Titlu de proprietate emis în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate. Condiţiile în care se poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate persoanei îndreptăţite
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 111 Legea nr. 58/1974, art. 30 alin. (2)1) Legea nr. 18/1991, art. 22, art. 242) Legea nr. 18/1991, republicată, art. 8, art. 13, art. 36, art. 51, art. 58
Decretul-lege nr. 42/1990, art. 8
Reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislaţia fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi. Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situatiei anterioare luării acelor măsuri
antinaţionale începând cu reforma agrară din 1945 şi următoarele legi care au desfiinţat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înfiinţând în schimb proprietatea cooperatistă. Astfel, este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate membrul cooperator care a adus pământ în C.A.P. sau căruia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moştenitorii acestor persoane, precum şi, în anumite condiţii, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.
Cât priveşte constituirea dreptului de proprietate, aceasta constă, în terminologia legii fondului funciar, în atribuirea în proprietate, adică un mod de naştere ope legis a dreptului real de proprietate în patrimoniul anumitor persoane expres şi limitativ prevăzute de lege.
în anul 1991, imobilul format din construcţie şi teren aferent, dar şi terenul cu destinaţie de grădină din jurul casei nu putea face obiect al art. 24 din Legea nr. 18/1991, întrucât moştenitorii fostului proprietar erau decedaţi, iar un moştenitor era renunţător, ci al dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991, care dispun trecerea în proprietatea privată a cooperatorilor a terenurilor aferente casei de locuit, precum şi a curţii şi grădinii din jurul acesteia determinate conform art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 291/A din 25 aprilie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 1481/2004, la data de 25 februarie 2004, reclamanta D.V. a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Snagov şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pc lângă Prcfectura Judeţului Ilfov, solicitând rectificarea titlului de proprietate nr. 40392 din 10 august 1998 emis de Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului pe numele defunctului D.M., în sensul rectificării menţiunii „reconstituirii” dreptului de proprietate în „constituirea” dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2550 mp situat în satul Ciofliceni, comuna Snagov, jud. Ilfov.
Pretenţia reclamantei, în calitate de moştenitoare a soţului său defunct D.M., se întemeiază pe sentinţa civilă nr. 3159 din 26 octombrie 1995 pronunţată de Judecătoria S.A.I., în dosarul nr. 2821/1995, prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, hotărâre în baza căreia Prefectura Judeţului Ilfov a emis titlul de proprietate, însă completând rubrica „reconstituirea dreptului” în loc de rubrica „constituirea dreptului de proprietate”.
Pârâta Comisia Judeţului Ilfov de aplicare a legilor fondului funciar a formulat la data de 24 martie 2004 întâmpinare prin carc a solicitat respingerea cererii de rectificare a titlului arătând că hotărârea din 1995 carc a stat la baza emiterii titlului conţinc o eroare materială prin aceea că, deşi dispune constituirea dreptului de proprietate, articolul invocat de instanţă este art. 22 din Legea nr. 18/1991 carc nu se referă la constituirea dreptului de proprietate. Un alt argument invocat de pârâtă este susţinerea chiar a reclamantei în sensul că terenul în litigiu a fost cumpărat în anul 1982 prin înscris sub semnătură privată astfel că era legal să intervină o reconstituire şi nu o constituire.
Prin sentinţa civilă nr. 678 din 19 martie 2004 dată de Judecătoria Buftea a fost respinsă cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că atât reconstituirca, cât şi constituirea dreptului de proprietate sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, ca şi modalităţi juridice de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, în favoarea persoanelor cu vocaţic în acest sens. Reţine judecătoria faptul că pentru autorul reclamantei s-a dispus constituirea dreptului de proprietate prin sentinţa civilă nr. 3159 din 26 octombrie 1995 pronunţată de Judecătoria Buftea pentru terenul de 2252 mp intravilan, hotărâre opozabilă numai Prefecturii Municipiului Bucureşti şi S.A.I. şi nu persoanei juridice în contradictoriu cu care se solicită modificarea titlului de proprietate.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta D.V. a declarat apel la data de 17 mai 2004, solicitând admiterea apelului său, schimbarea în tot a sentinţei civile atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 8 noiembrie 2004, apelanta-reclamantă formulează motivele apelului, arătând că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a respins acţiunea de rectificare a titlului de proprietate pe motiv că sentinţa ce dispune constituirea dreptului de proprietate al defunctului D.M. nu este pronunţată şi în contradictoriu cu Prefectura Municipiului Bucureşti şi S.A.I. Hotărârea judecătorească definitivă ce dispune constituirea unui drept de proprietate pentru suprafaţa de 2550 mp teren intravilan trebuie îndeplinită de organele abilitate de lege să emită titlul de proprietate, anume Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Ilfov, or, comisia judeţeană a respectat hotărârea judecătorească şi a emis titlul de proprietate ce este semnat de Prefect, în calitate de preşedinte al comisiei judeţene.
