitate, prin contractul autentic s-ar fi vândut un alt imobil decât cel cuprins în acest contract. Deși contractul autentic de vânzare cumpărare nu a fost modificat, instanța a dispus intabularea pârâților pe terenul având nr. top. 105/19, când, în realitate, în contractul autentic, imobilul cumpărat are nr. top. 105/20. După ce a obținut aceasta, reclamanta a solicitat grănițuirea terenului având nr. top. 105/20 față de cel având nr. top. 105/19. Deși prin contractul de vânzare cumpărare s-a făcut mențiunea că terenul cumpărat are suprafața de 714 mp., în urma stabilirii liniei de meta, terenul pârâților a fost diminuat cu 100 mp. iar terenul având nr. top. 105/20 a fost majorat cu această suprafață de teren.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 4794/2007 al Judecătoriei Bistrița, s-a solicitat, și, în final, pârâții au fost obligați să plătească și o chirie pentru terenul având nr. top. 105/20, cumpărat prin contractul autentic de vânzare cumpărare. Raportat la această stare de fapt , pârâții consideră că nu se poate susține ca ar fi de rea credință, dimpotrivă, ei fiind cei prejudiciați prin manoperele dolosive ale reclamantei.
Pârâții învederează că acțiunea promovată de reclamantă este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare, interesul de a invoca inopozabilitatea contractului de întreținere fiind motivat prin aceea că are o creanță pe care nu o poate executa decât pe calea executării silite imobiliare asupra imobilelor teren și construcții care formează obiectul contractului de întreținere viageră iar susținerile reclamantei sunt nefondate.
În primul rând, reclamanta, cu rea credință, a declanșat executarea silită imobiliară asupra imobilelor din litigiu. Pentru a invoca inopozabilitatea acestui contract de întreținere, reclamanta trebuia să facă, în primul rând, dovada că debitorii nu ar deține bunuri mobile, valori sau alte venituri care să poată fi executate silit în contul creanței. Din motivarea acțiunii introductive nu rezultă că aceasta ar fi încercat executarea silită a creanței prin alte modalități.
Potrivit dispozițiilor art. 1562 alin. 1 Cod civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate, iar potrivit alin.(2), un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract, poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Din analiza textului legal rezultă că, pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, trebuie îndeplinite cumulativ câteva condiții si anume: prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor, frauda debitorului și complicitatea terțului la fraudă.
În speță, pârâta I.L. este o persoană în vârstă, bolnavă și în stare de nevoie. De foarte mulți ani, aceasta este întreținuta de pârâții R.M.V., R.N.S., R.G. Junior și R.D.D.. Între întreținuta și întreținători s-a încheiat, cu mult înainte de declanșarea litigiilor dintre părți, o convenție în baza căreia întreținătorii s-au obligat să o întrețină pe aceasta, în schimbul imobilelor din litigiu. Și pârâții R.G. Senior si R.F. sunt întreținuți de peste 10 ani de aceeași pârâți, care suportă, pe lângă cheltuielile cu întreținerea, și toate celelalte cheltuieli de întreținere a construcțiilor, respectiv gaz, lumină, canal, impozitele pe teren și clădiri, etc. În baza celor convenite, întreținătorii s-au mutat în casa din litigiu, în care locuiesc și în prezent.
Cu alte cuvinte, în această construcție locuiesc 4 familii. Pentru a o face locuibilă, întreținătorii au adus, în decursul celor 10 ani, serioase îmbunătățiri acestor construcții, de natură să-i sporească în mod semnificativ valoarea. În anul 2011, această convenție s-a materializat prin încheierea contractului autentic. În aceste condiții, nu se poate susține că, prin încheierea contractului în formă autentică, s-ar fi urmărit prejudicierea intereselor creditoarei, atâta vreme cât convenția s-a încheiat cu mult timp înainte de declanșarea litigiilor dintre părți. În aceste condiții este evident că nu se pune problema ca întreținătorii să fi avut cunoștință de crearea sau agravarea unei stări de insolvabilitate. La data respectivă nu erau declanșate niciun fel de litigii între părți și, în aceste condiții, atât întreținuta cât și întreținătorii, au fost de bună credință.
Pârâții mai arată că, în speță, nu se poate pune problema unei pretinse complicități la fraudă atâta vreme cât, la data încheierii convenției, creanța nu exista. Inițial, executorul judecătoresc a început executarea silită a creanței prin instituirea unei popriri pe veniturile debitorilor. Lunar, s-a reținut din pensia cuvenită debitorilor, o sumă procentuală. La data încheierii contractului de întreținere în formă autentică, creanța se executa prin poprire. Atâta vreme cât creditoarea a optat pentru această modalitate de executare a creanței sale, nu se poate susține că acest contract de întreținere s-ar fi încheiat în frauda creditorului.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat acvirarea dosarului execuțional nr. 541/2011 al BEJ A.V.D. și al dosarului nr. 6552/190/2007 al Judecătoriei Bistrița, precum și admiterea probei testimoniale.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea cererii de probațiune și a apărărilor promovate ca neîntemeiate. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții trădează adevăratele raționamente ce i-au determinat să încheie contractul a cărui inopozabilitate se solicită a se constata, respectiv ca reclamanta să nu-și poată executa creanța pe care o are, ei apreciind-o ca injustă și aceasta împotriva a patru hotărâri judecătorești irevocabile.
Pârâții desconsideră toate hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aceștia au cumpărat doar un număr topografic, că terenul reclamantei a fost preluat la stat și reconstituit în baza Legii 10/2001 și că pârâții, cu rea-credință, au refuzat predarea terenului, fiind obligați la plata lipsei de folosință. Prin tăgăduirea faptelor stabilite cu putere de lucru judecat, pârâții susțin că ei nu sunt de rea-credință. ci dimpotrivă, reclamanta, deoarece prin manopere dolosive a obținut 12 hotărâri judecătorești potrivnice lor, care toate sunt rămase irevocabile.
