Procedura exproprierii unui imobil aflat sub regimul proprietăţii private. Obligaţiile proprietarului. Obligaţiile expropriatorului
| Comentarii |
|
Legea nr. 33/1994
Conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20”. Potrivit art. 20 alin. (1), proprietarii pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care constituie temeiul legal al excepţiei de prematuritate: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege”, situaţie care se regăseşte şi în ipoteza în care sesizarea instanţei s-ar face cu nerespectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru a se putea stabili că nu s-a făcut întâmpinare trebuie avute în vedere prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994: „Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. (2) se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare”, precum şi cele ale art. 14 alin. (1): „Cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării”.
întrucât Legea nr. 33/1994 nu conţine dispoziţii speciale cu privire la comunicarea notificării, sunt aplicabile, în temeiul art. 40 din acelaşi act normativ, prevederile Codului de procedură civilă,
în concret art. 90 alin. (1), conform căruia. „înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau la reşedinţa celui citat”.
C.A. Bucureşti, Secţia lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia nr. 328 A din 25 mai 2009, nepublicată
Prin cercrca înregistrată la data de 14 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, sub nr. 14176/3/2008, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturilor Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, a chemat în judecată pe pârâta T.P., solicitând exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de teren de 34 mp din suprafaţa totală de 2.179,85 mp din imobilul proprietatea pârâtei, situat în sector 1, Bucureşti şi trecerea suprafeţei menţionate în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la plata către pârâtă a sumei de 117.128 RON stabilită cu titlu de despăgubire.
In şedinţa publică din data de 28 mai 2008, SC R. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând să se constate că este proprietarul imobilului supus exproprierii, iar părţile din dosar să fie obligate să îi respecte dreptul de proprietare şi posesie asupra imobilului. La termenul de judecată din data de 28 mai 2008, în şedinţă publică, reclamantul a modificat cadrul procesual pasiv, arătând că înţelege să se judece în calitate de pârâtă cu SC R. SA, iar nu cu T.P., ulterior instanţa luând act de renunţarea intervenientei la judecata cererii de intervenţie în interes propriu.
Prin sentinţa civilă nr. 1654 din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererca formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, ca prematur formulată. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, din analiza Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, că procedura exproprierii are următoarele principale etape, individualizate distinct în acest act normativ, respectiv utilitatea publică şi declararea ei (Capitolul II), măsuri premergătoare exproprierii (Capitolul III), exproprierea şi stabilirea despăgubirilor (Capitolul IV).
Astfel, în cadrul primei etape, are loc declararea utilităţii publice (pentru lucrări de interes naţional sau de interes local) care se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a terito
riului, aprobate conform legii, pentru localităţi sau zone unde se intenţionează executarea ei.
In ceea ce priveşte cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes naţional, aceasta se face de către comisii numite de Guvern, iar pentru lucrările de interes local de către comisii numite de delegaţia permanentă a consiliului judeţean sau de Primarul General al Municipiului Bucureşti, având rolul de a stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliului judeţean, respectiv Consiliului Local al Municipiului Bucureşti, actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional se aduce la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial al României, iar actul de declarare a utilităţii publice de interes local se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi se publică în presa locală.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că cerinţele acestei prime etape au fost îndeplinite, prin H.C.G. M.B. nr. 267 din 2 noiembrie 2006 fiind declarată de utilitate publică lucrarea de interes local „Supralărgire str. Gheorghe Ionescu Siseşti, sector 1, fiind, totodată, efectuată cercetarea prealabilă ale cărei rezultate au fost consemnate în procesul-verbal nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.
In cadrul celei de-a doua etape, după declararea utilităţii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi a ofertelor de despăgubire. Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal de cercetare prealabilă se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare (art. 13); cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii şi titularii altor drepturi reale pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării, fiind stabilită o procedură specială privind competenţa şi soluţionarea întâmpinărilor. Conform art. 21 din acelaşi act normativ, Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20.
Faţă de prevederile legale arătate anterior, s-a apreciat că procedura prealabilă sesizării tribunalului cu cercrca de expropriere este obligatorie şi nu poate fi eludată printr-un eventual acord al persoanei expropriate, în faţa instanţei, cu privire la expropriere şi suma indicată ca despăgubire, atât timp cât această procedură este reglementată expres şi distinct de faza judecăţii şi, în opinia tribunalului, are caracter imperativ, faţă de prevederile art. 21 menţionate anterior, conform cărora tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în carc nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 4 din acelaşi act normativ, conform cărora cei interesaţi pot conveni atât asupra modalităţii de transfer al dreptului de proprietate, cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirii, cu rcspectarca dispoziţiilor legale privind condiţiile de fond, de formă şi de publicitate, fară a se declanşa procedura de expropriere prevăzută în prezenta lege; dimpotrivă, în cazul în care acordul de voinţă al părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii, instanţele judecătoreşti vor lua act de înţelegerea părţilor şi vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirii, potrivit capitolului IV din lege.
