Revendicare-anulare act. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă civilă nr. 230 din data de 21.03.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 230/21.03.2013 (revendicare-anulare act)
Pe rol soluționarea amânării pronunțării cauzei civile, având ca obiect "revendicare imobiliară";, acțiune formulată de reclamantele AL și AR împotriva pârâtului PDA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.02.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 08.02.2012 și, având în vedere imposibilitatea prezentării la instanță a președintelui de complet din motive de sănătate, aflându-se în concediu medical, precum și respectarea principiului continuității, a amânat pronunțarea la 15.02.2012, la 22.02.2012, la 29.02.2012, la 07.03.2012, la 14.03.2012, apoi la 21.03.2012 când în urma deliberărilor a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 21.07.2010, și înregistrată sub nr. 1170/249/2010, reclamantele AL și AR, reprezentate prin avocați, TT și ȘI, în contradictoriu cu pârâtul PDA au formulat acțiune în revendicare prin comparare de titluri, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: lăsarea în deplină proprietate și posesie către reclamante a imobilului "Locuință grup social";formată din 4 camere și dependințe, dotată cu instalație electrică și sanitară (corp C 16), să se constate prin compararea titlurilor de proprietate ale părților că titlul lor de proprietate este preferabil și pe cale de consecință să se dispună anularea titlului pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamantele arată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I Secția notariat la nr. 2571/31.01.1931 și transcris la nr. 1164/1931, AR și AD au cumpărat moșia C - F în suprafață de 671 de pogoane.
Mai arată că prin actul de partaj voluntar nr. 11721/31.03.1941 RA a ieșit din indiviziune cu DA primind o parte din moșie în deplină proprietate, iar această parte de moșie a făcut obiectul Actului de donație nr. 66193 din 24.11.1941 către NA care a fost moștenitorul legal al acesteia, terenul și construcțiile fiind preluate de stat prin Deciziile nr. 95/24.10.1947, 977/12.07.1947, 102/02.03.1949 și 15/08.05.1945 date în aplicarea Legii nr.187 din 23.03.1945.
Precizează că, la data de 29.10.2001, autorul lor, AN, a formulat Notificarea nr. 170/N/2001 înaintată SP F, că prin Decizia civilă nr. 638/08.12,2009 rămasă definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel București a admis apelul acestora, obligând Stațiunea F să le restituie terenul în suprafață de 64.801 mp, precum și clădirile C 8 - atelier mecanic, C 16 - locuință și C 27 castel nefolosit, iar prin procesul verbal din 18.05.2010 al Executorului Judecătoresc OC din dosarul de executare nr. 44/2010, au fost puse în posesie asupra terenului și a construcțiilor, fără nici o obiecție din partea SC F, raportat la construcțiile C 8 și C 16.
Mai arată că, la data de 01.07.2010, au fost citate la Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 848/249/2010, în calitate de pârâte, de către PDA care solicită instanței de judecată anularea procesului verbal de punere în posesie a acestora, arătând că el este proprietar al ";locuinței grup social"; formată din 4 camere și dependințe, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 19.12.2005.
Întrucât se află în situația unui bun imobil revendicat de doi proprietari cu titluri distincte, solicită ca instanța să stabilească în urma probelor adevăratul proprietar prin compararea titlurilor.
Consideră că titlul lor de proprietate este mai bine caracterizat având la bază următoarele argumente: titlul lor de proprietate are la bază contractul de vânzare-cumpărare al autorilor AR și AD; apreciază că trecerea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv în baza celor patru decizii de expropriere; SC F a fost detentor precar întrucât acesta nu s-a comportat ca un adevărat proprietar neparticipând la nici o licitație din cele prin care i-au fost înstrăinate bunurile nefăcând nici o opunere la executarea silită a bunurilor imobile; imobilul în discuție le-a fost atribuit printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv Decizia civilă nr. 638/08.12.2009 pronunțată de Curtea de apel București, în dosarul nr. 1462/116/2008; punerea în posesie s-a făcut de către executorul Judecătoresc OC în cadrul unei executări silite ce a format obiectul dosarului nr.44/2010 de executare, același executor care a participat și la licitația din anul 2005 și care în mod cert avea cunoștință de notificarea formulată de reclamante în anul 2001.
