Rectificare de carte funciară. Lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4346/R din 18 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 2557 din 19.10.2011, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului Sighetu Marmaţiei şi pentru opozabilitate cu S.C. T.C. S.R.L. şi C.G., s-a dispus rectificarea de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare conform încheierii de c.f. nr. 1645/1947, cu privire la amplasamentul imobilelor cu nr. top. 2371/1 şi 2371/2, în sensul că locul de fapt al imobilului cu nr. top, 2371/1 a fost preluat eronat prin inversare, de nr. top. 2371/2, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing. M.M.; s-a constatat că toate dezmembrările efectuate asupra imobilului nr. 2371/2 sunt eronate şi neconforme cu realitatea, prin preluarea unui plan de carte funciară modificat cu pixul, necorespunzător situaţiei reţinute prin încheierea de c.f. nr.1645/1947, fiind înlăturate; s-a constatat că suprafaţa aferentă nr. top.2371/1, este de 4536 mp, reconstituită reclamantului prin Ordinul nr. 1066/2004 emis de Prefectura Judeţului
Maramureş, urmând ca această suprafaţă să fie evidenţiată în înscrierea de carte funciară, corect din dezmembrare nr. top. 2371 potrivit încheierii nr. 1645/1947;
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei şi a fost respinsă acţiunea faţă de aceasta şi a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocat de S.C. T.C. S.R.L. Sighetu Marmaţiei, a fost disjunsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. T.C. Sighetu Marmaţiei, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr.1066/09.02.2004, emis de Prefectura Judeţului Maramureş şi a fost obligată pârâta Comisia Locală Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a Municipiului Sighetu Marmaţiei, să plătească reclamantului suma de 1185,00 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1611/04.03.2003, dosar nr. 9395/2002 a Judecătoriei Oradea a fost obligată pârâta Comisia Locală Sighetu Marmaţiei să întocmească documentaţia şi să facă propunerea, iar Prefectul Judeţului Maramureş, să emită ordinul de restituire în favoarea reclamantului, a suprafeţei de 4600 mp, teren fâneaţă înscris în c.f. nr. 7197 Sighetu Marmaţiei, cu nr. top. 2371/1 ce a fost trecut în proprietatea Statului Român.
Ordinul nr.1066/09.02.2004 emis de Prefectura Judeţului Maramureş, a consfinţit dreptul de constituire a proprietăţii terenului cu suprafaţa de 4536 mp, în favoarea reclamantului, pe malul râului Tisa, cu nr. top. 2371/1, având ca vecini: la nord- dig de protecţie, la est-cale ferată, la sud- DN-19, la vest- nr.top. 2371/2, care a fost înscris în cartea funciară cu încheierea nr.824/26.02.2004 a Biroului de Carte Funciară Sighetu Marmaţiei.
Din analiza dezmembrărilor verificate şi prin deplasarea instanţei la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, a rezultat că acţiunea reclamantului nu este opozabilă şi faţă de dobânditorii beneficiari ai dezmembrărilor invocate, în speţă C.G. şi T.C. Sighetu Marmaţiei. Deşi instanţa a dispus citarea acestora pentru opozabilitatea procedurii de judecată, reclamantul a declarat expres că nu solicită chemarea în judecată a acestora în calitate de pârâţi, dat fiind principiul disponibilităţii procesului civil.
S.C. T.C. S.R.L. Sighetu Marmaţiei a depus cerere de intervenţie în interes propriu, prin care solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a ordinului prefectului nr. 1066/09.02.2004, cu privire la terenul în suprafaţă de 4536 mp, emis în favoarea reclamantului şi radierea din c.f. nr. 19532 Sighet, cu nr. top. 2371/1.
Cu privire la accesarea nr. top. 2371/ 1 şi 2371/2, cu pixul pe harta cadastrală, prima instanţă a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.M., care a concluzionat că ulterior pe planul de carte funciară apar modificări făcute cu pixul care inversează amplasamentul imobilelor 2371/1 şi 2371/2, în sensul că locul de fapt a imobilului 2371/1, conform cu încheierea de carte funciară, este preluat de imobilul 2371/2, creat din pix pe planul de carte funciară. Prin urmare s-a conchis că toate dezmembrările efectuate asupra imobilului 2371/2 sunt eronate întrucât s-a ţinut seama de planul de carte funciară care nu a fost actualizat în mod corespunzător, identificările efectuate la înscrierile în cartea funciară au ţinut seama de planul de carte funciară modificat cu pixul, plan care nu corespunde cu situaţia reţinută în încheierea de c.f. mr.1645/1947.
