Proprietatea cooperaţiei de consum. Acţiune în constatarea dreptului
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 111 Legea nr. 109/1996, art. 1601)
în lumina art. 160 din Legea nr. 109/1996, proprietatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit este privată şi se compune dintr-o parte divizibilă şi o parte indivizibilă. Cât priveşte partea indivizibilă, aceasta cuprinde întregul patrimoniu al organizaţiilor cooperaţiei de consum, acumulat în decursul întregii activităţi, mai puţin partea divizibilă, patrimoniu aflat în proprietatea cooperativei de consum şi ilustrat în bilanţul
contabil de la sfârşitul anului anterior intrării în vigoare a legii, precum şi bunurile dobândite ulterior de organizaţia cooperatistă.
Nu rezultă în nicio măsură faptul că la epoca la care a intervenit transmiterea activului imobilizat, care este sumar redat în actele contabile de la epoca transferării sale către organizaţia cooperatistă, acest mijloc fix avea întocmai configuraţia atestată în raportul de expertiză.
în realitate, construcţia a fost realizată prin finanţarea din fonduri centralizate, administrate de CENTROCOOP pentru reclamantă, fără a specifica însă momentul la care s-a petrecut acest fapt. Astfel se explică diferenţa între configuraţia construcţiilor din schiţa anexă la Decretul nr. 228/1960 şi cea din prezent.
în ipoteza în care noile construcţii au fost edificate anterior actului de transmitere, ele au făcut obiectul transferului dreptului de proprietate, iar în ipoteza în care au fost edificate ulterior, constituie proprietatea reclamantei prin voinţa pârâtei CENTROCOOP, care a mentionat că finanţarea s-a realizat în folosul acesteia.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 826/A din 27 mai 2008, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 martie 2005 pe rolul Judecătoriei Sector l Bucureşti sub nr. 5350/2005, reclamanta Societatea Cooperativa de Consum „A.” a chemat în judecată pe pârâta CENTROCOOP, solicitând instanţei să constate că imobilul situat în Bucureşti, sector 2, format din clădire şi teren ocupat de 335 mp, este proprietatea reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 9092 din 15 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Sector 2 (urmare declinării competenţei teritoriale), a fost respinsă acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 1160A din 26 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 644/3/2006, a fost respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 9092 din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Sector 2, însă, prin decizia civilă nr. 2057 din 16 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 644/3/2006, a fost casată decizia civilă nr. 1160A din 26 mai 2006, fiind admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 9092 din 15 noiembrie
2005 pronunţată de Judecătoria Sector 2, care a fost desfiinţată, cu trimiterea cauzei pentru judecarea fondului la Judecătoria Sector 2. Pe rolul instanţei de trimitere, cauza fost înregistrată sub nr. 1073/300/2007.
La termenul de judecată la 5 martie 2007, reclamanta a precizat acţiunea introductivă sub aspectul compunerii imobilului în litigiu,
arătând că solicită să se constate că este proprietara imobilului situat în Bucureşti, sector 2, reprezentând parterul blocurilor P36b şi P36c, format din clădire şi teren.
Prin sentinţa civilă nr. 1897 din 12 martie 2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Societatea Cooperativa de Consum „A.” împotriva pârâtei Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum - CENTROCOOP.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând materialul probator administrat, a reţinut că reclamanta din prezenta cauză este succesoarea Cooperativei de Consum Oraş Bucureşti, entitate înfiinţată în temeiul Legii nr. 6/1970, prin decizia nr. 112 din 1 decembrie 1981 emisă de Uniunea Cooperativelor de Consum şi Credit Sector Agricol Ilfov, aşa cum rezultă şi din actul adiţional la Statutul Cooperativei de Consum Oraş Bucureşti, autentificat sub nr. 2447 din 27 mai 2002, verificat prin încheierea nr. 13122 din 27 august 2002 dată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului, conform căruia noua denumire a devenit Cooperativa de Consum Ares.
Potrivit Deciziei nr. 67 din 24 aprilie 1979 emisă de Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP, s-au aprobat Normele privind finanţarea investiţiilor şi transferul fondurilor fixe la organizaţiile şi întreprinderile cooperaţiei de consum iar ulterior, în baza circularei Centrocoop nr. 6393 din 15 mai 1979, dată în aplicarea Deciziei nr. 67/1979, s-a prevăzut că decontarea şi evidenţa fondurilor fixe redistribuite (transferate) între organizaţiile şi întreprinderile cooperaţiei de consum se va face - fară plată - prin transmiterea corespunzătoare a mijloacelor din activ şi a sumelor din pasiv, conform regulilor contabile trasate prin această circulară.
