Soluţionare cauză pe un alt temei juridic decât cel cu care a fost investită. Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti
| Comentarii |
|
În primă instanţă soluţia pronunţată nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiile art. 159 pct. 1 C.proc.civ., respectiv necompetenta generala a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, excepţia la rândul ei, a fost soluţionată în mod greşit în raport cu reglementări care se aplică domeniului sportiv al fotbalului, iar nu al atletismului, dincolo de împrejurarea că punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea părţilor, ca elemente de referinţă în soluţionarea excepţiei.
, Decizia nr. 159 din 10 martie 2011
Prin sentința civilă nr. 419 de la 25.10.2010, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă, s-a admis excepția de necompetență generală a instanței.
S-a respins cererea formulată de formulată de petenta A N A D, București, în contradictoriu cu intimatul C S O S Craiova, reținându-se ca daca instanța constată că litigiul nu este de competența instanțelor judecătorești, ci de competența unui organ al statului fără activitate jurisdicțională, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, respectiv ca nefiind de competența instanțelor române.
în speță, petenta a solicitat pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere a Deciziei de arbitraj pronunțată de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne la data de 09.10.2009, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de sportiva C. D. de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne.
Potrivit art. 13 alin (1) lit. a) din Statutul FIFA, membrii FIFA au obligația de a respecta în orice moment statutele, regulamentele, directivele și deciziile organelor FIFA precum și deciziile pronunțate de Tribunalul Arbitral al Sportului. în condițiile acestei reglementări, competența pentru punerea în executare a hotărârilor Tribunalului Arbitral al Sportului revine Comitetului Executiv al FRF, care în condițiile art. 60 alin. (1) din Statutul FRF, va decide în toate cazurile corespunzător dispozițiilor în materie ale FIFA și UEFA cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
în acest sens s-a elaborat o procedură de punere în executare a hotărârilor Tribunalului Arbitral al Sportului conform căreia Federația Română de Fotbal va asigura punerea în executare a acestor hotărâri. în consecință, constatând că soluționarea prezentei cereri este de competența Federației Române de Fotbal, față de dispozițiile art. 159 pct. 1 C.proc.civ., instanța a admis excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești și a respins cererea.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel în termen, motivat și timbrat petenta A N A D București.
Criticile au fost în esența următoarele: FRF , conform art. 1 alin. (4) din Statut FRF este membru afiliat FIFA și UEFA, fiind singura autoritate a fotbalului asociație recunoscută de organismele internaționale - FIFA și UEFA - și autorizată conform legii să organizeze activitatea fotbalistică din România. Scopul Federației Române de Fotbal, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Statut FRF, îl constituie organizarea, administrarea, coordonarea și controlul activității fotbalistice pentru teritoriul României la toate nivelurile.
Structurile sportive, cu sau fără personalitate juridică ale căror echipe participă la competițiile organizate de Asociația Județeană de Fotbal, se afiliază la asociația județeană de fotbal competentă teritorial, legal constituită, oficial recunoscută și afiliată la FRF. Conform art. 57 alin. (1) din Statut FRF litigiile izvorâte din sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburile afiliate și oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LFP/AJF, jucători, agenți de jucători sau agenți de meciuri urmează a fi soluționate exclusiv de organismele jurisdicționale ale FRF.
A mai arătat că, Clubul Sportiv Olimpic Sport Craiova este un club de atletism român, afiliat la Federația Română de Atletism, care a declarat apel la data de 5 ianuarie 2009 în fața Curții de Arbitraj Sportiv de la Lausanne împotriva deciziei nr. 6/08.12.2008 emisă de Comisia de Apel de pe lângă A N A D, pentru atleta de nivel internațional Corina M. D, legitimată la clubul menționat.
A solicitat admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri de exequatur prin care decizia pronunțată de Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne să fie recunoscută și pe teritoriul României.
Apelul este fondat.
Curtea retine ca sentința primei instanțe nu poate fi păstrată, soluția fiind greșită, dar nu poate fi nici reformată, fiind incidente dispozitiile art. 297 alin. (1) teza I C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ., desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, se poate dispune în două cazuri și anume: atunci când instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părți care nu a fost legal citată.
Rațiunea celor două cazuri de desființare cu trimitere are la baza cerința neprejudicierii părților de un grad de jurisdicție, atunci când procesul a fost soluționat greșit pe baza unei excepții sau în lipsa unei părți care nu a avut cunoștință de litigiu.
într-adevăr, dispozițiile legale sunt de strictă interpretare și cele două cazuri trebuie aplicate restrictiv, iar nu extensiv prin asimilarea altor situații neavute în vedere de către legiuitor, cazuri care ar conduce la nesoluționarea cauzei într-un termen rezonabil și la încălcarea art. 6 din C.E.D.O., după caz.
Or, în primă instanță soluția pronunțată nu s-a dat pe fond, de vreme ce s-a reținut incidenta in cauza a dispozițiile art. 159 pct. 1 C.proc.civ., respectiv necompetenta generala a instanțelor judecătorești.
De asemenea, excepția la rândul ei, a fost soluționată în mod greșit în raport cu reglementări care se aplică domeniului sportiv al fotbalului, iar nu al atletismului, dincolo de împrejurarea ca punctual aceste din urma aspecte, nu au fost puse in dezbaterea părților, ca elemente de referință în soluționarea excepției.
In aceeași ordine de idei, prima instanță nu a adus niciun argument care să sprijine soluția dată în privința aplicabilității în atletism a unor reglementari din fotbal, considerente și motivare care să facă după caz, obiectul unui control judiciar în apel, în sensul confirmării, completării sau substituirii, sau care să pună părțile în situația de a o critica, respectiv susține, în mod aplicat.
In orice caz, în măsura în care un asemenea punct de vedere ar avea la baza împrejurarea că reglementările anti-doping in cele doua domenii sportive au același sediu legislativ sau că sunt aplicabile în egală măsură si dispozițiile art. 58 din Legea nr. 227/2006R1, sau ca TAS asigura soluționarea prin arbitraj a litigiilor care apar și în domeniul fotbalului, Curtea apreciază că un asemenea argument ar fi greșit, împrejurările respective fiind nerelevante. De asemenea, existența unei reglementari în fotbal în sensul arătat in prima instanță nu înseamnă ca toate deciziile TAS care privesc si alte domenii sportive, se pun în executare de Comitetul executiv al FRF, câtă vreme in fiecare domeniu la nivel național si internațional sunt înființate structuri asociative distincte cu statute si reglementări proprii.
Nu în ultimul rând, prima instanță, pornind de la premisa greșită a aplicării în cauză a unor reglementari din fotbal, premisa ce a generat concluzia necompetenței generale a instanțelor de judecată în examinarea cererii pe care a respins-o ca atare, evident ca nu s-a mai preocupat în a răspunde părții care a susținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiile art. 3701 si următoarele C.proc.civ., precum si a dispozițiile art. 167 și următoarele din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
(Judecător Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu)
| ← Succesiune. Acceptare tacită. Forme de manifestare | Hotărâre pronunţată în revizuire. Recurs declarat... → |
|---|