Raportând aceste concluzii la aspectele în detaliu evidenţiate prin raportul de expertiză întocmit de acelaşi expert în dosarul nr.xxx/307/2007, prin care s-a realizat şi amplasamentele prin verificarea situaţie din teren cu ortofotoplanul zonei, a rezultat în aprecierea primei instanţe că imobilul de sub nr. top. 2371/1 a fost evidenţiat ca amplasament şi întindere în dosarul de carte funciară 1645/1947 şi se poate reconstitui în mod cert prin raportare la aliniamentul liniei de cale ferată care este redat în schiţă. Celălalt imobil de 3000 mp, trecut ulterior de la S.C. P. la D.I., a avut o schiţă de dezmembrare cu nr. 2268/1996 care nu a fost corect întocmită şi care nu a respectat amplasamentul corect al nr. top. 2371/2 şi 2371/1. Toate actele juridice efectuate asupra imobilului nr. 2371/2 înscris iniţial în c.f. nr.9050 Sighet, au afectat dreptul de proprietate al reclamantului întrucât prin schiţa de dezmembrare nr. 2268/1996, amplasamentul real al nr. top. 2371/1 a fost preluat sub nr. top.2371/2 şi dezmembrat ulterior, este concluzia finală a expertului.
În concret, amplasamentul terenului reconstituit reclamantului, asupra căruia trebuia să-şi exercite prerogativele dreptului de proprietate, de folosinţă şi dispoziţie, este preluat de către celălalt proprietar, al altei suprafeţe concrete cu alt amplasament, iar ulterior înstrăinată la intervenienta S.C.T.C. S.R.L., care a edificat construcţii pe teren.
Instanţa a considerat că modalitatea de dezmembrare a terenului preluat de S.C. P., D.I. şi ulterior de intervenientă, nu a avut amplasamentul corect şi nu a respectat planurile de parcelare deja existente în colile respective de proprietate, iar accesarea unor nr. topografice prin inversare a planurilor nu constituie, o modalitate legală de dezmembrare, astfel că s-a produs prejudicierea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la amplasamentul acestuia şi implicit întinderea acestui drept.
Instanţa a apreciat că la înscrierea dreptului de proprietate pe S.C. P., D.I. şi ulterior pe reclamantă, nu au fost respectate dispoziţiile legale privind înscrierea în cartea funciară, dreptul legal constituit nu trebuie să fie doar scriptic evidenţiat în proprietatea unei persoane ci amplasamentul lui să fie în concordanţă cu modul de dobândire.
Pe cale de consecinţă, prin raportare la prevederile art. 36 din Legea nr.7/1996 şi Regulamentului de aplicare a acesteia, instanţa a dispus rectificarea înscrierilor potrivit concluziilor raporturilor de expertiză întocmite de ing. M.M., cu privire la inversarea nr. top.2371/2, potrivit dispozitivului. Instanţa a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a
B.C.P.I. Sighetu Marmaţiei, având în vedere şi decizia în interesul legii şi a respins ca nefondată excepţia prescripţiei. Cu privire la cererea de intervenţie, instanţa a dispus disjungerea şi judecarea separată a acesteia, deoarece judecarea cererii principale ar fi întârziată prin intervenţia formulată şi care nu are legătură cu obiectul cererii principale ce vizează doar înscrierea dreptului în cartea funciară şi nu cercetează modul de dobândire.
În baza art.274 din c.proc.civ., instanţa a dispus obligarea pârâtei Comisia Locală Sighetu Marmaţiei, la cheltuieli de judecată de 1185,00 lei conform solicitării reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 125/A/3 mai 2012 a Tribunalului Maramureş au fost admise apelurile declarate de apelanţii C.G., SC T.C. SRL, şi Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Sighetu Marmaţiei, împotriva sentinţei civile nr. 2557 din 19.10.2011, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. yyy/307/2010, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Sighetu Marmaţiei.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Sighetu Marmaţiei, ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a constatat că reclamantul T.V. a renunţat la judecată faţă de pârâtele SC T.C. SRL şi C.G..