De asemenea, arată că pârâta a dobândit titlul respectiv în condițiuni în care cunoștea că există o notificare din anul 2001 formulată de SC F privind un teren de 64.801 mp și construcții aferente; executorul OC știa de notificare, deoarece a fost comunicată prin biroul acestuia; SC F a fost parte în toate dosarele inițiate de reclamantă încă din anul 2003, cunoscând situația juridică a terenului și a construcțiilor; pârâtul a dat dovadă de superficialitate și rea credință, în sensul că nu a cercetat situația juridică a imobilului, acceptând drept preț de plecare la licitație sumele de inventar mai mult decât modice; reclamantele sunt proprietarele de drept ale terenului de sub construcție, fapt ce le îndreptățește și la obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință.
Apreciază că bunul ce a fost scos la licitație face parte din categoria bunurilor preluate de statul comunist și pentru restituirea cărora a fost adoptată Legea nr.10/2001, iar ca efect al intrării în vigoare a acestei legi a avut loc o indisponibilizare legală a tuturor acestor categorii de bunuri, a căror situație juridică a devenit incertă până la soluționarea cererilor de restituire formulate de foștii proprietari.
De asemenea, apreciază că existența notificării putea fi cunoscută cu ușurință de adjudecatar atât de la executorul judecătoresc, cât și de la unitatea debitoare, astfel SC face dovada relei credințe, participând la vânzarea bunului altuia.
Mai apreciază că este evident că toate aceste elemente duc la concluzia că adjudecatarul nu a fost nici el de bună credință și nu s-a aflat în vreo eroare cu privire la bunul respectiv și astfel să poată proteja acum bunul său.
În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480 și 481 din Codul civil, art.112 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii solicită probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului precum și orice alt mijloc de probă a cărei necesitate rezultă din dezbateri.
Alăturat cererii reclamantele au atașat în xerocopie următoarele acte: Decizia civilă nr. 638/08.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București; procesul-verbal încheiat la data de 18.05.2010 de executorul judecătoresc OC în dosarul nr. 44/2010; schița cu suprafața de teren de 68.892,00 mp; actul de partaj voluntar încheiat la data de 31.03.1941; actul de donație nr. 66193/24.11.1941.
Reclamantele au depus la dosar note de timbraj, în care au apreciat că valoarea imobilului revendicat este de 6000 euro, respectiv 25.747 lei.
Acțiunea este legal timbrată, la valoare, pe ambele capete de cerere, cu 2 taxe de timbru de câte 1650 lei fiecare și timbre judiciare de 10 lei.
Reclamantele au mai depus la dosar următoarele înscrisuri în xerocopie: încheierea nr. 17746/17.08.2010 emisă de OCPI C; extrasul de CF pentru informare - or. F (nr. CF 22552); procesul - verbal de licitație și actul de adjudecare întocmite la data de 19.12.2005 în dosarul de executare nr. 114/2005; extrasul din planul cadastral al imobilului; planul de situație al imobilului; planul de amplasament și delimitare a imobilului,
Pârâtul PDA a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE la cererea de chemare în judecată formulată de reclamante, solicitând respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă în ceea ce privește corpul C16, iar în cazul în care se va respinge excepția, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că prin Decizia civilă nr. 638/8.12.2009, Curtea de Apel București a obligat intimata SC F să restituie, în natură, reclamantelor "clădirile C8..., C16...și C 27..., precum și terenul în suprafață de 64.801 mp...".
Mai arată că acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, deci acțiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, împotriva posesorului neproprietar al bunului revendicat.
Referitor la revendicarea corpului C16, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pentru următoarele considerente: prin procesul - verbal de licitație încheiat la data de 19.12.2005, a adjudecat bunurile indicate mai sus, respectiv corpurile C33, C24 si C35, iar corpul revendicat de reclamante prin cererea de chemare în judecată, respectiv C16, nu îi aparține, întrucât bunurile pe care le-a adjudecat la licitație se compun din alte corpuri, deja arătate.