Cu privire la aspectele de fond ale cauzei, pârâții susțin că reclamanta nu ar fi încercat execuția silită a creanței prin alte modalități, că aceasta nu ar fi suferit niciun prejudiciu prin încheierea contractului de întreținere de către debitori și că nu s-a dovedit frauda debitorului și complicitatea terțului la fraudă.
Potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 1 alin. (3) Cod Procedură Civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare, astfel, este la dispoziția creditorului modalitatea în care înțelege să execute silit o hotărâre judecătorească, fie execuție mobiliară, fie imobiliară, sau ambele forme concomitent în vederea realizării creanței sale pe orice cale prevăzută de lege.
Prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 541/2011, se constată înstrăinarea imobilului proprietatea debitorilor supus execuției precizând că prin această înstrăinare debitorii nu mai dețin bunuri imobile ce ar putea face obiectul executării silite, prin urmare, reclamanta nu era obligată să ceară alte forme de execuție, și, prin înstrăinarea imobilului supus execuției, ea a fost practic împiedicată să-și execute dreptul său de creanță fiind prejudiciată cu suma de 116.679 lei, care se execută.
Faptul că încheierea contractului s-a tăcut în frauda drepturilor reclamantei este de domeniul evidenței din moment ce încheierea actului a avut loc la două zile după ce a devenit irevocabilă hotărârea judecătorească prin care pârâții erau obligați să-i achite suma de 116.679 lei. Reaua credință și a dobânditorilor rezultă cu prisosință din calitatea de fii, respectiv nurori a acestora și a faptului că toți locuiesc în același imobil, ei știind că părinții lor datorează această sumă și că au în proprietate doar acest imobil, iar prin înstrăinarea lui își creează starea de insolvabilitate, chiar acest lucru urmărindu-l.
Reclamanta învederează că celelalte susțineri din întâmpinare privitoare la relațiile dintre întreținuți și dobânditori nu au nicio relevanță în cauză, din moment ce bunul a fost scos din patrimoniul debitorilor și nu mai poate fi executat silit.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 01.06.2012, reclamanta a arătat că, în anul 1974, antecesorii săi, părinții S.S. și S.M., împreuna cu bunica sa, P.L., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4239/1974 au înstrăinat imobilul teren în suprafața de 727 mp pe care se afla edificată, și se află și în prezent, o casa de locuit și anexe gospodărești. Toate aceste imobile construcții, cât și imobilul teren, erau înscrise în CF 2646 Bistrița, nr. top. 105/19, iar parcela de teren "loc de casă în intravilan" din CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, cu aceeași suprafață de 727 mp, care constituie un corp de avere distinct, a rămas în proprietatea vechilor proprietari, adică a antecesorilor reclamantei, iar prin Decret Prezidențial, în anul 1975, acest teren a fost expropriat.
Cu ocazia intabulării în coala evolutivă de carte funciară nr. 2646 Bistrița sub nr. top. 105/19, nu s-a operat înstrăinarea corect, înstrăinarea s-a efectuat în mod greșit în CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, invocându-se Autorizația de înstrăinare teren cu construcții nr. 11741/1974, emisă de fostul C.P.M.B. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat de N.S.J.BN sub nr. 4293/1974. Greșeala comisă cu ocazia înscrierii contractului de vânzare-cumpărare în CF rezultă și din schița anexă la Decretul de expropriere nr. 362/1974 unde construcția și terenul ce rămânea în urma exproprierii figurează pe parcela cu nr. top. 105/19, deci rezultă că s-a expropriat terenul din CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, teren pe întinderea căruia s-a construit o magistrală a canalului termic, care deservea o porțiune mare din oraș.
În urma degradării încălzirii termice a orașului Bistrița, locuitorii orașului și-au montat centrale termice proprii, așa încât canalul termic de care s-a făcut vorbire și-a pierdut utilitatea în timp și a fost scos din starea lui de funcționare, motiv pentru care antecesorii reclamantei, proprietari în CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, pe care este situat canalul termic dezafectat, s-au adresat cu o cerere Primăriei Bistrița în temeiul Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului expropriat. Primăria Bistrița, sesizând intabularea efectuata greșit în CF a pârâților R.G., F și I.L., le-a cerut părinților reclamantei, S.S. și M., petenți la Legea nr. 10/2001, să promoveze o acțiune în instanță având ca obiect rectificarea de carte funciară, prin adresa 18913/17.10.2002. Acțiunea de rectificare a început în anul 2002 și a trecut prin toate instanțele, devenind irevocabilă prin Decizia civila nr. 1775/R/2004 a C.A. Cluj, așa încât critica adusă Sentinței 1863/2003, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul 7912/2002, este falsă, fără suport probatoriu și netemeinică.
După soluționarea irevocabilă a acțiunii de rectificare de CF, P.M.B., prin Dispoziția 1748/2005, a restituit terenul din CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, vechilor proprietari deposedați, S.S. și S.M., care au fost părinții reclamantei. Această dispoziție a fost atacată de R.G., R.F. și I.L. în toate instanțele până la Î.C.C.J, care, prin Decizia 2096/07.03.2007 irevocabilă, recunoaște dreptul de proprietari ai terenului din CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20, a vechilor proprietari S.S. și S.M..
Aceiași pârâți au promovat o nouă acțiune în dosarul 2003/190/2005 având ca obiect uzucapiune. Această acțiune, prin Decizia 2096/2007 din dosarul 2499/112/2005, recunoaște puterea de lucru judecat, chiar și în această pricină, a Deciziei 423/2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, întrucât un teren care a făcut obiectul Legii 10/2001 nu poate fi uzucapat. Astfel că dosarul nr. 2003/190/2005 având ca obiect uzucapiunea a fost soluționat corect de instanțe, parcurgând și acesta toate căile de atac.
