Revendicare. Titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1990. Plan parcelar. Modificarea planului parcelar. Amplasamentul imobilului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480 Legea nr. 18/1991
Pentru a soluţiona revendicarea este necesar a se stabili
stăpânirea de drept şi de fapt a imobilului. Ceea ce se dispută în cauză este localizarea în spaţiu a terenului dobândit de către cei ce pretind predarea posesiei. în mod logic aceasta este aceeaşi
cu delimitarea în plan a terenului la momentul originar, acela al constituirii dreptului de proprietate. întinderea acestui drept de proprietate este dată în aceste condiţii de amplasarea topografică avută în vedere de organul administrativ emitent, cel care a dispus constituirea în baza Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, trebuie stabilit la ce s-a referit comisia judeţeană dispunând constituirea dreptului într-o tarla şi parcele. Pentru aceasta trebuie să se ţină seama de planul topografic întocmit în anul 1994 de Primăria comunei, pe care sunt indicate parcelele existente la data emiterii titlului de proprietate.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 477/A din 16 aprilie 2007, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2002 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 4603/2002, reclamanţii C.N., C.G., C.D. au chemat în judecată pe pârâţii P.N., P.F., T.J., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să îi oblige să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 600 mp, situat în corn. Voluntari, str. G. nr. 44 (48), jud. Ilfov şi să ridice de pe teren toate construcţiile pe care le-au edificat.
La data de 14 octombrie 2002, pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, precum şi cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate calitatca lor de constructori de bună-credinţă asupra imobilului compus din 3 camere şi dependinţe, situat pe terenul revendicat.
Prin sentinţa civilă nr. 541 din 24 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 4603/2005, s-a admis acţiunea principală formulată de reclamanţii C.N. şi C.G., C.D. împotriva pârâţilor P.N. P.F. şi T.J. şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 600 mp, situat în comuna Voluntari, str. G. nr. 44 (48), jud. Ilfov; au fost obligaţi pârâţii să ridice construcţiile edificate pe teren, iar în caz de refuz, au fost autorizaţi reclamanţii să ridiec construcţiile pe cheltuiala pârâţilor şi s-a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii P.N., P.F., T.J., care a fost înregistrat pc rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a
civilă, sub nr. 1698/2003. In motivare, au arătat că instanţa de fond nu a observat adevărata situaţie de fapt. Este de necontestat că titlul de proprietate eliberat revoluţionarului C.G. pentru suprafaţa de 2500 mp se referă la tarla sola 32, parcela 697, 698, 699, 718, 720, având ca
vecinătăţi: la nord: str. G., la sud A717, la est: SC S.T. şi la vest: A723, A722, A721, A719, aşa cum de fapt reiese şi din schiţa eliberată de Primăria comunei Voluntari în vederea perfectării vânzării acestui teren de către C.G. către U. şi C. De asemenea, aceste vecinătăţi apar şi în contractele de vânzare-cumpărare nr. 1464 din 6 iunie
1996 şi 30 mai 1997. Această suprafaţă de teren pe care C.G. a avut-o în proprietate şi pe care ulterior a vândut-o se situa în partea de est a suprafeţei de teren pe care apelanţii au deţinut-o din 1975 şi pe care au edificat o construcţie în primăvara anului 1996.
Apelanţii au mai arătat că pe planul cadastral nr. 2703 la vecinătatea de est nu este trecut nimic, iar ulterior s-a adăugat SC S.T., iar pe planul cadastral nr. 2718 şi pe schiţa întocmită de expert în partea de est apare proprietatea familiei H., în partea de vest a terenului de 2500 mp proprietatea L.O., în loc de A723, A722, A721, A719, aşa cum ar fi trebuit. De aici rezultă că vecinătăţile indicate în aceste schiţe nu corespund cu cele indicate în titlul de proprietate şi contractele de vânzare-cumpărare, delimitând în acest fel un teren carc nu a aparţinut lui C.G.