Mai precizează că acțiunea în revendicare se exercită, așa cum a arătat mai sus, de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar or, în cauza de față, nu posedă bunul revendicat, având în vedere faptul că imobilul revendicat de reclamante nu se găsește în procesul - verbal de licitație, proces - verbal încheiat la data de 19.12.2005.
Apreciază că acest capăt de cerere nu poate fi calificat ca fiind o acțiune în revendicare din moment ce el nu deține imobilul revendicat cu niciun titlu, având titlu de proprietate doar pentru corpurile arătate, corpuri care nu sunt revendicate de către reclamante pe calea prezentului litigiu.
Consideră că s-ar impune efectuarea unei expertize care să aibă ca obiective identificarea corpurilor revendicate de către reclamante, precum și identificarea corpurilor ale căror proprietar este, potrivit procesului - verbal de licitație.
Precizează că în dosarul nr. 848/249/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Lehliu, având ca obiect contestație la executare, dosar suspendat în prezent, nu a solicitat anularea procesului - verbal de punere în posesie dat fiind că el este proprietarul "locuința grup social";; el a solicitat anularea procesului - verbal de punere în posesie pentru corpurile indicate și al căror proprietar este, tocmai datorita faptului că punerea în posesie e ilegală, întrucât reclamantelor nu le-au fost retrocedate, prin hotărârea invocata de ele, aceste bunuri.
Având în vedere că cele solicitate de reclamante nu se suprapun cu bunurile proprietatea sa, conform licitației și actului de adjudecare, apreciază că rămâne fără obiect solicitarea de anulare a titlului său.
Apreciază că nu există identitate între construcțiile provizorii care puteau fi retrocedate prin hotărârea judecătoreasca, și construcțiile definitive care sunt proprietatea sa conform actului său de adjudecare și procesului-verbal de licitație (solicită a se vedea opinia separata in hotărârea judecătoreasca de retrocedare).
Dacă în urma identificării imobilelor se va constata că este vorba de imobile asupra cărora atât reclamantele, cât și el au pretenții privind dreptul de proprietate, arată că dreptul său de proprietate a fost obținut în urma unei proceduri de licitație în cadrul executării silite, în urma căreia se obține proprietatea bunurilor fără sarcini legale sau convenționale de orice fel.
Precizează că dreptul său de proprietate a fost recunoscut și printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila (sentința civila nr. 1081/21.12.2007, pronunțata de Judecătoria L-G, în dosarul nr. 1476/249/2007), având ca obiect plângere constatare nulitate absoluta proces - verbal de licitate și act de adjudecare, unde se arată că dispozițiile prevăzute de art. 20 alin 2 teza I din Constituția României și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ocrotesc dreptul de proprietate al său pe care l-a dobândit prin licitația publică.
Apreciază că aceste concluzii se impun pentru ca dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărare a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale sunt mai favorabile pentru protecția dreptului său de proprietate dobândit, potrivit celor arătate mai sus, acest drept fiind dobândit prin proceduri reglementate expres de legiuitor, el fiind de bună credința, apreciind că buna credință rezultă din faptul că a participat la o licitație publică și nu a avut cunoștință, la data adjudecării, că imobilele expuse vânzării fac obiectul vreunui litigiu.
De asemenea, arată că a efectuat toate diligentele posibile pentru intabularea dreptului de proprietate obținut în urma licitației, solicitând Oficiului de cadastru acest lucru, fiind refuzat de acesta dat fiind că nu avea un drept de superficie asupra terenului de sub imobile.
Mai arată că a solicitat în instanță acest drept, împotriva proprietarului de drept, respectiv ADS, conform dosar nr. 459/249/2010 al Judecătoriei Lehliu - Gara.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 și urm C. proc. civ., art. 1169 C. civ.
În dovedirea întâmpinării pârâtul a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză imobiliară.
Având în vedere motivele invocate de către pârât în susținerea excepției, fiind necesară administrarea de probe, instanța a unit excepția cu fondul.