Dosarul 1111/190/2009, având ca obiect grănițuire, al Judecătoriei Bistrița, a fost soluționat la C.A. Cluj prin Decizia nr. 899/R/2011, pronunțată în 09.03.2011, în acest dosar fiind efectuată încă o expertiza topografica încuviințata de instanță cât și o expertiză în construcții, care au fost însușite de instanțe și fac parte integrantă din sentința acesteia. Critica adusa de petenți cu privire la fixarea liniei de meta nu este susținută de probe, ci este făcută tendențios pentru că ei omit să spună că lotul lor de teren are suprafața mai mică deoarece au fost expropriați prin același Decret de expropriere și o porțiune din terenul lor se află, în prezent, sub blocul A5 de pe A.P., cum rezultă și din fotografia anexată. Susținerea că linia de hotar a fost trasată pe sub construcțiile cumpărate de la părinții reclamantei este falsă și făcută pentru a induce în eroare instanța, la fel și susținerea că instanța a dispus demolarea lor. Instanța a dispus demolarea doar a construcțiilor provizorii, construite abuziv, fără autorizație de construcție, edificate ulterior anilor 1990, nemenționate în contractul de vânzare-cumpărare pe terenul care a rămas în proprietatea antecesorilor reclamantei, teren care nu a fost proprietatea lor niciodată. Susținerea ca probele solicitate le-au fost respinse în instanță nu este reală deoarece cele două expertize efectuate au elucidat lucrurile, așa încât instanța a soluționat corect acțiunea de grănițuire.
Construcțiile cumpărate de la antecesorii reclamantei sunt pe vechiul amplasament unde au existat dintotdeauna, după cum reiese din expertiza topografică și din cea în construcții, iar linia de meta a fost corect trasată de expert și nu atinge construcțiile cumpărate de R.G., R.F., ș.a. de la părinții reclamantei, după cum reiese din expertizele efectuate în cauza, depuse în dosarele respective. Reaua credința a pârâților reiese în evidenta și din faptul că ei au refuzat să-i predea reclamantei terenul a cărei proprietară tabulară este încă din 01.06.2005, iar când au fost obligați la predarea lui prin executarea silită dispusă în urma acțiunii de grănițuire, au fost cei care au promovat contestație la executare, cu suspendarea temporară a executării.
Dosarul nr. 6552/190/2007, având ca obiect pretenții, a fost promovat de reclamantă ca o măsură de obligare a pârâților să-i predea terenul în urma deciziei irevocabile a Î.C.C.J. București. Întrucât pârâții R.G., F., ș.a., au refuzat predarea terenului până la data de 06.09.2011, suma datorată lipsei de folosință a terenului a crescut. În acest dosar a fost efectuată expertiza iar pârâții din prezenta cauză au solicitat încă o variantă care le-a fost aprobată. Instanța și-a însușit una din variante, așa încât critica adusa Sentinței civile 4794/190/2011 a Judecătoriei Bistrița este lipsită de temei, susținerile acestora fiind lipsite de adevăr.
Susținerea că acest teren are frontul la stradă foarte mic și nu este un teren de construcții este falsă întrucât, atât din expertizele topo, cât și din extrasul de CF, reiese fără echivoc că terenurile în suprafață de 727 mp au frontul la stradă, fiecare, de câte 15,15 mp, cum rezultă din schița anexă la Autorizația de înstrăinare din anul 1974, unde se vede clar ca si în coala evolutiva de c.f. , sunt doua corpuri de avere distincte, CF 2646 Bistrița, nr. top. 105/19, teren cu casă și dependințe în suprafață totală de 727 mp și CF 2647 Bistrița, nr. top. 105/20 loc de casă intravilan în suprafață de 727 mp, așa cum reiese din Autorizația de înstrăinare din anul 1974.
Reclamanta învederează că, în ciuda susținerilor pârâților, anularea contractului de întreținere viageră nu va duce la internarea în azil a bătrânei I.L., a cărei fiica este R.F. și fiind bunica pârâților R.M.V., R.N.S., R.G. Jr. și R.D.D., având în vedere că dețin o casă compusă din 5 camere, 2 bucătarii, baie, cămara, coridor la parter și 3 camere, bucătărie, baie și cămară, scară de acces, la etaj, mai dețin o fabrică de pâine, câteva magazine, cabinete medicale, nenumărate mijloace de transport marfă și persoane, un teren și o vilă în construcție, iar I.L. are pensie și locuiește în bucătăria de vară în cadrul curții comune cu casa mare de locuit.
Susținerea pârâților la diferite instanțe că reclamanta putea obține soluțiile favorabile numai datorită influenței de care se bucură în rândul magistraților este falsă. Aceasta menționează că este o persoană singură, fără alte venituri decât un salariu modest, cu sănătatea precară, după cum reiese din adeverința medicală atașată la dosar, lucrând ca asistentă medicală la S.J. Bistrița-Năsăud și având vârsta de 61 de ani.
Afirmația ca pârâții R.G. și R.F. sunt întreținuți de peste 10 ani de copiii și nurorile lor, R.G. Jr., R.D., R.M.V. și R.N.S., este mincinoasă deoarece, acum 10 ani, R.G. era angajat ca șofer și avea vârsta de 51 de ani, R.F. era angajată ca femeie de serviciu la S.J. Bistrița-Năsăud și avea vârsta de 47 de ani, situație care dovedește în mod indubitabil că aceștia nu aveau nevoie de niciun fel de întreținere din partea copiilor lor întrucât se întrețineau singuri prin salariile de la locurile de muncă.
Reclamanta arată că susținerea că între R.G., R.F., I.L. și copiii lor s-ar fi încheiat o convenție de întreținere cu mult timp înainte de declanșarea litigiilor este făcuta cu scopul de a induce în eroare instanța întrucât această convenție de întreținere viageră s-a întocmit la 22.12.2011, exact la două zile după pronunțarea Deciziei civile nr. 432/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 6552/190/2007, din data de 20.12.2011, așa cum rezultă din extrasele de CF nr. 2646 Bistrița, depuse la dosar, în care s-a consemnat prin actul notarial al BNP V.M. contractul de întreținere viageră iar susținerea că, la data încheierii contractului de întreținere viageră în formă autentică (22.12.2011), creanța se executa prin poprire este și aceasta tot mincinoasă deoarece poprirea s-a instituit abia după ce s-a constatat că nu există nimic de executat și a început în luna februarie 2012.