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea pârâţilor SC T.C. SRL şi C.G. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată şi s-a constatat rămasă fără obiect excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de SC T.C. SRL, a fost înlăturată obligaţia pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar de a achita reclamantului suma de 1185 lei, cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa apelată privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, la respingerea acţiunii reclamantului T.V. faţă de acest pârât şi la disjungerea cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de SC T.C. SRL.
A fost respins apelul declarat de SC T.C. SRL împotriva încheierii de şedinţă din data de 12.10.2011, pronunţată în dosarul nr. yyy/307/2010.
Au fost respinse cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:
Apelul declarat de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sighetu Marmatiei a fost apreciat ca fiind fondat, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată a fost apreciată întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă, ca o condiţie pentru dobândirea calităţii de parte în procesul civil, presupune identitatea între persoana chemată în judecată şi cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus soluţionării judiciare, în sensul că faţă de aceasta trebuie să se urmărească realizarea conţinutului specific respectivului raport juridic. Lipsa calităţii procesuale pasive este valorificabilă procesual prin invocarea excepţiei aferente, care are caracter de fond şi de ordine publică, drept consecinţă poate fi invocată şi direct în apel. Reclamantul este cel care trebuie să justifice atât propria calitate procesuală activă, cât şi pe cea pasivă, iar aceasta justificare îşi are sorgintea în însăşi acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost în speţă, formulată de reclamant şi soluţionată de prima instanţă, soluţie neapelată de reclamantul T.V..
Prima instanţă a soluţionat acţiunea având în vedere dispoziţiile art. 50, art. 36 din Legea nr. 7/1996, constatând că la înscrierea dreptului de proprietate pe SC P., D.I. şi ulterior pe reclamantă, nu au fost respectate dispoziţiile legale privind înscrierea în cartea funciară.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost calificat de către prima instanţă, calificare la care reclamantul a achiesat, Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar nu are calitate procesuală pasivă. În acţiunea de rectificare de carte funciară din speţă, în considerarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, calitatea procesuală pasivă a Comisiei locale Sighetu Marmaţiei, ca organ colegial, nu poate fi atrasă de faptul afirmat de intimat că persoane neidentificate din componenţa acesteia ar fi accesat cu pixul planul cadastral. Aspectele invocate vizând nerespectarea procedurii de emitere a procesului verbal de punere în posesie exced cadrului acţiunii în rectificare de carte funciară şi petitelor formulate de către reclamant. Comisia locală nu este înscrisă
în cartea funciară, iar acţiunea formulată nu este aptă să confere calitate procesuală pasivă acestei entităţi, nefiind aplicabilă ipoteza reglementată prin prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată. Drept consecinţă, se va înlătura şi dispoziţia de obligare a Comisiei locale Sighetu Marmaţiei la cheltuieli de judecată.
Întrucât a fost admisă de prima instanţă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acesta, iar hotărârea nu a fost apelată sub acest aspect, rezultă că acţiunea formulată de reclamant a fost, în ansamblul său, introdusă faţă de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fiind respinsă ca atare.
Apelul declarat de pârâtul C.G. a fost apreciat ca fiind fondat, în limitele determinate prin considerentele ce urmează:
Conform celor consemnate în practicaua încheierii de şedinţă din data de 2 februarie 2011, la termenul de judecată respectiv prima instanţă a pus în discuţie reclamantului T.V. dacă înţelege să cheme în judecată pe C.G. şi SC P. SA, având în vedere CF 16357 unde sunt înscrişi aceştia. Reclamantul a indicat adresele celor două persoane şi a arătat că dacă se impune, va formula în scris cerere de chemare în judecată. S-a dispus citarea celor doi pârâţi, după formularea cererii în scris.
În data de 3.02.2011 reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură un înscris olograf prin care a indicat adresa exactă a pârâţilor, având în vedere că instanţa a dispus citarea.
C.G. şi SC T.C. au fost citaţi, fără a li se comunica o copie de pe cererea respectivă.
Pentru termenul de judecată din 9 martie 2011 reclamantul a depus la dosar note de şedinţă, soluţionarea cauzei fiind amânată pentru data de 6.04.2011, când SC T.C. SRL a formulat întâmpinare, comunicată reclamantului, care a solicitat amânarea cauzei pentru a se pronunţa cu privire la aceasta.