Având în vedere capătul de cerere din acțiunea reclamantei privind anularea titlului pârâtului, urmare a solicitării instanței, a fost atașat (în xerocopie) dosarul de executare nr. 114/2005 al BEJ OC - or. LG.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2571/31.01.1931 de Tribunalul I Secția Notariat și transcris sub nr. 1164/1931, numiții RA și DA au cumpărat în indiviziune Moșia C F în suprafață de 671 pogoane, iar prin actul de partaj voluntar nr. 11721 din 31.03.1941 au ieșit din indiviziune, primind fiecare o parte din moșie în deplină proprietate.
Ulterior, prin actul de donație nr. 66193/24.11.1941 numitul DA i-a donat fiului său NA nuda proprietate de 30 pogoane din moșia C din F.
Potrivit certificatelor de moștenitor nr. 103/2003 și nr. 117/2003 emise de Societatea Civilă L - Biroul Notarial - Notari Asociați, reclamantele sunt moștenitoarele lui AN, care, la rândul său, a fost moștenitorul mamei sale AAD, conform certificatului de moștenitor nr. 449/1996 emis de BNP M, aceasta din urmă fiind fiica și moștenitoarea lui AR alături de fratele său AN, conform certificatului de moștenitor nr.1138/1974 emis de NS Local sector 7 B.
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.1595/31.10.2008 a TC modificată prin decizia civilă nr.638/08.12.2009 a CAB și irevocabilă prin nerecurare.
La data de 29.10.2001, în baza Legii 10/2001, numitul AN, autorul reclamantelor, a formulat prin intermediul BEJ OC - or. LG notificarea înregistrată sub nr. 170/N/2001 depusă la Primăria F, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului casă de locuit aflat în curtea conacului și a terenului de 64.801 mp. din moșia C - F preluate de stat prin deciziile nr. 95/1947, 977/1947, 102/1949 și 15/1945.
La rândul său, primăria or. F, prin comunicarea nr. 6275/28.01.2002, a înaintat notificarea SCPM A F pentru a o soluționa, în calitate de unitate deținătoare.
Prin sentința civilă nr. 1595/31.10.2008 a TC, modificată prin decizia civilă nr. 638/08.12.2009 a CAB și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus obligarea SC F să restituie în natură reclamantelor clădirile C8, C16 și C27 precum și terenul în suprafață de 64.801 mp, cu excepția terenului ocupat de construcțiile C9 și C11, în baza Legii 10/2001, punere în posesie ce s-a realizat prin procesul verbal din 18.05.2010 întocmit de BEJ OC în cadrul procedurii de executare silită a acestei hotărâri judecătorești în dosarul nr. 44/2010, imobilele fiind intabulate apoi în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 17746/17.08.2010 emise de OCPI Călărași, având nr. cadastral 22552.
În privința pârâtului PDA, acesta a dobândit, printre altele, și construcția cu destinația locuință grup social formată din 4 camere și dependințe (identificat cu C35 în planul cadastral) prin procesul verbal de licitație din 19.12.2005 și actul de adjudecare din 19.12.2005 întocmite de BEJ OC în dosarul de executare nr. 114/2005.
Așa cum s-a menționat, în cauză s-a efectuat o expertiză imobiliară de către expert DS din care rezultă că indicativul C16 din planșa A2 și indicativul C1 din raportul de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr. 26846/2/2005 reprezintă unul și același activ imobiliar, reprezentând o construcție ce a avut destinația de locuință, care este prezentată în cele două planuri topografice cu indicative diferite: C16 și C1, având următoarele vecinătăți: N - incinta fostei SC F, Vest - limita incintei fostei SC F, S - construcția fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F.
Din același raport de expertiză mai rezultă că această construcție este aceeași, menționată în cele două documente indicate în obiectivele expertizei: procesul - verbal de punere în posesie a reclamantelor încheiat la data de 18.05.2010 și actul de adjudecare din data de 18.12.2005, în favoarea pârâtului, în dosarul de executare nr. 114/2005.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru imobilul C16, motivat de faptul că nu deține imobilul revendicat sub nici un titlu, iar acest imobil nu se găsește în procesul - verbal de licitație din 19.12.2005.