Considerentele anterioare au natura să sublinieze caracterul imperativ al prevederilor legale menţionate anterior, care face ca, în opinia tribunalului, un eventual acord în faţa instanţei să nu poată fi primit; însă, în speţa de faţă, pârâta nu şi-a exprimat acordul nici cu privire la expropriere, nici cu privire la suma stabilită ca despăgubire. In plus, din analiza actelor dosarului, nu rezultă că pârâtei SC R. SA i-au fost comunicate propunerea de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal de cerectare prealabilă, acestea fiind comunicate cătrc pârâta iniţială, T.P., cu privire la care reclamantul însuşi, prin modificarea cadrului procesual pasiv, a recunoscut implicit că, în prezent, nu mai are calitatea de proprietar al imobilului care face obiectul exproprierii.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, la data de 13 februarie 2009, a declarat apel reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă şi pentru cauzc cu minori şi de familie, la 23 februarie 2009. în motivare, a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect parcurgerea etapelor preliminare cu privire la declararea utilităţii publiec reglementată prin capitolul II al Legii nr. 33/1994, ca şi cele privind măsurile premergătoare exproprierii, cuprinse în capitolul III al actului
normativ. Este reală constatarea primei instanţe în sensul că art. 14 din Legea nr. 33/1994 dispune că titularii de drepturi reale notificaţi cu propunerile de expropriere pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării prin care să-şi exprime poziţia cu privire la măsura propusă şi despăgubirile ofertate, procedura putându-se finaliza şi prin învoiala părţilor, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Norma anterior citată este una dispozitivă, iar proprietarul ce ar urma să fie expropriat poate să rămână în pasivitate şi să nu formuleze o astfel de întâmpinare, caz în care expropriatorul recurge la formularea cererii de expropriere în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile art. 21, aşa cum este cazul şi în speţă.
Prin notificarea nr. 278 din 24 iulie 2007, Municipiul Bucureşti, în calitate de expropriator, a notificat conform dispoziţiilor art. 14 pe proprietarul T.P. cu privire la măsura exproprierii şi la cuantumul despăgubirilor. Având în vedere că expropriatul nu a formulat întâmpinare, conform art. 14, la data de 14 aprilie 2008, Municipiul Bucureşti, în baza art. 21, a chemat în judecată pe T.P., pentru ca instanţa de judecată să dispună exproprierea suprafeţei de 34 mp din şi trecerea suprafeţei în proprietatea expropriatorului, cu obligarea sa la plata către expropriat a sumei de 117.128 lei, stabilită cu titlu de despăgubire.
Deşi instanţa a sesizat corect din înscrisurile depuse la dosar că au fost îndeplinite cerinţele etapei I, a considerat că etapa a II-a nu a fost îndeplinită, ridicând astfel din oficiu excepţia prematurităţii, însă se poate observa că această etapă a fost îndeplinită, având în vedere faptul că, la data la care s-a început exproprierea şi au fost comunicate notificările, proprietarul imobilului era T.P.
Potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 33/1994, vânzătorul a avut cunoştinţă despre exproprierea suprafeţei de 34 mp din imobilul situat în Bucureşti, sector 1 şi despre faptul că lucrarea care afectează proprietatea este de utilitate publică, formele de procedură, publicarea într-un ziar de largă circulaţie şi notificarea vânzătorilor deţinători ai imobilului afectat de expropriere facându-se cu stricta respectare a dispoziţiilor legale.
în condiţiile în care vânzătorul a cunoscut despre existenţa măsurii, întrucât pârâtul vânzător avea cunoştinţă la data vânzării despre faptul că suprafaţa de 34 mp din imobilul situat în Bucureşti, sector 1 este afectată de lucrarea de interes local „Supralărgire Şos. Ghe. lonescu Siseşti - B-dul Ion Ionescu de la Brad", procedura de expropriere fiind demarată prin transmiterea către acesta a notificării nr. 278 din 24 iulie 2007, iar cumpărătorul cu minime diligenţe putea să afle despre lucrarea de utilitate publică declarată pe zonă şi despre faptul
că lucrarea ce se execută vizează interesul public, cu bună ştiinţă, prin eludarea textelor de lege, vânzătorul şi cumpărătorul au procedat la înstrăinarea întregului teren, asumându-si în aceste condiţii riscurile acestei vânzări.
Recurentul-reclamant a mai arătat că odată cu transmiterea dreptului de proprietate s-au transmis, deşi nu au fost specificate în contract, şi obligaţiile care grevau proprietatea transmisă, situaţie faţă de care solicită a se stabili obligaţia în sarcina cumpărătorului de a se subroga în toate obligaţiile vânzătorului dispunând continuarea judecaţii cu pârâtul SC R. SA. Din dispoziţiile Legii nr. 33/1994 coroborate cu dispoziţiile Codului civil nu rezultă că expropriatorul ar avea obligaţia ca, de fiecare dată când imobilele afectate de lucrări de utilitate publică de interes local se înstrăinează cu sau fară respectarea condiţiilor legale, procedura de expropriere să fie reluată. In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 282 şi urm. C. proc. civ.