De asemenea, au arătat că au folosit acest teren din 1975 ca lot în folosinţă şi cu acordul primăriei au construit imobilul, au deschis rol fiscal, au introdus energie electrică şi s-au comportat ca adevăraţi proprietari.
Prin decizia civilă nr. 1335 din 11 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, dosar nr. 1698/2003, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanţele au reţinut, în esenţă, că apelanţii-pârâţi ocupă suprafaţa de 600 mp din terenul în suprafaţă totală de 2.500 mp, cumpărat de intimaţii-reclamanţi în baza titlului de proprietate eliberat iniţial numitului C.G., astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo-metrică efectuat la prima instanţă şi că susţinerea apelanţilor în sensul că amplasamentul actual al terenului intimaţilor nu ar coincidc cu amplasamentul evidenţiat în titlu de proprietate eliberat lui C.G. apare neavenită întrucât apelanţii nu au făcut dovada unui titlu de proprietate asupra acestui teren. Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut reaua-credinţă a apelanţilor asupra terenului.
împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii-pârâţi-reclamanţi P.N. P.F. şi T.J., criticând-o pentru nelegalitate şi nete-meinicie, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, sub nr. 2887/2003.
Prin decizia civilă nr. 2713 din 12 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 2887/2003, s-a admis recursul declarat de recurenţii P.N., P.F. şi T.J., împotriva deciziei civile nr. 1335 din 11 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 1698/2003, s-a casat decizia recurată şi s-a reţinut cauza spre judecare ca instanţă de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că raportul de expertiză întocmit în cauză, în primă instanţă, este, într-adevăr, imprecis, nerezultând din conţinutul lui dacă expertul a efectuat propriu-zis operaţiunile de identificare în raport de titlurile reclamanţilor sau a preluat datele precizate în raport din schiţele de cadastru. De asemenea, în raportul de expertiză se menţionează, contrar susţinerilor reclamanţilor care revendică o suprafaţă de 600 mp, că pârâţii ocupă suprafaţa totală de 2516,50 mp, iar vecinătăţile precizate în schiţa anexă nu corespund pe laturile est, vest şi sud cu cele din titlurile de proprietate ale intimaţilor.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că numărul factorial al terenului proprietatea intimaţilor este 48, respectiv 48 A, iar numărul factorial al imobilului ocupat de recurenţi este 46, existând astfel indicii care justificau cererea de efectuare a unei noi expertize în condiţiile art. 212 C. proc. civ.
In rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 29 iulie 2005.
La data de 3 februarie 2006 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu A.A.A., care a arătat că a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 3 octombrie 2005 de
B.N.P F.E. de la numiţii C.G. şi C.N. imobilul în suprafaţă de 1250 mp şi de la numita C.D. imobilul în suprafaţă de 1244,88 mp. La termenul respectiv tribunalul a apreciat că cererea formulată de A.A.A. nu are caracterul unei cereri de intervenţie în conformitate cu dispoziţiile art. 49 C. proc. civ., ci este un act procesual formulat de dobânditorul unui drept litigios, urmând să continue procesul început de autorii săi. La termenul din 31 martie 2006 tribunalul a constatat că transmiterea drepturilor procesuale a operat şi în privinţa numitei A.A.Ş.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanţa competentă. Calitatea
procesuală activă presupune deci existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecăţii. Aplicând această regulă în materia acţiunii în revendicare, care este potrivit definiţiei date în practica judiciară şi în literatura de specialitate în absenţa unei definiţii legale, acţiunea prin care proprietarul unui bun care nu se află în posesia bunului său solicită restituirea acestuia de la cel care îl deţine fară drept, reiese că în această situaţie calitatca procesuală activă aparţine proprietarului bunului respectiv.