In acest sens, a fost emisă scrisoarea nr. 389 din 21 ianuarie 1998, prin care UJECOOP Sector Agricol Ilfov a transmis, Iară plată, Cooperativei Oraş Bucureşti, o serie de mijloace fixe, printre care şi contravaloarea obiectiv Magazin Chiristigii, iar potrivit notei de contabilitate nr. 12 din 30 mai 1989 a fost înregistrată contravaloarea acestui obiectiv.
In bilanţul contabil de la 31 decembrie 1995, mijlocul fix Magazin Chiristigii figurează în activul Cooperativei de Consum Oraş Bucureşti, la capitolul Imobilizări Corporale.
Este adevărat faptul că, în lumina art. 160 din Legea nr. 109/1996, proprietatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit este privată şi se compune dintr-o parte divizibilă şi o parte indivizibilă. Cât priveşte partea indivizibilă, aceasta cuprinde întregul
patrimoniu al organizaţiilor coopcraţici de consum, acumulat în decursul întregii activităţi, mai puţin partea divizibilă, patrimoniu aflat în proprietatea cooperativei de consum, şi ilustrat în bilanţul contabil de la sfârşitul anului anterior intrării în vigoare a legii, precum şi bunurile dobândite ulterior de organizaţia cooperatistă.
Cu toate acestea, nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar faptul că obiectivul înregistrat în contabilitate ca fiind mijlocul fix „Magazin Chiristigii” se identifică cu imobilul în litigiu, prezentat de reclamantă în cererea precizatoare.
Evidenţele contabile produse de reclamantă nu ilustrează în nicio măsură configuraţia obiectivului transferat în patrimoniul organizaţiei cooperatiste la nivelul anului 1988. Astfel, nici documentele primare, în temeiul cărora a operat transmiterea obiectivului şi nici documentele ulterioare care evidenţiază acest activ în contabilitate, nu reflectă o descriere fie şi succintă a imobilului prin indicarea elementelor sale componente (teren şi/sau construcţie) şi a suprafeţelor. Sub acest aspect, în fişa mijlocului fix se consemnează „spaţii comerciale - Chi-ristigiilor nr. 4-6, parter bloc”, această identificare generică fiind insuficientă pentru a putea permite atestarea riguroasă a identităţii între acest obiectiv şi imobilul în legătură cu carc reclamanta solicită a-i fi constatat dreptul de proprietate.
Sub acest aspect, raportul de expertiză topografică efectuat în cauză nu poate avea o relevanţă probatorie suficientă prin sine, pentru acreditarea identităţii mai sus analizate. Astfel, se observă din considerentele raportului de expertiză, faptul că materialul carc a fundamentat concluziile lucrării sunt chiar înscrisurile aflate la dosar, analizate în cadrul hotărârii, şi carc, astfel cum s-a reţinut mai sus, nu reflectă elementele componente ale obiectivului Magazin Chiristigii. Prin urmare, raportul de expertiză se constituie ca o constatare la faţa locului, a unui imobil situat la adresa din str. Chiristigiilor nr. 4-6, sector 2 şi care este alcătuit din teren în suprafaţă totală de 335 mp şi 6 spaţii comerciale, descrise ca fiind spaţiul reprezentând sediul propriu-zis al reclamantei şi magazinele nr. 1,2,3,4,5, identificate prin suprafeţe şi evidenţiate pe schiţă de plan. Or, această constatare la faţa locului, chiar însoţită de măsurătorile aferente, nu este susceptibilă să ilustreze identitatea imobilului astfel expertizat cu obiectivul intitulat „Magazin Chiristigii”, astfel cum se regăseşte acesta în evidenţele contabile ale reclamantei.