Denaturarea adevărului prin afirmația ca întreținătorii s-au mutat în casa din litigiu după încheierea convenției este evidentă dacă se studiază cărțile lor de identitate din care rezultă, fără niciun dubiu, că toți au același domiciliu comun. Întrucât toți pârâții din cauză locuiesc dintotdeauna în același imobil, fiind bunica, părinții cu fiii și nurorile lor, astfel că proba testimonială cerută de către pârâți pentru a face dovada că convenția de întreținere viageră a fost încheiată cu mult timp înainte de declanșarea litigiilor este inutilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 01.06.2012, pârâții au solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților I.T. și M.I., arătând că susținerile reclamantei prin scriptul depus la dosarul cauzei în sensul că pârâții ar fi fost de rea credință și că acest contract ar fi fost încheiat în scopul sustragerii de la executare a imobilelor din litigiu, sunt mincinoase. Contractul de întreținere s-a încheiat cu peste 10 ani în urmă, dar încheierea actului în formă autentică nu a fost posibilă deoarece, începând din anul 2001, între părți s-au purtat nenumărate litigii în legătură cu imobilele din litigiu. Până în data de 22.04.2011, imobilele din litigiu au fost ipotecate la U.Ț.B. pentru garantarea restituirii unui credit bancar, astfel, până la acea dată a fost imposibilă materializarea convenției.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin răspunsul la notele de ședință, reclamanta a solicitat respingerea cererii de încuviințare a probatoriului testimonial care nu este necesar și nu are relevanță în cauză, cererea fiind făcută cu scopul ascuns al tergiversării cauzei. Prin probatoriul testimonial, pârâții doresc să facă dovada că întreținerea viageră a fost anterioară litigiului dar proba domiciliului dovedește, așa cum s-a menționat și anterior, contrariul.
Susținerea pârâților că actul de întreținere s-a încheiat cu peste 10 ani în urmă este mincinoasă, la fel ca și susținerea că încheierea contractului în formă autentică nu a fost posibilă, aceștia folosindu-se de falsuri, prezentări trunchiate și distorsionate ale adevărului, susțineri aberante pentru a încerca să influențeze instanța. Așa cum reiese din extrasul de CF, pârâții au ipotecat imobilele în discuție încă înainte de declanșarea litigiilor din anul 2001, având instituită ipotecă la B - Agenția N, pentru suma de 3.000.000.000 lei vechi + dobândă și alte costuri și comisioane, care a fost radiată la data de 28.04.2005. În data de 28.09.2006 se instituie o nouă ipotecă la U.Ț.B. pentru suma de 30.000 euro + dobânzi și comisioane aferente, care a fost radiată la data de 22.04.2011.
Afirmația că reclamanta a optat pentru executarea silită pe calea popririi și că altă modalitate de executare silită nu se justifică este tendențioasă întrucât executorul judecătoresc a optat pentru executarea silită prin poprire atunci când a constatat că în CF 60611 (veche 2649/105/19) a fost înstrăinată proprietatea pârâților R.G., R.F. și I.L., fiilor și nurorilor lor, procedura începând să curgă abia din luna februarie 2012, conform copiilor după cupoanele de pensie ale debitorilor.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 09.11.2012, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost ea formulată, reiterând motivele de fapt și de drept prezentate în scriptele depuse la dosarul cauzei.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 16.11.2012, pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată, reiterând motivele de fapt și de drept prezentate în scriptele depuse la dosarul cauzei; cu cheltuieli de judecată.
În plus, pârâții au mai arătat că martorul I.T. audiat la termenul din data de 02.11.2012 confirmă faptul că în acea locuință trăiesc în mod efectiv 4 familii iar copiii sunt cei care suportă cheltuielile de întreținere. Totodată, martorul M.I. a arătat că știe problemele personale ale pârâtului R.G. senior care au survenit în urmă cu 14-15 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin cererea formulată, reclamanta S.M. a solicitat să se declare inopozabil contractul de întreținere viageră încheiat între pârâții R.G. sr, R.F. și R.L., în calitate de întreținuți și pârâții R.M.V., R.N.S., R.G. jr și R.D.D., în calitate de întreținători, cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit, parter plus mansardă și terenul aferent, situat în Bistrița, și să se dispună continuarea executării silite a sentinței civile nr.4794/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița, potrivit căreia pârâții R.G. sr, R.F. și R.L. au fost obligați irevocabil să-i plătească despăgubiri în suma de 42.816 lei și 1.476 lei lunar până la predarea unui imobil, executare silită pornită la cererea sa în dosarul de executare silită nr.541/2011.
În motivare, reclamanta a arătat că acest contract s-a încheiat în frauda drepturilor sale, că are împotriva pârâților de rând 1-3 o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care a încercat să o pună în executare silită iar prin încheierea acestui contract, debitorii săi, pârâți în această cauză, au urmărit să-și creeze o stare de insolvabilitate, astfel încât creanța să nu poată fi executată, fiind invocate dispozițiile art.1562-1565 din Codul civil.
Instanța reține că între părți au avut loc mai multe litigii, că prin sentința civilă nr.4794/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița, irevocabilă la data de 20.12.2011, prin Decizia civilă nr.432/R/2011 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, pârâții de rând 1-3 au fost obligați să-i plătească reclamantei despăgubiri în suma de 42.816 lei și 1.476 lei lunar, că la data de 28.12.2011 reclamanta a solicitat executarea silită a acestei hotărâri judecătorești, la data de 09.01.2012, executorul judecătoresc a emis somația de la f.85 din dosarul execuțional pentru suma de 116.679,2 lei, la data de 17.01.2012, executorul judecătoresc a întocmit Procesul-verbal, din care rezultă că debitorii nu mai dețin bunuri imobile ce ar putea face obiectul executării silite și că prin adresele emise la data de 17.01.2012, au fost înființate popriri pe pensiile (în sumă de 780 lei/lună, 236 lei/lună și 198 lei/lună, conform cupoanelor) pe care le primesc aceștia de la C.J.P. BN.
