sechestru si pretenţii. Jurisprudență Sechestru. Confiscare specială
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 377 din data de 17.01.2013
Dosar nr. ……*
R O M Â N I A
Cod operator 2445
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 377
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R.Z.N.
GREFIER: E.B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta F.F.D.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța în raport de dispozițiile deciziei de casare, pune în discuție stabilirea obiectul cererii de chemare în judecată.
Reclamantul a precizat că primul petit al cererii în reprezintă obligarea pârâtei la restituirea sumei de 40000 lei, ce reprezintă împrumutul acordat acesteia, iar al doilea capăt de cerere îl reprezintă instituirea sechestrului asupra imobilelor proprietatea pârâtei așa cum a menționat în acțiune, respectiv un apartament cu o cameră situat în localitatea Motru, strada ……, județul Gorj și două locuințe situate în comuna Padeș, sat Motru Sec, județul Gorj.
În consecință, instanța ia act de precizarea reclamantului, în sensul că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere și anume:
-obligarea pârâtei la restituirea sumei de 40.000 lei, sumă acordată acesteia cu titlu de împrumut pârâtei;
-instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile deținute de pârâtă, și anume: un apartament cu o cameră situat în localitatea Motru, strada ……, județul Gorj și două locuințe situate în comuna Padeș, sat Motru Sec, județul Gorj.
Având în vedere faptul că cererea de sechestru se judecă de urgență și că la acest termen de judecată cererea privind pretențiile reclamantului nu este în stare de judecată, instanța pune în discuție disjungerea capătului de cerere cu privire la pretenții și constituirea unui nou dosar.
Reclamantul arată că este de acord, dar precizează că la termenul din data de 24.01.2013 nu se poate prezenta.
Astfel, în raport de caracterul urgent de soluționare a cererii privind instituirea sechestrului și față de poziția reclamantului, instanța dispune disjungerea, în ceea ce privește petitul având ca obiect pretenții, și având în vedere că precizarea reclamantului în sensul că la termenul din data de 24.01.2013 nu se poate prezenta, fixează termen la data de 31.01.2013.
În continuare, la interpelarea instanței cu privire necesitatea existenței actului scris, care să constate creanța pretinsă de reclamant, acesta precizează că la dosar există chitanțele, care atestă faptul că i-a remis sumele de bani pretinse.
În aceste condiții, apreciind că înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei-chitanțe, instanța constată că înscrisurile menționate nu pot fi considerate act scris, în accepțiunea art. 591 alin(1) C.proc.civ., astfel că în cauză devin incidente dispozițiile art. 591 alin(2) C.proc.civ. și, după ce dispune citarea conținutului acestora, îl întreabă pe reclamant cu privire la inexistența cauțiunii la dosarul cauzei.
Reclamantul precizează că nu a știut.
În continuare, instanța precizează că pentru eventualitatea instituirii unui sechestru asigurător, este necesar ca acesta să depună la dosarul cauzei o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată, respectiv 20.000 lei.
Referitor la acest aspect, reclamantul precizează că dacă nu se va institui la acest termen sechestrul asigurător pe bunurile pârâtei, acesta nu-și va mai putea recupera sumele de bani.
Totodată, reclamantul depune o publicație de vânzare a unuia dintre imobilele pârâtei, respectiv a apartamentului cu o cameră situat în Motru, Str. ……., jud. Gorj.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, întrucât nu a înțeles să depună cauțiunea, constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond cauzei.
Reclamantul precizează faptul că odată ce bunurile ar fi vândute nu mai are cum să recupereze sumele de bani acordate pârâtei cu titlu de împrumut.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. ……../……/2012, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâta F. F. D. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună instituirea unui sechestru asigurator, pentru imobilele situate în localitatea Motru Sec ( Cloșani), localitatea Motru, strada ………..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2011, pârâta a împrumutat diferite sume de bani de la acesta și materiale de construcții pentru a-și renova cele două case pe care le deține în localitatea Motru Sec (Cloșani), pe care reclamantul le-a renovat, valoarea sumei fiind în total de 40.000 lei, sumă pe care a promis că o va înapoia în luna ianuarie 2012, însă acest lucru nu s-a întâmplat, încercând în acest timp pe cale amiabilă, de mai multe ori să-și poate recupera suma de bani, însă fără nici un rezultat.
