Transferul imobilelor proprietate publică a statului în care îşi desfăşoară activitatea oficiilor poştale în administrarea Regiei Autonome Poşta Română
| Comentarii |
|
C. civ., art. 645 Legea nr. 83/1996, art. 421) H.G. nr. 451/1996
H.G. nr. 930/2002
Articolul 42 din Legea privind serviciile poştale nr. 83/1996 dispune transferarea construcţiilor, spaţiilor şi terenurilor aferente, proprietate publică a statului, în care se desfăşoară activitatea oficiile poştale, în administrarea Regiei Autonome Poşta Română, pe bază de protocol prin hotărâre a Guvernului.
Printr-o acţiune în constatare se poate solicita instanţei constatarea existenţei unui drept sau neexistenţei acestuia, drept contestat de către pârât. Pentru a se constata o astfel de situaţie juridică, adică existenţa unui drept real de proprietate în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, este necesar ca acest drept să fie atestat printr-un titlu, titlu care să îndeplinească condiţiile de validitate impuse de lege.
în cauză se cere constatarea unui drept real pe baza unor acte normative cu forţă juridică diferită care declară că spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea oficiile poştale devin proprietatea Companiei Naţionale Poşta Română. Legea însă, deşi constituie un mod de dobândire a proprietăţii prevăzut de art. 645 C. civ., nu constituie şi titlul de proprietate. Este necesară emiterea unui act
administrativ sau jurisdicţional care să constate existenţa acestui drept în patrimoniul titularului.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 471/A
din 20 martie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1507 din 17 mai 2005, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 1156/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei Compania Naţională „Poşta Română” SA -Direcţia Regională de Poştă Bucureşti, formulată în contradictoriu cu pârâţii Comuna Grădiştea, reprezentată de Primar, şi Consiliul Local Grădiştea de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în comuna Grădiştea, jud. Ilfov, compus din construcţie în suprafaţă de 182 mp şi teren de 356 mp aferent, imobil în care îşi desfaşoară activitatea Oficiul Poştal Grădiştea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că art. 42 din Legea nr. 83/1996 privind serviciile poştale dispune transferarea construcţiilor, spaţiilor şi terenurilor aferente, proprietate publică a statului, în care se desfaşoară activitatea oficiile poştale, în administrarea Regiei Autonome Poşta Română, pe bază de protocol prin hotărâre a Guvernului. în acest sens a fost emis H.G. nr. 451/1996 care, la poziţia 4 prevede imobilul compus din 4 camere cu o suprafaţă de 182 mp şi o curte de 356 mp, din comuna Grădiştea, jud. Ilfov. Se reţine şi faptul că prin H.G. nr. 930/2002, acelaşi imobil este inclus în lista imobilelor ce aparţin domeniului public al jud. Ilfov.
Faţă de această situaţie de fapt, s-a constatat că Poşta Română deţine numai un drept de administrare asupra imobilului şi nu un drept de proprietate, proprietatea rămânând în patrimoniul statului. în sprijinul acestei soluţii, judecătoria a considerat că sunt şi normele art. 136 din Constituţie, dar şi art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 371/1998 care prevăd că Regia Autonomă Poşta Română poate deţine imobile şi cu alt titlu decât de proprietate, imobilul în litigiu fiind un imobil preluat cu titlu de administrare şi nu de proprietate.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta C.N. „Poşta Română” SA -Direcţia Regională de Poştă Bucureşti a declarat apel la 27 iulie 2005 înregistrat la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 4697/2005, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie. Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cu a fost formulată.