A doua critică de apel se referă la susţinerea instanţei de fond potrivit căreia constituirea dreptului de proprietate în baza hotărârii judecătoreşti din anul 1995 trebuia făcută de către Prefectura Judeţului Ilfov, şi nu de către Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Această susţinere este eronată deoarece prefectul emite ordin de atribuire în proprietate a terenurilor conform art. 36 alin. (6) numai pentru terenurile prevăzute la art. 36 alin. (2)-(5) din Legea nr. 18/1991, republicată, iar în baza art. 13 coroborat cu art. 51 din Legea nr. 18/1991, republicată, prefectul conduce comisia judeţeană constituită prin ordinul său, comisie ce are atribuţie de lege şi carc are calitate procesuală pasivă, astfel că nu se poate susţine că se înfrânge puterea lucrului judecat.
La solicitarea tribunalului, apelanta reclamantă formulează precizări ale cererii de chemare în judecată în sensul că temeiul juridic invocat pentru modificarea titlului de proprietate este art. 111 C. proc. civ.
Apelanta reclamantă a depus la dosar copia cererii formulate de
D.M. la 11 mai 1998 către Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/2001, iar din partea Comisiei Locale Snagov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 s-au depus la dosar toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate. De asemenea, tribunalul a solicitat ataşarea dosarului nr. 2821/1995 al Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov.
Analizând actele şi lucrările dosarului, faţă de motivele de apel invocate şi cercetând pricina în considerarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea apelată este nelegală deoarece se respinge pretenţia reclamantei pe fondul său pe considerente de opozabilitate a unei hotărâri judecătoreşti şi fară a cerceta motivele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată.
O hotărâre judecătorcască irevocabilă are autoritate de lucru judecat între părţile cauzei, după cum dispune ai*t. 1201 C. civ., adică conţine prezumţia de adevăr şi interdicţia reluării aceluiaşi litigiu şi între aceleaşi părţi. Puterea lucrului judecat este deci o calitate ataşată verificării şi sancţionării jurisdicţionale, rezultată din puterea conferită de lege instanţei de a tranşa definitiv o chestiune litigioasă. Acest efect al hotărârii judecătoreşti nu este absolut, ci relativ la părţile din procesul în care hotărârea a fost dată, ca aplicaţie a principiului contradictorialităţii dezbaterilor şi al dreptului la apărare.
Pentru terţi, hotărârea este un fapt juridic şi ca asemenea fapt lor li se impune până la dovada contrară. Prin urmare, hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi şi obligaţii pentru terţii propriu-zişi, ei nefiind părţi în litigiul tranşat prin hotărâre, nici reprezentaţi în acel litigiu. Terţii nu vor putea însă ignora existenţa unei situaţii juridice căreia judecata i-a dat naştere deoarece hotărârea, prin însăşi existenţa ci, modifică ordinea juridică, iar modificarea trebuie recunoscută şi respectată de toţi. Hotărârea este deci opozabilă tuturor, chiar dacă ea nu produce efecte decât între părţi.
în cauză, hotărârea judecătorească faţă de care s-a constatat lipsa de opozabilitate este pronunţată la data de 26 octombrie 1995 într-un litigiu promovat de reclamantul D.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar din cadrul Prefecturii Municipiului Bucureşti şi în care se dispune anularea unui act administrativ jurisdicţional emis de Comisie, cu obligarea acesteia de a constitui dreptul de proprietate al reclamantului. Prin urmare, această hotărâre este opozabilă intimatei pârâte în litigiul de faţă. De altfel, această parte a considerat că actul jurisdicţional produce efectele lucrului judecat în privinţa sa, conformându-se dispoziţiei instanţei şi emiţând titlul de proprietate, iar în faţa instanţei de fond nu a invocat drept apărare lipsa de opozabilitate a hotărârii, ci apărări care ţin de fondul litigiului. Mai mult, instanţa de fond ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor acest aspect ridicat din oficiu, după cum dispune art. 129 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, Tribunalul a constatat fondate motivele de apel vizând nelegalitatea hotărârii şi, în consecinţă, a admis apelul în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. şi a schimbat în tot sentinţa de fond, urmând a cerceta fondul litigiului.