Potrivit extrasului CF și contractului de întreținere viageră, pârâții de rând 1-3 au avut în proprietate un imobil - teren în suprafață de 727 mp pe care se află amplasată o construcție parter (5 camere , 2 bucătării, baie, hol, terasă, scări) și mansardă (3 camere, bucătărie, hol, scări) - iar pe data de 22.12.2011 au transmis nuda proprietate pârâților de rând 4-7, care sunt nepoții, respectiv fiii și soțiile acestora, rezervându-și uzufructul viager.
Conform art.1562 Cod Civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate, un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract putând fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate iar conform art.1563, creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
Prin urmare, condițiile impuse de textul de lege sunt următoarele : actul atacat trebuie să fi creat un prejudiciu creditorului, respectiv prin încheierea lui debitorul și-a cauzat sau și-a majorat starea de insolvabilitate, trebuie să existe o fraudă din partea debitorului și a terțului cu care acesta a încheiat actul atacat, respectiv aceste persoane să cunoască faptul că prin încheierea actului debitorul își creează sau mărește insolvabilitatea, iar creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
Analizând dacă condițiile de mai sus sunt îndeplinite, instanța reține că reclamanta, creditoarea din dosarul de executare silită, are împotriva de pârâților de rând 1-3, debitori în cadrul aceluiași dosar, o creanță certă, constatată prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4794/2011, irevocabilă la data de 20.11.2011, anterior datei de 22.12.2012, la care a fost încheiat contractul de întreținere.
Referitor la condiția ca actul atacat să fi produs un prejudiciu reclamantei, instanța reține că pârâții de rând 1-3 nu au executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărâre în sarcina lor, astfel că reclamanta a trecut la executare silită, însă, în urma demersurilor întreprinse, executorul judecătoresc a constatat că pârâții de rând 1-3 nu mai dețin bunuri imobile, ca urmare a înstrăinării terenului și construcției prin încheierii contractului de întreținere viageră cu pârâții de rând 4-7, astfel că singura modalitate de recuperare a sumei de 116.679,2 lei datorate este prin poprirea pensiilor acestora care, conform cupoanelor, totalizează 1214 lei lunar ; având în vedere că potrivit art.409 Cod de procedură civilă, veniturile periodice pot fi urmărite doar până la 1/3 din valoare, rezultă că suma lunară recuperată de reclamantă de la cei trei pârâți nu poate depăși 404,6 lei/lună, respectiv că suma de 116.679,2 lei ar putea fi recuperată integral în 288 de luni, adică în termen de 24 de ani, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, instanța reține că prin înstrăinarea imobilului teren și construcție în discuție, pârâții de rând 1-3, debitori în dosarul de executare silită, și-au creat starea de insolvabilitate, împrejurare ce are drept consecință prejudicierea reclamantei, creditoare în dosarul de executare, care se vede în situația de a nu-și putea acoperi creanța.
Cu privire la condiția fraudei, instanța reține că atât pârâții de rând 1-3, debitori în dosarul de executare silită, cât și pârâții de rând 4-7, care au dobândit nuda proprietate a imobilului prin actul atacat și care, locuind împreună cu pârâții de rând 1-3 știau situația economică a acestora și aveau cunoștință despre litigiile dintre părți precum și despre pretențiile formulate de reclamantă, au cunoscut faptul că prin înstrăinarea imobilului deținut (singurului bun de valoare comparabilă cu valoarea creanței, astfel cum rezultă și din copie patrimoniu, eliberată de Primăria Bistrița la cererea executorului judecătoresc) nu se putea acoperi creanța reclamantei, și că acest lucru o va prejudicia pe aceasta.
Instanța va respinge susținerile pârâților, potrivit cărora pârâții de rând 1-3 sunt întreținuți de pârâții de rând 4-7, în baza unei înțelegeri anterioare, dar care nu a putut fi perfectată decât la data de 22.12.2011, prin actul atacat, din cauza unui contract de garanție imobiliară, cu notarea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare, grevare și închiriere.
Este adevărat că imobilul a fost ipotecat și că a existat o interdicție de înstrăinare însă, conform extrasului de carte funciară, înscrierile au fost radiate încă din aprilie 2011, cu mult înainte de data încheierii actului atacat însă perfectarea acestuia s-a făcut doar după rămânerea irevocabilă a sentinței nr.4794/2011.
În plus, instanța reține că între pârâți există relații apropiate de rudenie și că locuiesc împreună, pârâții de rând 4-7 fiind fiii și respectiv nurorile pârâților de rând 1-2 și nepoții pârâtei de rând 3, iar din declarațiile martorilor audiați rezultă că într-adevăr cei tineri îi ajută și se preocupă de situația celor mai în vârstă dar în condiții normale oricărei familii, obligația de întreținere reciprocă fiind normală și, mai mult, prevăzută și de dispozițiile legale, atât de art.86 și următoarele din Codul familiei cât și, ulterior abrogării acestuia, de art.516 și următoarele din Codul civil în vigoare, fără să se facă dovada că între pârâți ar fi existat o înțelegere anterioară de înstrăinare a imobilului cu clauza de întreținere sau că ajutorul dat părinților ar fi fost condiționat de dobândirea imobilului de către copii ; concludentă în acest sens este declarația martorului de la f.141 care arată ca " avea în grijă părinții și o bunică deoarece bunica și părinții l-au ajutat la rândul lor când era student la Cluj " astfel că nu se poate reține că înțelegerea cu privire la înstrăinarea imobilului a fost anterioară datei încheierii la notar.