în motivarea cererii de apel, apelanta reclamantă a arătat că greşit s-a reţinut de către prima instanţă că nu s-ar fi făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului. Titlul de proprietate al societăţilor
comerciale constituite prin hotărâri ale Guvernului, societăţi cu capital de stat, este actul constitutiv al societăţii. In cazul apelantei reclamante, actul constitutiv este H.G. nr. 371/1998 prin care dreptul real de administrare asupra imobilului, drept aflat în patrimoniu prin H.G. nr. 451/1996 şi Legea nr. 83/1996, a fost transformat în drept de proprietate conform art. 5 alin. (1) din actul constitutiv. Susţine apelanta reclamantă că imobilul nu a făcut parte din patrimoniul comunei, iar hotărârea de Guvern de atestare a proprietăţii publice a comunei Grădiştea nu are efect constitutiv de drept de proprietate, ci doar efect juridic de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, de delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată a comunei.
Examinând apelul faţă de sentinţa de fond şi probele administrate în cauză, Tribunalul constată că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente astfel încât, apelul este nefondat.
Se critică de către apelantă aprecierea greşită a primei instanţe sub aspectul titlului de proprietate afirmat de reclamantă. Susţinerea este nefondată întrucât apelanta a formulat o acţiune în constatarea dreptului său de proprietate, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. pentru care a considerat că nu are deschisă calea acţiunii în realizare. Or, printr-o acţiune în constatare se poate solicita instanţei constatarea existenţei unui drept sau neexistenţei acestuia, drept contestat de către pârât. Pentru a se constata o astfel de situaţie juridică, adică existenţa unui drept real de proprietate în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, este necesar ca acest drept să fie constatat printr-un titlu, titlu care să îndeplinească condiţiile de validitate impuse de lege.
în cauză însă, apelanta reclamantă cere constatarea dreptului ei real întemeindu-se pe acte normative cu forţă juridică diferită care declară că spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea oficiile poştale devin proprietatea Companiei Naţionale „Poşta Română”. Legea însă, deşi constituie un mod de dobândire a proprietăţii prevăzut de art. 645 C. civ., nu constituie şi titlul de proprietate. Este necesară emiterea unui act administrativ sau jurisdicţional care să constate existenţa acestui drept în patrimoniul titularului.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta a susţinut că a dobândit proprietatea imobilului prin art. 42 alin. (1) din Legea nr. 83/1996, transmis efectiv şi evidenţiat în patrimoniul său în baza protocolului dintre Consiliul Local al Comunei Grădiştea şi Primăria comunei Grădiştea, pe de o parte, şi reclamantă, pe de altă parte, conform H.G. nr. 451/1996, susţinere corect înlăturată de Judecătorie, care
interpretând textele legale cu referire la transferul imobilului [art. 42 alin. (1) din Legea nr. 83/1996, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 451/1996 şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 371/1998] conchide că imobilul se găseşte în proprietatea publică a statului şi în administrarea companiei. împrejurarea că ulterior, prin H.G. nr. 930/2002, s-a atestat domeniul public al jud. Ilfov nu face decât să confirme regimul juridic sub care se găsea imobilul.
In apel, se invocă transformarea dreptului de administrare deţinut anterior, prin afectul art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 371/1998, în drept de proprietate. Susţinerea este nefondată deoarece textul are în vedere alte catcgorii de imobile decât cel în cauză, respectiv imobile aflate în domeniul privat al statului.
Cât priveşte al doilea motiv de apel, se observă că apelanta foloseşte un argument de interpretare per a contrario şi tinde să dovedească dreptul său imobiliar prin faptul contrar că dreptul de proprietate nu a aparţinut niciodată domeniului public al autorităţii administraţiei locale. In esenţă, aceasta reprezintă o acţiune în constatare negativă prin care se solicită constatarea inexistenţei dreptului pârâtului în patrimoniul acestuia. Cum în primă instanţă nu s-a susţinut această împrejurare, este inadmisibil a fi cerectată direct în apel faţă de exigenţele art. 292 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, Tribunalul constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută, iar în temeiul art. 296 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat.
| ← Uzucapiune. Condiţii. încheierea unui contract de închiriere... | Proprietatea cooperaţiei de consum. Acţiune în constatarea... → |
|---|