După cum se știe, potrivit art. 480 Cod civil, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar printr-o astfel de acțiune i se dă posibilitatea titularului să-și apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui de la cel care-l stăpânește fără temei.
Într-o asemenea acțiune calitate procesuală pasivă o are atât posesorul neproprietar dar și un alt proprietar.
Susținerea pârâtului în sensul că nu există identitate între imobilul construcție C1/C16 revendicat de reclamante și construcția locuință deținută de acesta în baza actului de adjudecare din 19.12.2005 întocmit de BEJ OC este infirmată de concluziile raportului de expertiză imobiliară întocmit în cauză de către expert SD din care rezultă că imobilul construcție menționat în procesul - verbal de punere în posesie a reclamantelor încheiat la data de 18.05.2010 și actul de adjudecare din data de 18.12.2005, în favoarea pârâtului este același.
Cum pârâtul are și posesia și proprietatea asupra construcției în litigiu, atunci acesta are și calitate procesuală pasivă în cauza de față, motiv față de care urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
În speță suntem în ipoteza în care ambele părți dețin titluri de proprietate asupra aceluiași imobil (construcție), titluri care provin de la autori diferiți, ceea ce implică analiza comparativă a drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, urmând a se da câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Așa cum s-a menționat mai sus, reclamantele au dobândit titlul de proprietate asupra imobilului construcție (C1/C16) de la autorul lor AN prin moștenire legală, care l-a rândul lui l-a dobândit de la DA prin actul de donație autentificat sub nr.66193/24.11.1941, iar pârâtul a dobândit imobilul construcție (C35) de la SC F prin actul de adjudecare din 19.12.2005, în urma unei licitații publice.
Imobilul proprietatea reclamantelor a fost preluat abuziv de stat și intrat ulterior în patrimoniul SC F, iar prin sentința civilă nr.1595/31.10.2008 a TC modificată prin decizia civilă nr.638/08.12.2009 a CAB și irevocabilă prin nerecurare s-a dispus cu putere de lucru judecat restituirea în natură a imobilului de către aceasta din urmă în baza Legii 10/2001, stabilindu-se totodată și caracterul abuziv al preluării de către stat a acestui imobil.
Așa cum a statuat practica judiciară, dispunându-se restituirea imobilului și, implicit, constatându-se caracterul abuziv al preluării, înseamnă că nu s-a pierdut proprietatea imobilului (diferit față de Legea 18/1991 care prevede reconstituirea dreptului de proprietate).
Mai mult decât atât, nu numai că reclamantele sunt și proprietarele terenului pe care se află amplasată construcția în litigiu, dar terenul și construcția au fost intabulate în CF nr. 22552 - or. F prin încheierea nr. 17746/17.08.2010 emisă de OCPI C (filele 27 - 30 din dosar). Deși acest aspect este relevant numai în situația în care titlurile provin de la același autor, s-a menționat totuși pentru a reliefa atitudinea reclamantelor față de redobândirea imobilelor.
În privința pârâtului, într-adevăr, acesta a devenit proprietarul imobilului ca urmarea a vânzării efectuate prin procedura executării silite, în baza unui titlu executoriu și nu prin vânzare - cumpărare directă de la proprietar, devenind proprietar la data de 11.02.2008, în timp ce hotărârea judecătorească a reclamantelor a devenit irevocabilă, ulterior, la data de 08.12.2009, dar acest aspect nu conferă preferabilitate titlului pârâtului.
Nu în ultimul rând, de menționat este faptul că reclamantele au demarat procedura de solicitare a restituirii imobilului imediat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, iar faptul că au obținut titlul de proprietate după 8 ani nu le este imputabil.
Prin urmare, instanța apreciază că titlul reclamantelor este mai caracterizant, obținut în baza unei legi speciale, reparatorii, presupunându-se că autorii lor nu au pierdut niciodată proprietate.
