Reindividualizare sancţiune contravenţională. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Judecătoria MANGALIA Sentinţă civilă nr. 108 din data de 28.01.2016
Prin procesul verbal de contravenție nr. …/10 din data de 04.07.2013, întocmit de intimata Primăria municipiului Mangalia, petenta SC E.C.C. SRL a fost amendată cu suma de 10.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) raportat la art. 3 din Legea nr. 50/1991 și sancționată de art. 26 alin. (2) din același act normativ.
În sarcina acesteia s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 01.07.2013 în stațiunea Venus, ……, s-a constatat că petenta a edificat o împrejmuire din lemn și o cabină tip WC din lemn fără a deține autorizație de construire emisă de Primăria municipiului Mangalia.
Prin același proces verbal s-a aplicat și sancțiunea contravențională complementară constând în desființarea împrejmuirii și a cabinei tip WC și aducerea terenului la starea inițială, în termen de 30 de zile.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces - verbal.
Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că persoana care a întocmit procesul - verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, aceasta fiind polițist local în cadrul Poliției locale Mangalia, împuternicit prin dispoziția nr. 526 din 29.04.2013 a Primarului municipiului Mangalia să constate contravenții pentru fapte la regimul executării lucrărilor de construcții, iar procesul - verbal conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, "executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant";, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din același act normativ.
Instanța constată că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina petentei este corectă în privința construcției tip WC, în condițiile în care petenta nu a putut prezenta o autorizație de construire pentru aceasta, însă este parțial eronată în privința împrejmuirii câtă vreme petenta deține autorizația de construire nr. 25 din 18.03.2009 emisă de Primăria municipiului Mangalia, prin care a fost autorizată să efectueze lucrări de construire a unei case de vacanță tip P + 2E, a unei împrejmuiri (sublinierea instanței) și a racordului la utilități.
Ceea ce se poate imputa petentei din această perspectivă ar fi executarea lucrărilor enumerate la art. 3 cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic din moment ce aceasta a edificat o împrejmuire din lemn deși, potrivit proiectului tehnic și certificatului de urbanism nr. 676 din data de 21.11.2008, gardurile spre stradă trebuiau să fie transparente, cu înălțimea de 2 m, cu soclu opac de circa 0,60 m, cu partea superioară realizată din fier forjat sau plasă metalică și dublate de gard viu, însă fapta astfel reținută nu poate fi încadrată decât în dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, care atrage și un regim sancționator mai blând.
Prin urmare, reținând că agentul constatator a realizat o încadrare juridică parțial corectă și analizând această împrejurare și sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța constată că fapta care poate fi imputată petentei nu poate consta decât în executarea fără autorizație a cabinei WC, iar această faptă este dovedită de constatările făcute de polițistul local coroborate cu neprezentarea de către petentă a unei autorizații de construire valabile în acest sens, astfel că solicitarea petentei de anulare a procesului verbal de contravenție nr. 67666/10 din data de 04.07.2013 este neîntemeiată.
Aceeași concluzie se impune și din perspectiva apărării invocate de petentă referitoare la prescripția executării sancțiunilor contravenționale pe considerentul că procesul verbal de contravenție nu i-ar fi fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, din moment ce actul de sancționare a fost întocmit la data de 04.07.2013, a fost comunicat petentei, prin afișare, la data de 29.07.2013 (fila 48 din dosarul Judecătoriei Buftea), și a ajuns efectiv în posesia acesteia în condițiile în care a formulat în termen prezenta plângere.
Cu toate acestea, cât privește sancțiunea aplicată petentei, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";, iar art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (...)";.
Analizând fapta săvârșită de petentă prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale anterior menționate, instanța apreciază că sancțiunea amenzii de 10.000 de lei aplicată de agentul constatator este prea drastică prin raportare la modul de săvârșire a contravenției și la obiectul concret al acesteia, așa cum a fost reținut de instanță, constând în edificarea fără autorizație de construire doar a cabinei tip WC, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată anterior pentru comiterea unei fapte similare.
Drept urmare, apreciind că o sancțiune pecuniară în cuantumul minim prevăzut de lege este de natură a realiza atât funcția de constrângere cât și pe aceea de educare a petentei și pentru a o determina ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor legale edictate în materie, instanța va reduce amenda aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție nr. ……/10 din data de 04.07.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, de la 10.000 de lei la 1.000 de lei.
În altă ordine de idei dar raportat tot la obiectul concret al contravenției care poate fi imputată petentei, așa cum a fost precizat anterior (edificarea fără autorizație de construire doar a cabinei tip WC), instanța va menține sancțiunea contravențională complementară aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție nr. 67666/10 din data de 04.07.2013, constând în desființarea cabinei tip WC, întrucât nu există vreo posibilitate de apreciere asupra acesteia în condițiile în care art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 prevede incidența sa de drept, pe lângă sancțiunea principală.
Nu aceeași soluție se impune, însă, în privința împrejmuirii edificate de către petentă din moment ce instanța a constatat că aceasta deține autorizație de construire pentru edificarea unei împrejmuiri, încadrarea acestei fapte în dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 este nelegală, iar sancțiunea complementară nu putea consta decât în luarea unor măsuri de încadrare a acestei lucrări în prevederile autorizației, măsură care era subsecventă exclusiv contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte plângerea, va reduce amenda aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție nr. …../10 din 04.07.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, de la 10.000 de lei la 1.000 de lei, va respinge ca neîntemeiată cererea petentei de anulare a procesului verbal de contravenție și va menține sancțiunea contravențională complementară aplicată petentei prin același proces verbal.
Totodată, văzând dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, care prevăd că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată";, și constatând că petenta este partea căzută în pretenții în accepțiunea acestui text de lege întrucât, deși plângerea sa a fost admisă în parte, instanța a reținut vinovăția acesteia pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, chiar dacă într-o formă atenuată, instanța va obliga petenta să plătească intimatei suma de 992 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales (fila 18).
| ← încuviinţare executare silită. Jurisprudență Executarea silită | Ordonanță președințială; stabilire domiciliu minor;... → |
|---|