A mai arătat reclamantul că, în schimbul sumei de bani, a solicitat să-i de-a în schimb cele două căsuțe pe care le deține în localitatea Motru Sec (Cloșani), însă și de data aceasta fără nici un rezultat.
De altfel, a arătat reclamantul, că pârâta mai deține o garsonieră în localitatea Motru, strada ……., județul Gorj.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat să se dispună instituirea unui sechestru asigurator pentru imobilele pe care le deține pârâta și menționate mai sus și menținut sechestru asigurator până la recuperarea sumei de bani integral, întrucât pârâta intenționează să vândă imobilele pe care le deține și să părăsească teritoriul României.
De asemenea reclamantul a solicitat ca în cazul în care pârâta în cursul anului 2012, a înstrăinat imobilele menționate mai sus, să se dispună anularea tranzacțiilor efectuate, deoarece acestea au fost făcute în scopul de a nu plătii împrumutul și de a ascunde bunurile pe care le deține și le are înregistrate la direcțiile de taxe și impozite locale.
În dovedirea susținerilor din cerere, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 01.11.2012, instanța, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. ……../01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca atare, cererea de instituire a sechestrului asigurător, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 591 alin(1) C.proc.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. Totodată, textul în teza a II a prevede că el poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Așadar, raportat la dispozițiile art. 591 alin(1) C.proc.civ. care prevăd o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, în baza art. 137 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea fondului cauzei, respectiv asupra excepției inadmisibilității acțiunii petentului.
Inadmisibilitatea este sancțiunea procedurală care intervine atunci când legea nu permite formularea unei cereri de chemare în judecată sau exercitarea unei căi de atac ori când legea prevede o condiție specială de exercițiu a acțiunii civile, iar aceasta nu este îndeplinită.
În raport de faptul că petentul nu a făcut dovada intentării unei acțiuni pe fond cu privire la creanța pe care o are împotriva intimatei, la momentul la care a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale acesteia din urmă, instanța apreciază că în cauză nu este întrunită condiția specială statuată în art. 591 alin(1) C.proc.civ. pentru a proceda la cercetarea temeiniciei cererii petentului.
În atare condiții, constatând că petentul nu a introdus o acțiune pe fond, instanța de fond a admis excepția inadmisbilității acțiunii, invocată din oficiu, și a respins cererea de instituire a unui sechestru asigurător formulată de petentul P. L. în contradictoriu cu pârâta F. F. I., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
S-a susținut că prin acțiunea dedusă judecății, recurentul a înțeles să solicite obligarea pârâtei la plata sumelor de bani pe care i le datorează, precum și instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile pârâtei . În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului.
Prin decizia civilă nr. 3559/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, instanța a admis recursul, declarat de recurentul reclamant P. L. împotriva sentinței civile nr. 13599/1.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu, a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că că obiectul acțiunii nu este clar determinat, reclamantul neindicând nici temeiul juridic ce stă la baza cererii, astfel că în raport de dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 130 C.pr.civ. instanței îi revenea obligația de a pune în discuția reclamantului stabilirea obiectului cererii , pentru ca instanța să cunoască astfel limitele cererii de chemare în judecată.
A mai reținut tribunalul că instanța era îndreptățită și chiar obligată să procedeze de această manieră, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă .
În schimb, prin sentința pronunțată instanța de fond a reținut că a fost învestită cu o cerere de instituire sechestru asigurator, pronunțându-se doar pe această cerere, deși din cererea introductivă de instanță se desprinde concluzia că reclamantul a înțeles să învestească instanța și cu o cerere pe fondul dreptului. Acesta fiind și motivul pentru care acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței ca o cerere în pretenții, reclamantul fiind citat cu mențiunea achitării taxei de timbru la valoarea pretențiilor, în schimb prin încheierea de ședință din 4.10.2012, instanța fără a lua o precizare reclamantului califică cererea ca având ca obiect instituire sechestru asiguratoriu .