Mai mult decât atât, din declarația de martor, rezultă că pârâții nu numai că au știut că prin încheierea contractului își creează o stare de insolvabilitate, dar că acesta a fost și scopul urmărit - ca reclamanta să nu aibă ce să execute, adică pentru prejudicierea sa. În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile din textul de lege arătat mai sus, instanța a admis cererea ca fiind întemeiată, a declarat inopozabil reclamantei contractul de întreținere în ceea ce privește transmiterea proprietății asupra imobilului în cauză și să dispune continuarea executării silite.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4349,58 lei reprezentând 3949,58 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 400 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții R.G. senior, R.F., I.L., R.M.V., R.N.S., R.G. jr. și R.D.D., solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina, respingerea acțiunii promovată de reclamanta S.M., ca nefondată, iar în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs. S-a învederat că hotărârea recurată este nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că prin sentința recurată, Judecătoria Bistrița a admis acțiunea promovata de reclamantă, a declarat inopozabil reclamantei contractul de întreținere viageră încheiat între pârâți cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit și terenul aferent situate în municipiul Bistrița str. l D, nr. 24, înscris în C.F. nr. 60611 Bistrița top. 105/19 și a dispus continuarea executării silite asupra acestui imobil în dosarul execuțional nr. 541/2011 a SCPEJ A.V.D., pârâții fiind obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că această hotărâre este în opinia recurenților profund netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii. Statuarea instanței de fond în sensul că acțiunea reclamantei este admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 1562 Cod civil, deoarece s-ar fi făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de acest text, au fost consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză.
Totodată, s-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 1562 Cod civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el toate actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Potrivit alin. 2 un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate (art.1563 NCC).
Potrivit acestui text, pentru ca acțiunea revocatorie să fie admisibilă trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții și anume: prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor, frauda debitorului și complicitatea terțului la fraudă.
Recurenții au precizat că, din probațiunea administrată în cauză la instanța de fond a rezultat în mod cert că în speță nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
În ceea ce a privit crearea unei stări de insolvabilitate de către debitori ca urmare a încheierii contractului de întreținere viageră, recurenții au făcut câteva precizări:
Pentru a stabili pretinsa stare de insolvabilitate a debitorilor, instanța de fond a avut în vedere doar adresa comunicată executorului judecătoresc de către P.M.B. existentă la dosarul de fond. Din acea adresă a rezultat că debitorii au înregistrat în poziția lor doar casa de locuit și terenul din litigiu. În opinia recurenților acea adresă nu a fost suficienta pentru a demonstra că debitorii nu au și alte bunuri urmăribile de natură să acopere creanța pusa în executare. Executorul judecătoresc "a optat"" pentru acea modalitate de executare a creanței din comoditate. Evident că a fost mult mai simplu de executat creanța prin modalitatea vânzării la licitație publică a unui imobil. Debitorii au avut bunuri mobile urmăribile și alte valori a căror valoare ar fi acoperit creanța pusă în executare de creditoare. De altfel a fost de observat că executorul judecătoresc cu acordul creditoarei a optat pentru modalitatea popririi veniturilor realizate de debitori. Pentru a continua executarea silită asupra bunurilor imobile era absolut necesar ca executorul judecătoresc să continue executarea asupra bunurilor mobile, iar în măsura în care nu existau bunuri mobile sau valoarea acestora nu acoperea contravaloarea creanței trebuia să întocmească un proces verbal și apoi să procedeze la executarea silită prin modalitatea vânzării la licitație publică a imobilelor proprietatea debitorilor.
Recurenții au mai arătat că, deși au invocat aceste împrejurări pe parcursul instrumentării cauzei, instanța de fond nu le-a analizat, iar în final a statuat că debitorii au devenit insolvabili ca urmare a transmiterii imobilelor din litigiu prin contractul de întreținere. În speță, reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului produs prin încheierea contractului de întreținere viageră. Așa cum au precizat, adresa P.M.B. nu face dovada insolvabilității debitorilor. În același sens, încheierea contractului de întreținere nu face nici el dovada insolvabilității debitorilor - întreținuți. În aceste condiții recurenții au apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului produs ca urmare a încheierii acestui contract de întreținere, motiv pentru care din acest punct de vedere s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, iar din probațiunea administrata în cauză, a rezultat că nu se poate retine frauda debitorilor și complicitatea terților la această fraudă.
Recurenții au arătat că, așa cum au precizat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, debitorii R.G. - senior, R.F. și I.L. au fost întreținuți de beneficiarii contractului de întreținere de foarte mulți ani, anterior declanșării litigiilor dintre întreținuți și reclamanta S.M..
În acest sens martorul I.T. audiat la cererea pârâților a declarat că " ...în perioada 1997-2000 a discutat cu pârâții R.M. și cu R.G. - junior care i-au relatat că au grijă de părinți și că îi întrețin pe aceștia. Precizez că afirmația a fost în sensul că nu dispune de resurse financiare pentru a se asocia cu mine, pentru că avea în îngrijire părinții și bunica...". Același martor confirma că în acea locuință trăiesc în mod efectiv 4 familii.
De asemenea, s-a arătat că martorul a mai precizat că "am aflat că ambii copii suportă cheltuielile de întreținere ale casei, ale părinților și ale bunicilor";, iar martorul M.I. audiat la cererea pârâților a declarat că "…știe că problemele personale ale pârâtului R.G. senior au survenit în urmă cu 14-15 ani când mi-a povestit despre soția să ca ar avea probleme de sănătate…";, acest din urmă martor a făcut vorbire în declarația sa și despre problemele de sănătate ale pârâtului R.G. senior pe care îl știe ca fiind pensionat de boală și pe care nu l-a mai întâlnit de 2-3 ani pe traseu, iar din discuțiile cu întreținuta I.L. martorul a precizat că erau ajutați de copii, mai ales că aceștia aveau și o afacere cu brutăria. Și acest martor a confirmat faptul că în imobilul din litigiu locuiesc 4 familii.
S-a precizat că, realitatea declarațiilor acestor martori sunt demonstrate și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv: actele medicale din care rezultă starea de sănătate a pârâtei I.L., certificatul de încadrare în grad de handicap al acesteia, bilete de ieșire din spital ale pârâtei I.L., decizia asupra capacității de muncă a pârâtului R.G., decizia asupra capacității de muncă a pârâtei R.F.. Din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei a rezultat că întreținătorii au fost cei care au achitat utilitățile respectiv gaz, electricitate, telefonie fixă, impozite, etc.