Nu rezultă în nicio măsură faptul că la cpoca la care a intervenit transmiterea activului imobilizat, carc este sumar redat în actcle conta
bile de la epoca transferării sale către organizaţia cooperatistă, acest mijloc fix avea întocmai configuraţia atestată în raportul de expertiză. Totodată, nici ultimul bilanţ contabil anterior intrării în vigoare a Legii nr. 109/1996 - ce constituie reperul în funcţie de care se apreciază întinderea părţii indivizibile din proprietatea organizaţiei cooperatiste, în accepţiunea legii - nu furnizează date relevante în privinţa alcătuirii imobilului. Or, în viziunea legiuitorului, criteriul de stabilire a mărimii patrimoniului cooperativei de consum este acela al evidenţierii contabile, ceea ce atrage concluzia că dovada dreptului de proprietate asupra activelor patrimoniale - în speţă, mijlocul fix, o constituie documentele contabile - unicele relevante pe aspectul analizat.
Câtă vreme în actele primare de transferare a mijlocului fix şi în documentele subsecvente (bilanţul contabil încheiat în anul 1995, fişa de cont şi fişa mijlocului fix) nu figurează componentele imobilului, vorbindu-se generic despre „obiectivul Magazin Chiristigii” ori despre „spaţii comerciale Chiristigii 4-6 parter bloc”, rezultă că nu poate fi constatată existenţa dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la terenul şi spaţiile concret descrise în cererea precizatoare, a căror configuraţie a fost preluată din adresa SC R. SA şi din raportul de expertiză, mai sus menţionate.
împotriva acestei sentinţe la data de 6 august 2007 a declarat apel reclamanta Societatea Cooperativa de Consum „A.”, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă la 20 august 2007.
In motivare, apelanta a arătat că instanţa de fond a analizat trunchiat materialul probator, luând în considerare numai o parte din înscrisurile depuse de subscrisa ca probe.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu există o suficientă descriere a imobilului pentru a se putea stabili cu certitudine identitatea dintre obiectul dedus judecăţii şi imobilul descris în actele din dosar.
Un aspect important pe care instanţa nu l-a luat în considerare la analiza materialului probator constă în faptul că spaţiile asupra cărora a solicitat să se constate că este proprietară sunt identificate şi prin actele de construire.
Spaţiile comerciale identificate conform expertizei tehnice efectuate şi a adresei SC R. SA au fost construite în baza unui acord de colaborare cu Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, în temeiul Deciziei nr. 132 din 12 martie 1984 a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti şi a Deciziei nr. nr. 67 din 27 aprilie 1979 a Biroului Comitetului Executiv al CENTROCOOP.
Aşadar, nu pot fi ignorate probele esenţiale, care dovedesc chiar modul de construire a imobilului şi nu poate fi tăgăduită existenţa acestui imobil. Dacă am accepta explicaţia dată de instanţa de fond ar însemna să excludem existenţa unui întreg imobil, care se identifică foarte clar prin adresă şi număr poştal. Din imobilul bl. 36b şi bl. 36c situat în str. Chiristigiilor nr. 4-6, potrivit autorizaţiilor de construire nr. 3C şi 4C, fac parte şi spaţiile pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate.
Imobilul a fost identificat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, încă din faza de autorizare iar faptul că în evidenţele sale contabile este evidenţiat cu denumirea „Magazin Chiristigii" nu schimbă cu nimic datele de identificare ale acestuia, câtă vreme imobilul şi-a păstrat adresa poştala şi există în această formă de la construirea lui. Legătura dintre actele de construire a imobilului şi cele de transfer către apelantă sunt atât de evidente, încât nu lasă loc niciunei interpretări, pentru a se putea concluziona că nu sunt elemente suficiente pentru identificarea imobilului.
Nu poate fi tăgăduit faptul că acest bloc conţinând două tronsoane (care poartă denumirea de P36b şi P36c) există şi nici că au fost construite de către I.C.V.L. în colaborare cu unităţile cooperaţiei de consum. Dc asemenea nu poate fi tăgăduit faptul că spaţiile de la parterul acestui bloc au fost predate unităţilor cooperaţiei de consum.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul reţine următoarele:
In mod temeinic a reţinut prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia de fapt că la data de 1 decembrie 1981, în temeiul Legii nr. 6/1970 cu privire la organizarea cooperaţiei de consum, s-a constituit Cooperativa de Consum Oraş Bucureşti, pe baza hotărârii adunării generale a delegaţilor şi cooperatorilor. Hotărârea delegaţiilor cooperatorilor din Municipiul Bucureşti a fost recunoscută prin Decizia nr. 112 din 1 decembrie 1981 a U.C.C.C. Sector Agricol Ilfov Municipiul Bucureşti, iar prin Decizia nr. 112 bis din 1 decembrie 1981 a aceleiaşi Uniuni a Cooperativelor de Consum şi de Credit i s-a stabilit obiectul de activitate, fiind autorizată să desfăşoare anumite activităţi prin Decizia nr. 230 din 16 februarie 1982, completată ulterior prin Decizia nr. 681 din 20 aprilie 1982.