Privitor la soluția pronunțată asupra cererii de instituire sechestru asigurator , se constată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea pe excepția inadmisibilității acțiunii , întrucât condiția prevăzută de art. 591 alin. 2 C.pr.civ. este o condiție de fond legată de admisibilitatea cererii dedusă judecății și nu o procedură prealabilă , așa cum a interpretat-o instanța de fond .
Împrejurarea că reclamantul nu face dovada că a intentat o acțiune pe fondul cauzei împotriva pârâtei poate conduce la respingerea cererii de instituire sechestru ca nefondată și nicidecum inadmisibilă, așa cum greșit a reținut instanța de fond .
În concluzie, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C.pr.civ. și în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1,3 și 5 C.pr.civ. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care a decis ca instanța de fond să solicite reclamantului să stabilească în mod clar obiectul cererii deduse judecății, să satisfacă taxa de timbru aferentă capătului de cerere principal privind pretențiile, iar în ceea ce privește cererea de instituire sechestru asigurator, aceasta să fie soluționată pe fond prin raportare la dispozițiile art. 591 și următoarele C.pr.civ., soluția instanței de fond de soluționare a acestei cereri pe excepția inadmisibilității fiind una greșită.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, la data de 17.12.2012.
Dat fiind că la acest termen de judecată, instanța a dispus disjungerea cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, în cuantum de 40.000 lei, în continuare, va analiza temeinicia cererii de sechestru asigurator asupra bunurilor pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 591 alin(1) C.proc.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. Totodată, textul în teza a II a prevede că el poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Conform art. 591 alin(2) C.proc.civ., același drept îl are îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Din interpretarea coroborată a celor două alineate ale art. 591 C.proc.civ., instanța reține că pentru instituirea sechestrului asigurator este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
În ceea ce privește legala învestire a instanței, este necesar ca reclamantul creditor, odată cu cererea de sechestru, a cărui creanță nu este constatată în cuprinsul unui act scris, să dovedească faptul că a intentat acțiune pe fond și să depună o cauțiune de jumătate din valoarea creanței a cărei restituire solicită. În caz contrar acțiunea acestuia fiind inadmisibilă întrucât vizează, pe de o parte o condiție specială de exercițiu a acțiunii civile, iar pe de altă parte, învestirea legală a instanței cu soluționarea unei astfel de cereri.
În continuare, pentru ca o cerere de sechestru asigurător să fie întemeiată, este necesar ca reclamantul să pretindă o creanță exigibilă și să individualizeze bunurile cu privire la care solicită instituirea sechestrului asigurător. Totodată, înfiintarea unei masuri asiguratorii se dispune întotdeauna de catre instanta de judecata care face aprecieri cu privire la situatia de fapt, la îndeplinirea conditiilor de fond legale, cu privire la oportunitatea luarii acestor masuri, tocmai în considerarea consecintelor deosebit de importante pe care le pot produce luarea unor asemenea masuri atât pentru creditor cât si pentru debitor.
Reanalizând situația de fapt raportat la reglementarea în drept, cu titlul preliminar, instanța reține că, deși reclamantul avea obligația ca odată cu cererea de sechestru să depună și o cauțiune de jumătate din valoarea pretinsă, nu și-a îndeplinit-o și nici la primul de termen nu a depus suma statuată de art. 591 alin(2) C.proc.civ.
Așadar, în acord cu textul art. 591 alin(2) C.proc.civ., cu doctrina și jurisprudența în materie civilă, instanța consideră că, în lipsa depunerii de către reclamant odată cu cererea de sechestru a cauțiunii de jumătate din valoarea pretențiilor, acțiunea acestuia este inadmisibilă, iar procedeul, în care instanța ar fi fixat cauțiunea și ar fi acordat un termen în vederea depunerii acesteia, ar fi fost nelegal întrucât, spre deosebire de situațiile reglementate de alin(1) și (3) al art. 591 C.proc.civ., în care instanța fixează cuantumul și termenul în care urmează a fi depusă cauțiunea, în situația reglementată de art. 591 alin(2) C.proc.civ., atât cuantumul cât și termenul sunt stabilite expres de către legiuitor.