Problema de drept supusă analizei instanţei de judecată în cauza de faţă se circumscrie verificării condiţiilor în care, în materia fondului funciar, se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate persoanei îndreptăţite.
Situaţia de fapt, astfel cum este reţinută de instanţa de fond şi lămurită de instanţa de apel, arată că reclamanta D.V. solicită modificarea unui titlu de proprietate emis pe numele defunctului său soţ
D.M., decedat la 22 aprilie 2002 şi faţă de care are vocaţie succesorală conform certificatului de moştenitor nr. 80 din 2 august 2002 emis de
B.N.P. M.R., în condiţiile art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată. Deşi reclamanta nu invocă acest text de lege, limitându-se a indica art. 111 C. proc. civ., tribunalul consideră că acesta este cadrul legal corect în care se poate soluţiona pretenţia ce formează obiectul cauzei de faţă.
Raţiunea pentru care se solicită modificarea titlului de proprietate este aceea că s-a reţinut în mod greşit în titlul de proprietate nr. 40392 din 10 august 1998 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra trenurilor faptul că se reconstituie în favoarea lui D.M. dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 2.250 mp din satul Ciofliceni, comuna Snagov, jud. Ilfov, pc când în realitate ar fi trebuit să se dispună constituirea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi teren. Prin dispoziţia reconstituirii dreptului de proprietate, terenul agricol intravilan a fost inclus în masa succesorală a titularului D.M. cu titlu de bun imobil propriu care revine moştenitorilor în cotele prcscrise de lege, respectiv 1/4 pentru reclamanta
D.V., în calitate de soţie supravieţuitoare, iar fiieci R.T. în cotă de 3/4.
Invocând o constituire a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, reclamanta D.V. afirmă interesul său, pe de o parte, prin faptul că are calitatea de moştenitor legal după defunctul său soţ, iar pe de altă parte, invocă propriul său drept în cotă-parte asupra respectivului teren, care, constituit fiind în temeiul legii fondului funciar, ar avea calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei, şi nu bun propriu al defunctului.
Verificând condiţiile de legalitate şi temeinicie în care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, Tribunalul constată că în mod greşit Comisia Judeţeană Ilfov a emis un titlu de proprietate prin care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Reconstituirea dreptului de proprietate este reglementată de legislaţia fondului funciar ca fiind o reîmproprietărire a anumitor categorii
de persoane ale căror terenuri au intrat în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, indiferent de titlu, prin cooperativizare sau prin alte căi. Se tinde prin această modalitate juridică la o adevărată restabilire a situaţiei anterioare luării acelor măsuri antinaţionale începând cu reforma agrară din 1945 şi următoarele legi care au desfiinţat proprietatea privată asupra terenurilor agricole, înfiinţând în schimb proprietatea cooperatistă. Astfel, este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate membrul cooperator care a adus pământ în
C.A.P. sau căruia i s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moştenitorii acestor persoane, precum şi în anumite condiţii, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.
Cât priveşte constituirea dreptului de proprietate, aceasta constă, în terminologia legii fondului funciar, în atribuirea în proprietate, adică un mod de naştere ope legis a dreptului real de proprietate în patrimoniul anumitor persoane expres şi limitativ prevăzute de lege.
In cauză, pentru defunctul D.M. s-a dispus constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin sentinţa civilă nr. 3159 din 26 octombrie 1995 de către Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, în dosarul nr. 2821/1995. Această hotărâre irevocabilă a soluţionat cu autoritate de lucru judecat cererea reclamantului D.M. de anulare a hotărârii nr. 312 din 20 octombrie 1994 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti şi S.A.I. pentru aplicarea legii fondului funciar prin care s-a reconstituit numitului N.T. dreptul de proprietate asupra terenului de 1756 mp situat în sat Ciofliceni, comuna Snagov, S.A.I., conform art. 24 din Legea nr. 18/1991 şi s-a atribuit reclamantului
D.M. terenul de 1000 mp ca deţinător al construcţiei edificată pc aceasta, conform art. 35 alin. (3) şi art. 22 din Legea nr. 18/1991. Cererea reclamantului este admisă în baza probatoriului care a arătat că N.T. nu mai era proprietarul terenului de 1756 mp (grădina din jurul casei), acesta fiind renunţător la succesiunea autorului său, astfel încât nu mai putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul său tată, în baza Legii nr. 18/1991.