Recurenții au arătat că, din această probațiune administrată în cauză a rezultat în mod cert că acel contract este real, că debitorii erau în nevoie și aveau nevoie de întreținere și îngrijire și că întreținuții și-au îndeplinit toate obligațiile stipulate prin contractul de întreținere încheiat.
De asemenea, s-a arătat că statuările instanței fondului în sensul că acel contract s-ar fi încheiat în frauda creditoarei pe motiv că de la data radierii sarcinilor și până la înscrierea în cartea funciară a contractului de întreținere ar fi trecut un timp îndelungat, sunt nefondate și ele sunt contrazise de probele administrate în cauză, iar din probațiunea testimonială a rezultat că acea convenție de întreținere s-a încheiat în urmă cu 14-15 ani. La acea dată imobilele erau proprietatea exclusivă a întreținuților, iar litigiile dintre creditoare și debitori nu erau încă declanșate.
După încheierea convenției de întreținere, imobilele din litigiu au fost ipotecate la unități bancare pentru garantarea unor credite contractate de întreținători. Acea împrejurare a constituit pentru părți o imposibilitate de a încheia în formă autentică contractul de întreținere și pentru a opera transmisiunea proprietății în cartea funciară. Pe de altă parte este de precizat că, acceptul proprietarilor de a ipoteca aceste imobile pentru garantarea unor împrumuturi contractate de întreținători demonstrează că la acea dată convenția de întreținere era deja încheiată.
S-a precizat că, așa cum a rezultat din copia colii de carte funciară, la scurt timp după radierea ipotecilor și a notărilor din cartea funciară, părțile au operat acest contract de întreținere. În aceste condiții nu s-a putut susține că acea operațiune efectuată în cartea funciară ar fi fictivă și că ea s-ar fi făcut doar pentru ca debitorii să sustragă imobilele de la executarea silită.
La data încheierii convenției de întreținere, nu existau litigii între părți cu privire la imobilele din litigiu. În aceste condiții nu se poate susține că în speță s-ar putea reține complicitatea întreținătorilor la fraudă.
Recurenții au menționat că, din probațiunea administrată în cauză a rezultat că acea convenție de întreținere s-a încheiat cu 14-15 ani în urmă, dată de la care întreținătorii și-au îndeplinit toate obligațiile de întreținere asumate. Motivul pentru care acea convenție nu a fost materializată și nu a fost operată în cartea funciara a fost determinat de împrejurarea că imobilele au fost ipotecate de către întreținători evident cu acordul întreținuților pentru garantarea unor credite contractate de întreținuți. În aceste condiții nu se poate susține că părțile trebuiau să prevadă că după mai mulți ani între întreținători și reclamantă urmau să apară o serie de litigii cu privire la imobilele transmise și că în final va fi declanșată și o executare silită imobiliară.
S-a precizat că, statuările instanței fondului în sensul că întreținătorii în calitate de terți aveau cunoștință de situația economică a debitorilor la data încheierii contractului de întreținere și că în virtutea relațiilor de familie a existat o obligație de întreținere reciprocă în condițiile art. 86 din Codul familiei, sunt nefondate.
De asemenea, s-a susținut că situația economică a debitorilor trebuie interpretată prin prisma momentului încheierii convenției, respectiv în urmă cu 14-15 ani, deoarece la acea dată nu existau nici un fel de litigii între părți, situația economică a întreținuților nu a avut nicio relevanță în cauză cu privire la acest litigiu.
Totodată, s-a menționat că relațiile de rudenie dintre părți nu au constituit un impediment sau o piedică pentru încheierea unei convenții de întreținere. În practica judiciară au existat nenumărate cazuri în care părinții au transmis toate bunurile proprietatea lor cu titlu de întreținere unor terțe persoane, încheierea unei convenții de întreținere între părinți și copii sau între bunici și nepoți nu este un caz unic în practica judiciară.
În final, s-a învederat împrejurarea că la data încheierii contractului de întreținere în formă autentică, creanța nu era certă. Hotărârea judecătorească care a constituit titlul executoriu a devenit definitivă în data de 28.12.2011. Contractul de întreținere a fost autentificat la data de 22.12.2011, anterior datei când creanța a devenit certă, acesta fiind un alt argument care a demonstrat că acțiunea reclamantei este nefondata.
Recurenții au arătat că își susțin și celelalte argumente invocate prin concluziile depuse la instanța de fond.
Reclamanta-intimată S.M., legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat în recurs.
În motivare s-a arătat că nici una din susținerile recurenților nu sunt întemeiate.
Reclamanta-intimată a arătat că, din actele și lucrările dosarului referitoare la titlul care se execută, din raporturile litigioase dintre reclamantă și pârâți care a durat de peste 10 ani și din momentul încheierii contractului contestat (la 2 zile după rămânerea irevocabilă a unei sentințe ce obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 116.679 lei) a rezultat fără putință de tăgadă caracterul fraudulos al încheierii contractului și necesitatea declarării lui ca inopozabil reclamantei-intimate.
S-a menționat că, între reclamanta intimată și pârâții-recurenți de rândul 1-3 în cursul anilor 2003-2011 au avut loc peste 12 procese în faza de fond, apel și recurs, prin care pârâții au încercat să o împiedice pe reclamanta-intimată să redobândească dreptul de proprietate asupra unui teren de 727 m.p. situat în imediata vecinătate a proprietății lor, din Bistrița, str. 1 Decembrie, ori să intre în posesia și folosința acestui teren.
După finalizarea proceselor de rectificare, plângere împotriva dispoziției de reconstituire a dreptului de proprietate, uzucapiune și grănițuire reclamanta-intimată a promovat sub nr. 6552/190/2007 și o acțiune în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâților-recurenți să-i achite contravaloarea lipsei de folosință a terenului în perioada anilor 2005-2007 și în continuare până la predarea imobilului.