Referitor la exigibilitatea creanței, dat fiind lipsa actului scris, aceasta reprezintă o chestiune de fond, care va fi tranșată de către instanța care va soluționa fondul pretenției deduse judecății, însă în prezenta cauză instanța va face analiza totuși aparența dreptului.
Așadar, reținând că în cauză reclamantul,â deși pretinde că i-a remis pârâtei suma de 40.000 lei, acesta a depus chitanțe care însumează numai 5555 lei, aparența dreptului reclamantului există în parte.
În atari condiții, instanța consideră că trebuie avută în vedere și proporția dintre creanța pretinsă și bunurile cu privire la care se solicită instituirea sechestrului, astfel că instanța apreciază că nu se pot indisponibiliza bunuri a căror valoarea depășește cu mult valoarea creanței pretinse, existența unei disproporții în acest sens conturând ideea caracterului abuziv al măsurii solicitate.
A proceda altfel, fără a supune analizei aparența dreptului reclamantului creditor și a proporționalității între măsura dispusă și valoarea creanței pretinse, ar conduce la limitarea exercițiului dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituiția României și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, măsura sechestrului asigurator reprezintă o reglementare a folosinței bunurilor, mai exact, un control privind utilizarea bunului, astfel că titularului îi este limitat atributul de folosință din componența dreptului de proprietate. Pentru a fi în prezența unei reglementări a folosinței bunurilor în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția EDO, este necesară îndeplinirea condițiilor, limitarea dreptului de proprietate- ingerința- să fie prevăzută de lege, aceasta să fie luată pentru un scop legitim, justul echilibru-proporționalitatea. În ceea ce privește prima condiție- limitarea să fie prevăzută într-o normă juridică, care, mai mult decât atât, trebuie să fie accesibilă și previzibilă, în cauză, dispozițiile art. 591 și următoarele C.proc.civ. corespund fără niciun dubiu acestei cerințe. A doua condiție ar fi ca măsura
pevazută de lege să fie impusă de interesul public general, care, în speță, ar fi cel al prevenirii unor eventuale manopere dolosive ale debitorului de rea-credință, manopere de natură să ducă la crearea sau amplificarea stării de insolvabilitate. În aceste condiții, apare ca evidentă necesitatea impunerii unei astfel de măsuri, în scopul conservării unui bun determinat , protejându-se astfel interesele altor subiecți de drept.
Cu toate acestea, poate una dintre cele mai importante condiții cerute pentru ca ingerința să fie una legitimă este ca aceasta să fie proporțională cu scopul urmărit, astfel că instanța de contencios european, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat în diverse ocazii faptul că, în ceea ce privește condiția proporționalității, este de menționat faptul că ingerința trebuie să fie echilibrată între cerințele impuse de interesul general al societății și necesitatea protecției drepturilor fundamentale ale individului pentru ca proprietarul să se poata baza pe garanțiile oferite de leguitor în ceea ce privește exercitarea dreptului său de proprietate(Cauza Air Canada c. Marea Britanie, Cauza Kuhzin c. Rusia).
Față de cele ce preced, constatând, pe de o parte că reclamantul nu a depus odată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea pretențiilor, iar pe de altă parte că măsura solicitată ar fi disproporționată față de cuantumul pretențiilor dovedite, văzând și dispozițiile instanței de casare, instanța va respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurător, formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta F. D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurător, formulată de reclamantul P. L., cu domiciliul în …….., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta F. D. cu domiciliul în ……….., ca neîntemeiată.
Disjunge cauza, în ceea ce privește petitul având ca obiect pretenții și fixează termen de judecată la data de 31.01.2013.
Cu recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
,,,,,,,,,,,,,,,, .,,,,,,,,,,
| ← contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