La termenul din 27 aprilie 2009, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. în motivare, a arătat că etapa preliminară nu a fost îndeplinită, deoarece notificarea nr. 278 din 24 iulie 2007 emisă de Municipiul Bucureşti în calitate de expropriator nu a fost trimisă proprietarului imobilului ce urma a fi expropriat. Concluzionând, faţă de această notificare, arată că ape-lantul-reclamant nu a făcut dovada comunicării acestei notificări către T.P.; apelanta-reclamantă a trimis notificarea către T.P. la vechiul domiciliu al acesteia, când aceasta îşi schimbase domiciliu în Bucureşti, sector 1 încă din 24 februarie 2003 (astfel cum rezultă din contractul de donaţie autentificat sub nr. 280/2008, respectiv încheierea de autentificare, unde se menţionează domiciliul numitei T.P. ca fiind în Siseşti încă din 2003 când i s-a eliberat cartea de identitate). Dacă s-ar fi făcut minimum de diligenţe s-ar fi aflat domiciliul persoanei notificate fară mari eforturi. In ianuarie 2008 a devenit proprietar al acestui imobil K..J.M. în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 280 din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. Asociaţi G.E. - S.S. - D.T. - F.B., cu sediul în Bucureşti, sector 1 şi apoi intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2580 din 19 mai 2008 la B.N.P.A. A.Ş. şi M.S. Ca atare, expropriatul nu a avut cunoştinţa de notificare şi nu a putut formula întâmpinare potrivit Legii nr. 33/1994. Deci etapa a Il-a din această lege, la care face referire sentinţa civilă nr. 1654 din 5 octombrie 2008 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, nu a fost îndeplinită. In ceea ce o priveşte pe intimată, solicită să se observe că aceasta a depus mai mult decât minime diligenţe şi la acea dată, mai 2008, proprie
tatea nu apărea că ar fi fost grevată de vreo sarcină, condiţiile legale pentru vânzare fiind îndeplinite şi intimata fiind cumpărător de bună-credinţă.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20. Potrivit art. 20 alin. (1) proprietarii pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care constituie temeiul legal al excepţiei de prematuritate: „In cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiilc stabilite de acea lege”, situaţie carc se regăseşte şi în ipoteza în care sesizarea instanţei s-ar face cu ncrespectarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru a se putea stabili că nu s-a făcut întâmpinare trebuie avute în vedere prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994: „Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. (2) se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare”, precum şi cele ale art. 14 alin. (1): „Cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întim-pinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării”. întrucât Legea nr. 33/1994 nu conţinc dispoziţii specialc cu privire la comunicarea notificării, sunt aplicabile, în temeiul art. 40 din acelaşi act normativ, prevederile Codului de procedură civilă, în concret art. 90 alin. (1), conform căruia. „înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau la reşedinţa celui citat”.
Domiciliul persoanei fizice este, conform art. 25 din Legea nr. 94/2005, la adresa din localitatea unde îşi are locuinţa statornică, iar reşedinţa este, conform art. 29 din acelaşi act normativ, locuinţa la carc locuieşte temporar mai mult de 15 zile, alta decât cea de domiciliu. Este adevărat că ceea ce prezintă relevanţă din punct de vedere al dispoziţiilor de procedură civilă este domiciliul în fapt al părţii cărcia urmează să i se facă comunicarea. Menţionarea domiciliului în cartea de identitate se face însă, în temeiul art. 27 şi 34, la
cererea persoanei interesate, ceea ce înseamnă că, în condiţiile în care stabilirea domiciliului este alegerea sa liberă, persoana fizică şi-a manifestat astfel voinţa de a-şi stabili acest element de identificare, aşa încât, până la proba contrară, adresa din actul de identitate este presupusă a fi şi cea la care locuieşte în fapt respectiva persoană. Or, din cartea de identitate a numitei T.P. - menţionată în încheierea de autentificare nr. 281 din 28 ianuarie 2008 dată de notar public D.T. -act valabil de la data de 22 septembrie 2003, deci anterior expedierii notificării de către reclamant, respectiv 24 iulie 2007, reiese că aceasta îşi are domiciliul în Bucureşti, sector 1, în timp ce notificarea a fost expediată pe altă adresă din Bucureşti.
în absenţa unei comunicări legale a notificării, persoana al cărei imobil formează obiectul exproprierii este încă în termen să formuleze întâmpinare, ceea ce înseamnă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii admiţând excepţia prematurităţii. Nefiind făcută o comunicare valabilă nici cel puţin către T.P., rămâne fară interes analizarea motivului de apel conform căruia în raport de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 33/1994 expropriatorul are obligaţia de a comunica propunerea de expropriere şi procesul-verbal numai persoanei care are calitatea de proprietar la data notificării, iar nu şi subdobânditorilor ulteriori, aceştia în calitate de succesori cu titlu particular putând exercita drepturile şi fiind ţinuţi să respecte obligaţiile autorului lor care intră în conţinutul unor raporturi juridice anterioare referitoare la acelaşi imobil.
Faţă de aceste considerente, reţinând temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate şi înlocuind motivarea acesteia, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Expropriere realizată în baza unui decret din 1984. Cererea... | Imobil proprietate privată. Lucrări de sistematizare a... → |
|---|