Prin sentința Judecătoriei Bistrița nr. 4794/2011 acțiunea a fost admisă și pârâții-recurenți de rândul 1-3 au fost obligați să-i achite reclamantei-intimate, cu titlu de despăgubiri, suma de 42.816 lei și 1.476 lei lunar până la predarea imobilului.
Reclamanta intimată a arătat că pârâții-recurenți au declarat recurs împotriva acestei sentințe și au căutat pe toate căile să împiedice soluționarea acestui recurs sub diferite pretexte legate de neachitarea taxei de timbru, formularea unei cereri de ajutor public judiciar doar în dimineața celui de al doilea termen de judecată, sau să se suspende recursul pentru că ar fi făcut plângeri penale împotriva celor doi experți din cauză.
Cu toate acestea spre surprinderea recurenților instanța de control judiciar a fost destul de fermă și a dispus soluționarea recursului cu amânarea pronunțării la 20.12.2011, când recursul a fost respins ca nefondat.
Cunoscând reaua-credință procesuală a recurenților care au hărțuit-o pe reclamantă în toate procesele avute împreună, la 16.12.2011 aceasta a scos de la O.C.P.I. Bistrița extrasul de c.f. referitor la imobilul proprietatea pârâților tocmai în ideea de a formula cerere de execuție silită imobiliară imediat ce va obține copia minutei recursului, în considerentul că acesta va fi respins. S-a precizat că, dacă se observă acest extras de c.f. eliberat la 16.12.2011 se constată că are ca proprietari doar pe pârâții de rândul 1-3, fiind liber de orice sarcini.
Imediat ce s-a făcut pronunțarea a fost scos un exemplar de pe portalul instanțelor de judecată și formulată cerere de investire cu formulă executorie, ce a fost aprobată la 28.12.2011, când s-a și formulat cerere de execuție silită la B.E.J. A.V.D. înregistrată sub nr. 541/2011. B.E.J. A.V.D. a formulat cerere la Direcția economică a Primăriei Bistrița de unde i s-a comunicat că debitorii, pârâții-recurenți de rândul 1-3, au în proprietate imobilul din str. 1 D, nr. 24.
În executarea creanței reclamantei, executorul Judecătoresc A.V.D. a verificat situația de c.f. pentru a înscrie somația de execuție silită și cu stupoare a constatat că la 22.12.2011, respectiv la două zile după pronunțarea deciziei de respingere a recursului, debitorii reclamantei-intimate au încheiat cu fiii și soțiile acestora un contract de întreținere viageră autentificat de B.N.P. V.M. sub nr. 4865/22.12.2011, prin care transmiteau dreptul de proprietate asupra imobilului urmărit silit fiilor lor.
Față de cele constatate Executorul Judecătoresc A.V.D. a întocmit la 17.01.2012 un proces verbal în care a consemnat imposibilitatea executării silite a imobilului în discuție deoarece este proprietatea altor persoane decât debitorii, că aceștia nu dețin alte bunuri imobile care să poată fi executate silit pentru a-mi executa creanța datorată.
În ce privește încheierea contractului în frauda drepturilor reclamantei-intimate lucrurile sunt de domeniul evidenței din moment ce încheierea actului a avut loc la două zile după ce a devenit irevocabilă hotărârea judecătorească prin care pârâții erau obligați să-i achite sume de 116.679 lei.
S-a menționat că, reaua credință și a dobânditorilor rezultă cu prisosință din calitatea de fii, respectiv nurori a acestora și a faptului că toți locuiesc în același imobil, ei știind că părinții lor datorează această sumă și că au în proprietate doar acest imobil, iar prin înstrăinarea lui își creează starea de insolvabilitate, chiar acest lucru urmărindu-l.
În ce a privit caracterul prejudiciator al încheierii contractului de întreținere nu există discuții din moment ce prin încheierea acestui act s-a împiedicat executarea creanței reclamantei.
De asemenea, s-a precizat că prin întâmpinarea depusă, pârâții tăgăduind legalitatea faptelor stabilite cu putere de lucru judecat susțin că ei nu sunt de rea-credință, ci dimpotrivă reclamanta, deoarece chipurile, prin manopere dolosive a obținut 12 hotărâri judecătorești potrivnice lor, care toate sunt rămase irevocabile.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (3) Cod Procedură Civilă "Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare."
Prin urmare, a fost la dispoziția creditorului modalitatea în care înțelege să execute silit o hotărâre judecătorească, fie execuție mobiliară, fie imobiliară, sau ambele forme concomitent în vederea realizării creanței sale pe orice cale prevăzută de lege.
Prin procesul-verbal întocmit de Executorul Judecătoresc A.V.D., în dosarul execuțional nr. 541/2011 s-a constat înstrăinarea imobilului proprietatea debitorilor supus execuției precizând că "prin această înstrăinare debitorii nu mai dețin bunuri imobile ce ar putea face obiectul executării silite". Prin urmare, reclamanta nu era obligată să ceară alte forme de execuție și prin înstrăinarea imobilului supus execuției ea a fost practic împiedicată să-și execute dreptul său de creanță fiind prejudiciată cu suma de 116.679 lei, care se execută.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au nici o relevanță în soluționarea procesului deoarece toate prestațiile pretins executate de întreținători se circumscriu obligațiilor naturale dintre bunici-fii-părinți și nepoți, important fiind doar faptul încheierii contractului de întreținere care a blocat execuția silită prejudiciind-o grav pe reclamantă. Pretinsa imposibilitate a încheierii contractului urmare a existenței unor sarcini s-a solicitat observarea faptului că nu corespunde adevărului deoarece creditul de 30.000 euro a fost achitat încă din anul 2006, iar alte sarcini nu există decât dreptul de uzufruct viager consemnat după încheierea contractului de întreținere.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
| ← FONDULUI FUNCIAR.PUNERE ÎN POSESIE. . Jurisprudență Fondul... | REVENDICARE IMOBILIARĂ. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... → |
|---|