Titlul de proprietate invocat de reclamanţi este cel eliberat la data de 11 august 1995 autorului lor C.G., în temeiul Legii nr. 18/1991, de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Potrivit acestui act, terenul în suprafaţă de 2500 mp este situat în tarla 32, parcelele 697, 698, 699, 718 şi 720, având ca vecinătăţi, în ansamblu: la nord - str. G., la est - SC S.T., la sud -A717 şi la vest - A723, A722, A712 şi A719.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1464 din 6 iunie 1996 de notar public L.P., C.G. a înstrăinat întreaga suprafaţă de teren astfel: lui U.D., partea din stânga cum priveşti dinspre str. G., având ca dimensiuni şi vecini: la nord, pe o lungime de 10,92 m str. G., la sud, pe o lungime de 10,92 m A717, la est, pe o lungime de 114 m, SC S.T. şi la vest, pe o lungime de 114 m C.N. şi reclamantei C.N., căsătorită, partea din dreapta cum priveşti dinspre str. G., având ca dimensiuni şi vecini: la nord, pe o lungime de 10,92 m str. G., la sud, pe o lungime de 10,92 m A717, la est, pe o lungime de 114 m U.D. şi la vest, pe o lungime de 115 m A723-A722, A721, A719. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1939 din 30 mai
1997 de notar public G.F., U.D. a înstrăinat partea sa reclamantei C.D.
Ceea ce se dispută în cauză este localizarea în spaţiu a terenului
dobândit de către reclamanţi. In mod logic aceasta este aceeaşi cu delimitarea în plan a terenului la momentul originar, acela al constituirii
dreptului de proprietate. întinderea acestui drept de proprietate este dată în aceste condiţii de amplasarea topografică avută în vedere de organul administrativ emitent, cel carc a dispus constituirea în baza Legii nr. 18/1991. Prin urmare, trebuie stabilit la ce s-a referit comisia judeţeană dispunând constituirea dreptului în tarlaua 32, parcelele 697, 698, 699, 718 şi 720. Pentru aceasta trebuie să se ţină seama de planul topografic întocmit în anul 1994 de Primăria comunei Voluntari pe care sunt indicate parcelele existente la data emiterii titlului de
proprietate, constituind anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. I.A.
Din acest motiv se constată săvârşirea unei greşeli de raţionament de către experţii care au participat la efectuarea contraexpertizei, aceştia procedând la identificarea terenului pe baza unui plan de parcelare eliberat de Primăria Voluntari, anexat la raport, care poartă data de 29 septembrie 2003. Autoritatea care a dispus constituirea dreptului de proprietate în patrimoniul lui C.G. nu putea să îl configureze în spaţiu potrivit unei schiţe parcelare care nu exista la data emiterii actului.
De asemenea, nu poate fi admis nici ca această comisie să indice generic anumite numere de parcele, care să fie localizate abia ulterior în spaţiu şi cu atât mai mult să fie modificate, deoarece în acest caz efectele juridice ale actului emis nu ar fi certe - practic, actul ar fi nul pentru lipsa unui obiect determinat sau cel puţin determinabil pe baza unor criterii obiective -, ceea ce ar conduce la o perturbare gravă a circuitului civil,
Or, în raport de planul topografic întocmit în anul 1994, astfel cum în mod corect a reţinut expertul I.A., terenul reclamanţilor se învecinează cu parcelele A719-723, în contradicţie cu ultimul plan parcelar, unde terenul se învecinează cu drumul de acces.
In consecinţă, tribunalul reţine că identificarea corectă a terenului reclamanţilor este cea indicată pe baza titlului de proprietate şi a primului plan parcelar emis de Primăria comunei Voluntari de acest expert în răspunsurile la obiecţiuni, marcat cu culoarea roşie pe planul din anexa 1 la raport. Astfel cum rezultă din reprezentarea grafică, terenul cumpărat de reclamanţi nu se suprapune cu cel pe care pârâţii îl ocupă fară titlu.
Faţă de aceste considerente, reţinând că prima instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cauză, în temeiul art. 296
C. proc. civ., tribunalul urmează să admită apelul şi să schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi va respinge acţiunea ca fiind formulată de persoane fară calitate procesuală activă.
| ← Revendicare. Titlu de proprietate emis în temeiul art. 36 alin.... | Imobil înstrăinat cu chitanţă sub semnătură privată, sub... → |
|---|