Prin notele de şedinţă depuse în data de 29.04.2011, reclamantul T.V. a precizat că pârâţi în cauză sunt doar Comisia Locală de Aplicare a Legii fondului funciar Sighetu Marmaţiei şi Biroul de Cadastru Funciar Sighetu Marmaţiei, arătând că nu i-a chemat în judecată pe C.G. şi SC T.C. SRL.
În data de 2 mai 2011 C.G. a formulat note scrise prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei locale Sighetu Marmaţiei şi faptul că Biroul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighet nu are personalitate juridică, O.C.P.I. nu este parte în proces şi oricum nu ar avea calitate procesuală pasivă, aceeaşi excepţie fiind invocată şi în privinţa sa.
În şedinţa publică din 4.05.2011 reprezentantul pârâte SC T.C. SRL a depus completare la întâmpinare, care s-a comunicat reclamantului, acesta refuzând să o primească motivat de faptul că societatea nu este parte în proces.
C.G. a mai formulat note scrise, iar în şedinţa publică din data de 18 mai 2011 reclamantul a precizat că nu înţelege să se judece cu pârâţii SC T.C. Sighet şi C.G., deşi au fost citaţi, nu înţelege să-i cheme în judecată. Reprezentanţii pârâţilor, faţă de precizarea reclamantului, au solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Soluţionarea cauzei a fost amânată pentru data de 15.06.2011, când s-a luat act de renunţarea la judecată faţă de SC T.C. Sighet şi C.G..
În minuta şi dispozitivul sentinţei civile apelate însă, acţiunea reclamantului T.V. a fost admisă inclusiv faţă de C.G. şi SC T.C. SRL, „pentru opozabilitate”.
În prealabil instanţa de apel a reţinut că reclamantul T.V. nu a promovat vreo cale de atac împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 iunie 2011 prin care s-a luat act de renunţarea sa la judecată faţă de C.G., pe cale de consecinţă acesta nu mai este legitimat să invoce lipsa intenţiei sale de chemare în judecată a celor doi pârâţi.
Această încheiere de şedinţă nu a format nici obiectul apelului celorlalte părţi, fiind invocată doar ca argumentare a criticii că totuşi hotărârea a fost pronunţată şi în contradictoriu cu C.G. şi SC T.C. SRL. De altfel, apelantul C.G. nu s-a opus renunţării la judecată, solicitând doar obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, reclamă de lege lata ca judecata să se desfăşoare în contradictoriu cu acele persoane (în calitate de pârâţi) pe care reclamantul înţelege să le cheme în judecată prin manifestare expresă de voinţă. Consecutiv, hotărârea judecătorească poate statua asupra raporturilor juridice care implică părţile rămase în litigiu şi îşi produce efectul de opozabilitate doar faţă de persoanele care au păstrat calitatea de parte până la momentul pronunţării acesteia. Întrucât reclamantul T.V. a renunţat la judecată faţă de apelantul C.G. (şi SC T.C. SRL), hotărârea primei instanţe a fost schimbată în sensul constatării incidenţei anterioare a manifestării de voinţă a reclamantului, cu consecinţa că acţiunea introductivă nu a fost admisă faţă de cei doi pârâţi, nici chiar pentru opozabilitate.
În ce priveşte cheltuielile de judecată în primă instanţă, instanţa de apel a reţinut că aplicarea disp. art. 246 al. 3 C.pr.civ. presupune comunicarea cererii de chemare în judecată, or scriptul olograf aflat la fila 174 din dosarul de fond nu a fost comunicat celor doi pârâţi.
De asemenea, instanţa a reţinut că temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, iar în apel o atare culpă nu poate fi reţinută în sarcina intimatului T.V., care a precizat că nu înţelege să se judece în contradictoriu cu cei doi apelanţi, C.G. şi SC T.C. SRL. La fond, acesta a renunţat la judecată faţă de cei doi pârâţi.