Astfel, la 2 martie 1977 decedează S.P., iar notariatul de Stat Buftea emite certificatul de moştenitor nr. S 400 din 4 iulie 1977 prin care în masa succesorală se include cota de 1/2 dintr-o construcţie şi 250 mp teren aferent în satul Ciofliceni, comuna Snagov, S.A.I., masă succesorală culeasă de soţia supravieţuitoare S.A. şi fiul G.F. Fiul defunctului N.T. a înţeles să renunţe la succesiunea tatălui său în mod expres.
Moştenitorii legali S.A. şi G.F. consimt să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578 din 31 mai 1978 de Notariatul de Stat Buftea prin care înstrăinează lui R.Ş. construcţia moştenită, terenul aferent de 250 mp trecând în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Acest teren a fost atribuit proprietarului construcţiei în folosinţă pe durata existenţei construcţiei prin decizia nr. 57 din 15 iunie 1978 dată de Consiliul Popular al comunei Snagov. La rândul său, R.Ş. încheie cu D.M. chitanţa sub semnătură privată din 28 septembrie 1982 prin care transferă proprietatea asupra imobilului construcţie. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 2369 din 30 august 1995 dată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 3175/1995, se constată că a intervenit vânzarea cumpărarea cu privire la imobilul casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent construcţiei şi se pronunţă o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, în 1991 acest imobil format din construcţie şi teren aferent, dar şi terenul cu destinaţie de grădină din jurul casei nu putea face obiect al art. 24 din Legea nr. 18/1991 întrucât moştenitorii fostului proprietar S.A. şi G.F. erau deccdaţi, iar moştenitorul N.T. era renunţător, ci a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991 care dispun trecerea în proprietatea privată a cooperatorilor a terenurilor aferente casei de locuit precum şi a curţii şi grădinii din jurul acesteia determinate conform art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990. Astfel, Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii fondului funciar a considerat că grădina din jurul casei revine de drept moştenitorului fostului proprietar S.P., în timp ce Judecătoria a considerat că acest moştenitor nu arc vocaţie la aplicarea legii fondului funciar în condiţiile art. 8 pentru că este străin de moştenirea autorului său, iar grădina din jurul casei se cuvine deţinătorului construcţiei, posesor al terenului, deşi aceasta nu este cooperator. Prin sentinţa din 1995 s-a stabilit irevocabil că soţii
D. au stăpânit întreg terenul de 2.552 mp după cum a rezultat în urma audierii martorilor şi efectuării expertizei (întrucât ceea ce au înţeles părţile să transmită la data vânzării din 1978 şi apoi la vânzarea din 1982 nu a fost doar construcţia şi terenul aferent de 250 mp, ci întregul imobil aşa cum a fost acesta deţinut de proprietarul anterior S.P., respectiv construcţie şi teren aferent de 2756 mp), iar sub aspectul situaţiei juridice s-a constatat drept legitimă posesia în conformitate cu art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul reţine împrejurarea că imobilul nu a intrat în proprietatea statului prin cooperativizare, nu a fost adus
de proprietarul său în cooperativa agricolă de producţie şi nu a fost preluat în vreun alt mod care facea obiect de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar. Din contră, situaţia juridică arătată conduce la concluzia că terenul putea forma doar obiect al constituirii dreptului de proprietate.
Prin urmare, cererea reclamantei este întemeiată, iar apărarea pârâtului Comisia Judeţeană Ilfov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 potrivit căreia sentinţa din 1995 conţine de fapt o eroare materială atunci când dispune constituirea dreptului de proprietate întrucât face referire la art. 22 din lege care vizează reconstituirea dreptului de proprietate, este înlăturată de Tribunal, urmând a dispune modificarea titlului de proprietate în sensul de a se trece constituirea dreptului de proprietate pentru D.M. în loc de reconstituirea acestui drept.
| ← Bun imobil construit din fondurile unitătii econo-mice de stat... | Acte de acceptare a unei succesiuni. Transmiterea proprietăţii... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Titlu de proprietate emis în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate. Condiţiile în care se poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate persoanei îndreptăţite