In temeiul Deciziei nr. 67 din 24 aprilie 1979 emise de Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum „CENTROCOOP" cu privire la aplicarea în cooperaţia de consum a noului mecanism economico-financiar.
pc baza Hotărârii Plenarei C.C. al P.C.R. din 22-23 martie 1978, carc s-a referit la transferul unor mijloace fixe de la aceasta la organizaţiile şi întreprinderile cooperaţiei de consum, la momentul înfiinţării reclamanta a preluat o scrie de unităţi, enumerate într-un tabel întocmit la 1 decembrie 1981.
Potrivit adresei nr. 389 din 13 ianuarie 1988 emise de CENTRO-COOP Sector Agricol Ilfov, în conformitate cu aceeaşi decizie şi cu scrisoarea nr. 6393 din 15 mai 1979, reclamantei i-au fost transmise fară plată mai multe mijloace fixe, printre care şi „c/val obiectiv magazin Chiristigii”. Este adevărat că imobilul astfel dobândit de către reclamantă nu este identificat în cuprinsul actului de transmitere nici prin adresă şi nici prin dimensiuni şi vecinătăţi.
Pe de altă parte, pe baza stabilirii identităţii imobilului deţinut în proprietate de către persoana juridică transmiţătoare la momentul întocmirii respectivului act, coroborată cu faptul stăpânirii materiale a acestuia de către reclamantă, se poate prezumă conform art. 1199
C. civ., că imobilul în discuţie este cel determinat în asemenea condiţii.
Intimata pârâtă a depus direct în apel Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Poluare Române nr. 228 din 27 iunie 1950, prin carc a dobândit, pe calca unui schimb, imobilul proprietate de stat, situat în oraşul Bucureşti, str. Chiristigii nr. 16, identificat conform schiţei de plan nr. 3, compus din teren în suprafaţă de 2175 mp şi construcţii.
Potrivit susţinerilor intimatei pârâte, terenul în suprafaţă de 335 mp, pc carc se află situate sediul reclamantei şi magazinele 1-5 pe care lc foloseşte, identificate conform raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. M.S., situat în Bucureşti, str. Chiristigii lor nr. 4-6, sector
2, face parte din terenul care purta adresa str. Chiristigii nr. 16, sector
2, astfel că, fiind şi în posesia reclamantei, se deduce că este cel care a format obiectul transmiterii de la Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum către Cooperativa de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor Oraş Bucureşti la nivelul anului 1988.
In cuprinsul întâmpinării formulate în cadrul dosarului nr. 644/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia civilă, intimata pârâtă a mai arătat că imobilul, în realitate construcţia, din Bucureşti, str. Chiristigiilor nr. 4-6, sector 2, a fost realizată prin finanţarea din fonduri centralizate, administrate de CENTROCOOP pentru reclamantă, fară a specifica însă momentul la care s-a petrecut acest fapt. Astfel se explică diferenţa între configuraţia construcţiilor din schiţa anexă la Decretul nr. 228/1960 şi cea din prezent.
In ipoteza în care noile construcţii au fost edificate anterior actului de transmitere, ele au făcut obiectul transferului dreptului de proprietate, iar în ipoteza în care au fost edificate ulterior, constituie proprietatea reclamantei prin voinţa pârâtei CENTROCOOP, care a menţionat că finanţarea s-a realizat în folosul acesteia.
Faţă de aceste considerente, reţinând pe baza înscrisurilor depuse în apel că se poate stabili identitatea obiectului actului de transmitere a dreptului de proprietate de la pârâta Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum către reclamanta Societatea Cooperativa de consum A.,
tribunalul urmează ca, în temeiul art. 296 C. proc. civ., să admită apelul
şi să schimbe în tot sentinţa apelată, în sensul că, în baza art. 111
C. proc. civ., va admite acţiunea precizată şi va constata că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra spaţiilor comerciale situate la parterul imobilului din Bucureşti, str. Chiristigiilor nr. 4-6, sector 2, identificate conform raportului de expertiză.
| ← Transferul imobilelor proprietate publică a statului în care... | Bun imobil construit din fondurile unitătii econo-mice de stat... → |
|---|