Apelul declarat de SC T.C. SRL a fost admis, pentru considerentele următoare:
Argumentaţia vizând renunţarea reclamantului la judecată faţă de apelanta SC T.C. SRL, ca pârâtă, arătată în cadrul analizei temeiniciei apelului declarat de C.G. este identică, de asemenea sunt aceleaşi motivele care determină instanţa de apel să respingă cererea de obligare la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosar, SC T.C. SRL a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în rectificare de carte funciară. Asupra acestei excepţii prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii ca nefondată, dispoziţie care nu este legală şi temeinică, în contextul în care s-a renunţat la judecată faţă de pârâta care a invocat excepţia respectivă, aceasta nefiind ulterior invocată din oficiu. Tribunalul a apreciat că, drept consecinţă a renunţării la judecată, apărările şi excepţiile pârâtului vizat rămân fără obiect, nemairaportându-se la o pretenţie care să vizeze pârâtul respectiv, sens în care hotărârea primei instanţe va fi modificată şi sub acest aspect.
Instanţa a reţinut că după ce s-a luat act de renunţarea la judecată faţă de SC T.C. SRL, aceasta a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu, formulată în contradictoriu cu T.V., Comisia locală Sighetu Marmaţiei, Comisia Judeţeană Maramureş pentru aplicarea legilor fondului funciar, Primăria Municipiului Sighetu Marmaţiei şi Prefectul judeţului Maramureş, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Ordinului Prefectului nr. 1066/09.02.2004 emis reclamantului T.V., pentru terenul în
suprafaţă de 4536 mp situat în Sighetu Marmaţiei, radierea dreptului acestuia din cartea funciară, rectificarea de carte funciară.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2011 cererea de intervenţie a fost disjunsă, iar acţiunea principală reţinută spre soluţionare, dispoziţia de disjungere fiind reluată prin minuta sentinţei civile nr. 2557/19.10.2011.
Judecarea conexuală a celor două cereri nu mai este posibilă, raportat la soluţia pronunţată asupra apelului promovat de Comisia locală de Aplicare a Legii fondului funciar Sighetu Marmaţiei, întrucât cererea reclamantului, urmare a admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi rămaşi în judecată, a devenit practic necontencioasă (fără pârâţi), or soluţia trimiterii spre rejudecare nu se mai justifică. Pe cale de consecinţă, apelul declarat de SC T.C. SRL împotriva încheierii de şedinţă din data de 12.10.2011 a fost respins.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantul T.V. şi pârâţii C.G. şi SC T.C. SRL.
Reclamantul a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
În motivarea recursului care a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6,7,8,9 şi 10 Cod proc.civ., recurentul a arătat că a înţeles să cheme în judecată Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei, deoarece persoanele care au făcut parte din cadrul acestei comisii cunoşteau terenurile din zona municipiului Sighetu Marmaţiei şi aveau acces la actele Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, că angajaţii acestuia din urmă nu au supravegheat şi verificat planurile cadastrale puse la dispoziţia persoanelor care activau în Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei, pentru ca aceştia să nu poată accesa cu pixul aceste planuri cadastrale aflate în evidenţa Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei.
Recurentul a mai arătat că el nu a înţeles să cheme în judecată şi pe numiţii C.G. şi SC Termo Conform SRL Sighetu Marmaţiei, deoarece aceştia sunt intabulaţi pe alte numere topografice, pe o altă parcelă de teren care s-a dezmembrat din parcela iniţială cu nr. topo 2371/2/1, că instanţa de apel face o confuzie inacceptabilă atunci când nu ţine seama de decizia civilă nr. 1373/R/2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj. Pe numerele topografice rezultate din dezmembrarea parcelei cu nr. topo 2371/2/1 sunt intabulate alte persoane cu care se află în proces şi pentru care a solicitat evacuarea de pe terenul său cu nr. topo 2371/1 Sighet şi acestea să fie obligate să-şi ocupe terenul-l pe care l-au cumpărat şi asupra căruia şi-au intabulat dreptul de proprietate, teren situat în partea de vest, în continuarea parcelei cu nr. top 2371/1.
C.G. a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul că urmare apelului declarat de el să-io fie acordate cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea în fond şi în apel a cauzei.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că instanţa de apel a reţinut că reclamantul T.V. nu este în culpă procesuală, deoarece a declarat în faţa instanţei că nu înţelege să se judece în contradictoriu şi cu C.G., că a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor legale în materie în condiţiile în care prima instanţă nu a reţinut în mod expres în încheierile sale poziţia intimatului de renunţare la judecată.