În privința capătului de cerere privind anularea actului de adjudecare motivat de faptul că existența notificării formulate de reclamante ar fi putut fi cunoscută cu ușurință de adjudecatar, instanța reține că este invocată de fapt cauza ilicită, imorală.
După cum se știe, cauza este elementul actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului, condițiile de valabilitate a cauzei fiind prevăzute de art. 966 și 968 Cod civil, respectiv: să existe, să fie reală, să fie licită și morală, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 968 Cod civil, "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice";.
La dosarul cauzei a fost atașat, în copie, dosarul de executare nr. 114/2005 al BEJ OC în care s-a procedat la executarea silită a debitoarei SC F în baza unor titluri executorii reprezentate de o sentință civilă și un bilet la ordin, pentru imobilul în litigiu desfășurându-se procedura vânzării la licitație, potrivit disp. art. 488 și urm. Cod proc.civ.
Verificând dosarul menționat, instanța constată că nu a fosta atașată vreo notificare întocmită în baza Legi 10/2001 pentru imobilul în cauză.
Prin urmare, nu se poate reține că pârâtul a fost de rea credință, atâta timp cât la dosar nu există nicio dovadă că știa de existența notificării formulate de reclamante în privința imobilului. Nu era obligația executorului judecătoresc să-și amintească de faptul că la data de 29.10.2001 autorul reclamantelor a formulat prin același birou notificarea nr. 170/N/2001 ce i-a fost înaintată SC F, ci era obligația debitoarei SC F să aducă la cunoștința executorului judecătoresc și implicit a participanților la licitație, situația reală a imobilului.
Fiind în prezența unei proceduri execuționale, nu era obligat pârâtul să depună diligențele necesare pentru a afla dacă imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat și a se convinge că vânzătorul era adevăratul proprietar.
În plus, art. 967 din Codul civil instituie o prezumție de existență a cauzei și de valabilitate a ei, or, din probele administrate, nimic nu poate conduce în speță la concluzia că motivul determinant ce l-a făcut pe pârât să participe la licitație și să-și adjudece imobilul ar fi fost ilicit, nefiind răsturnată prezumția lipsei ori nevalabilității cauzei, motiv pentru care apreciază neîntemeiat capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare, urmând a-l respinge.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază întemeiată numai în parte acțiunea reclamantei, numai în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod civil, urmează a o admite ca atare.
Urmează a omologa raportul de expertiză tehnică imobiliară - construcții întocmit în cauză de expert SD.
Urmează a-l obliga pe pârât să le lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul cu indicativul C1/C16 - construcție ce a avut destinația de locuință, situat în or. F, având următoarele vecinătăți: N - incinta fostei SC F, Vest - limita incintei fostei SC F, S - construcția fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F, intabulat în CF nr. 22552 a or. F cu nr. cadastral 22552.
Cum acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte și cum acestea au efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite, reprezentând în taxă de timbru de 1650 lei + 5 lei timbre judiciare ( pe capătul de cerere admis - privind revendicare), onorariu expertiză 1000 lei și onorariu avocat 3.000 lei (diminuat având în vedere admiterea în parte a acțiunii), urmează în baza art.274 Cod proc.civ. a-l obliga pe pârât la plata către reclamante a sumei de 5655 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele AL și AR, împotriva pârâtului PD A.
Respinge capătul de cerere din acțiunea reclamantelor privind anularea actului de adjudecare din 19.12.2005 întocmit de BEJ OC în dosarul de executare nr. 114/2005.
Omologhează raportul de expertiză tehnică imobiliară - construcții întocmit în cauză de expert SD.
Obligă pârâtul să le lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul cu indicativul C1/C16 - construcție ce a avut destinația de locuință, situat în or. F, având următoarele vecinătăți: N - incinta fostei SC F, Vest - limita incintei fostei SC F, S - construcția fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F, intabulat în CF nr. 22552 a or. F cu nr. cadastral 22552.
Obligă pârâtul la plata către reclamante a sumei de 5655 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2012.
| ← Pretenţii. Jurisprudență | Plângere contravenţională HG 870/09. Jurisprudență → |
|---|