Carenţele hotărârii primei instanţe l-au determinat să declare apel împotriva acesteia, demers care a necesitat cheltuieli, astfel că motivarea instanţei de apel nu are acoperire, cu atât mai mult cu cât intimatul a acceptat hotărârea primei instanţe şi la termenul de judecată din 19.01.2012 a solicitat respingerea apelului său.
SC T.C. SRL a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul acţiunii formulată de reclamant, constatându-se că ea nu a avut calitatea de pârât în cauză, înlăturarea dispoziţiei de constatare a renunţării la judecată de către reclamantul T.V. faţă de SC T.C. SRL.
În motivarea recursului s-a arătat că prin încheierea din 15 iunie 2011 a instanţei de fond s-a luat act de renunţare la judecată din partea reclamantului faţă de SC T.C. SRL, deşi nu s-a formulat vreo cerere din partea reclamantului pentru chemarea lor în judecată. Mai mult, instanţa de apel nu a fost investită cu constatarea faptului că reclamantul a renunţat la judecată faţă de C.G. şi SC T.C. SRL, această renunţare fiind constatată prin încheierea de şedinţă din 15 iunie 2011, încheiere împotriva căreia nu sa formulat recurs.
Prin întâmpinarea depusă C.G. a arătat că lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a recursului declarat de SC T.C. SRL şi se opune admiterii recursului declarat de reclamant, cu motivarea că prin acesta sunt reluate o serie de apărări formulate la judecata pe fond şi în apel a cauzei. Respingerea recursului declarat de reclamant se impune şi pentru faptul că acesta arată în motivele de recurs că nu a chemat în judecată alte persoane fizice şi juridice, deoarece are cu acestea alte procese aflate pe rolul Tribunalului Maramureş.
Recurentul Ţ.V. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că se opune admiterii recursurilor declarate de C.G. şi SC T.C. SRL, deoarece C.G. nu a fost chemat în judecată, întrucât parcela cu nr. topo 2371/2/1 Sighetu Marmaţiei a încetat să mai facă obiectul cărţii funciare din anul 1970, iar pe de altă parte C.G. şi-a intabulat dreptul de proprietate după ce s-au săvârşit falsuri pe planul cadastral.
La 11.10.2012 reclamantul Ţ.V. a depus la dosar completări ale motivelor de recurs, completări în legătură cu care instanţa în şedinţa publică din 18.10.2012 a constatat că sunt tardive.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea promovată reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei.
În şedinţa publică din 2 februarie 2011 instanţa a pus în discuţie reclamantului dacă înţelege să cheme în judecată pe pârâţii C.G. şi SC T.C. SRL, că se impune ca reclamantul să formuleze în scris cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 7.03.211, 29.04.2011 şi 3.05.2011 reclamantul învederează instanţei că nu înţelege să se judece şi cu pârâţii C.G. şi SC T.C. SRL, iar în şedinţa publică din 18.05.2011 precizează că „nu înţelege să cheme în judecată pe aceşti pârâţi, că nu înţelege să se judece cu aceştia”.
În şedinţa publică din 15 iunie 2011 instanţa ia act de renunţarea reclamantului la judecată faţă de cei doi pârâţi. Cu toate acestea, instanţa de fond admite acţiunea, pentru opozabilitate şi faţă de SC T.C. SRL şi C.G..
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt întemeiate în parte şi în consecinţă în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 urmează să le admită pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea promovată reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei.
În şedinţa publică din 2.02.2011 instanţa a pus în discuţia reclamantului dacă nu înţelege să cheme în judecată şi pe pârâţii Cornea Gheorghe şi SC T.C. SRL, că se impune ca reclamantul să formuleze în scris cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 7.03.2011, 29.04.2011, 3.05.2011 reclamantul învederează instanţei că nu înţelege să de judece cu pârâţii C.G. şi T.C. SRL, iar în şedinţa publică din 18.05.2011 precizează că nu înţelege să-i cheme în judecată pe aceşti pârâţi, că nu înţelege să se judece cu ei.
În şedinţa publică din 15 iunie 2011 instanţa ia act de renunţarea reclamantului
la judecata acţiunii faţă de cei doi pârâţi, pentru ca, prin sentinţa pe care o pronunţă
instanţa de fond să admită acţiunea pentru opozabilitate şi faţă de C.G. şi T.C. SRL
Aşa cum s-a reţinut, la termenul din 18.05.2011 reclamantul nu a declarat că renunţă la judecată faţă de cei doi pârâţi, ci că nu înţelege să-i cheme în judecată.
Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului, peste voinţa acestuia nu se poate introduce în cauză, din oficiu o persoană care nu a fost chemată în judecată în condiţiile prevăzute de art. 112 Cod proc.civ.
Conform dispoziţiilor art. 246 alin. 1 Cod proc.civ., reclamantul poate să
renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, iar conform
alin. 3 şi 4, dacă renunţarea s-a făcut după chemarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
Prin urmare, având în vedere cele reţinute cu privire la faptul că niciodată reclamantul nu a chemat în judecată pe pârâţii C.G. şi T.C. SRL, soluţia instanţei de apel de constatare a faptului că reclamantul a renunţat la judecată faţă de pârâţii C.G. şi SC T.C. SRL este nelegală, motiv pentru care instanţa va admite în parte recursurile declarate de reclamant şi pârâţi, va modifica decizia nr. 125 din e mai 2012 a Tribunalului Maramureş în sensul că va înlătura dispoziţia prin care s-a constatat că reclamantul a renunţat la judecată fală de pârâţii C.G. şi T.C. SRL.
Pârâţii C.G. şi T.C. SRL au solicitat modificarea deciziei atacate şi în sensul obligării reclamantului să le plătească cheltuielile de judecată, ocazionate de judecarea în fond şi în apel a cauzei. Curtea apreciază că critica sub acest aspect este nefondată:
Conform dispoziţiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Din dispoziţiile acestui text de lege rezultă că pentru obligarea uneia dintre părţi la plata cheltuielilor de judecată suportate de celelalte părţi este necesar ca aceasta să se afle în culpă procesuală. În cauză nu s-a angajat un raport procesual prin chemarea în judecată a pârâţilor C.G. şi T.C. SRL, deoarece, aşa cum s-a reţinut, reclamantul a arătat în mod expres că nu înţelege să-i
cheme în judecată pe aceşti pârâţi. Prin urmare, reclamantul nu se află în culpă procesuală pentru a putea fi obligat să plătească pârâţilor cheltuielile de judecată efectuate de aceştia la instanţa de fond şi de apel.
În ce priveşte recursul reclamantului, curtea constată că acesta a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 6,7,8,9 şi 10, fără a arăta care dintre motivele invocate se încadrează în aceste dispoziţii legale.
În ce priveşte temeiurile de drept invocate de reclamant, curtea constată că acestea se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., text de lege prin prisma căruia instanţa a şi procedat la analizarea acestuia.
Prin aceeaşi declaraţie de recurs reclamantul a solicitat menţinerea sentinţei civile nr. 2557/19.10.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei. Din motivele de recurs rezultă însă că acestea se referă în exclusivitate la faptul că el nu a înţeles să se judece decât cu Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei şi Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în acţiunea având ca obiect rectificare de carte funciară.
În ce priveşte soluţia instanţei de apel privind respingerea acţiunii formulată de reclamat faţă de pârâţii Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, curtea apreciază că este legală, pentru următoarele considerente:
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, rectificare de carte funciară, raportat la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Sighetu Maramţiei nu poate fi atrasă, pentru aspecte vizând nerespectarea procedurii de emitere a procesului verbal de punere în posesie aspecte care exced cadrului acţiunii în rectificare de carte funciară.
În ce priveşte lipsa de calitate procesuală pasivă a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, legal au reţinut cele două instanţe aplicarea în cauză a recursului în interesul legii soluţionat prin decizia civilă nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ce priveşte completările la motivele de recurs depuse în data de 11.10.2012, curtea apreciază că acestea sunt tardive, având în vedere dispoziţiile art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs şi faptul că acestea au fost depuse expirarea termenului pentru depunerea recursului, în la data de 14 iulie 2012.
Având în vedere faptul că pârâţii C.G. şi SC T.C. SRL nu se află în culpă procesuală, nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
De asemenea, având în vedere că soluţia de respingere a acţiunii faţă de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Sighetu Marmaţiei şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii lor procesuale pasive, este legală, pârâţii nu se află în culpă procesuală, astfel că nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. (Judecător Ana Ionescu)
| ← Rectificare de carte funciară în sensul majorării suprafeţei... | Sistare cărţi funciare. Plângere împotriva încheierii de... → |
|---|
