Tipuri de acţiuni în contencios administrativ. Actul atacat în justiţie poate fi atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală de voinţă, cât şi actl administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actlu
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 3288/R din data de 19.06.2013
Tipuri de acțiuni în contencios administrativ. Actul atacat în justiție poate fi atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală de voință, cât și actl administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actlui administrativ unilateral.
Prin sentința civilă nr. 6972/CA/07.12.2012 Tribunalul Brașov-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții C.R. și C.N. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la sediul său sub nr. de mai sus, reclamanții C.R. și C.N. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, au solicitat obligarea acestora la plata sumei de 26.360 lei cu titlu de TVA plătit în plus la achiziționarea unui imobil, cu cheltuieli de judecată (precizare de acțiune, fila 33 la dosar).
În motivarea cererii se arată că, la data de 30.10.2009, reclamanții au achiziționat de la SC L... SA un apartament. La acea dată erau în vigoare prevederile art. 134 ind. 1 al. 6 din CF care precizau că: ";pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar";. Prin urmare, faptul generator cu privire la exigibilitatea TVA a intervenit la data de 25.03.2010, când a fost încheiat contractul în formă autentică. La acea dată era în vigoare cota de TVA de 5%, cf. Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Deși reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de prevederile art. 140 al. 2 ind. 1 din CF și au declarat acest lucru în contractul autentic de vânzare-cumpărare, vânzătoarea a perceput TVA de 19%, urmând ca, în eventualitatea unui răspuns favorabil la o adresă făcută de aceasta către DGFP, să-i fie restituită reclamanților diferența. Vânzătoarea nu a primit un răspuns favorabil și, între timp, a intrat în procedura insolvenței.
Reclamanții se consideră îndreptățiți să li se restituie cota de 14% achitată în plus cu titlu de TVA. Se arată că au parcurs procedura prealabilă, dar că pârâta nu le-a comunicat vreun răspuns..
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pârâtele arată că reclamanții solicită restituirea unei sume cu titlu de pretenții, ca urmare a unor raporturi juridice, de natură contractuală, încheiate de aceștia cu SC L. SA. Doar întemeierea acțiunii pe prevederi fiscale nu pot justifica legitimarea procesuală pasivă a pârâtelor, între reclamanți și pârâte neexistând nici un raport de drept substanțial fiscal.
Într-adevăr, reclamanții au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC L. SA sub condiția regularizării TVA-ului perceput de aceasta, regularizare pe care urmează să o facă vânzătoarea și, astfel, aceasta să-i restituie diferența de sumă percepută în plus, în opinia reclamanților. Reclamanții omit să precizeze care sunt condițiile legale, care sunt procedurile de urmat, care sunt competențele în clarificarea prețului sub aspectul componentei TVA, modalitatea de restituire, persoana care poate fi obligată, în condițiile legii, la restituire.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost unită cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului și, deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.10.2009 reclamanții C.R. și C.N. au încheiat cu SC L. SA contractul de vânzare-cumpărare prin care au achiziționat un apartament situat în B, prețul fiind achitat integral anterior perfectării contractului. Potrivit acestui contract prețul apartamentului cuprinde și TVA- ul în litigiu, respectiv suma de 29.360 lei, reprezentând cota de 19% din preț.
Instanța a avut în vedere că prețul este un element al contractului părților, iar TVA-ul este o componentă a acestui preț (ca și alte taxe suportate de constructor - persoană juridică, respectiv CAS, accize, impozit pe venit, etc) așa încât o parte din preț poate fi solicitată doar de la vânzător , respectiv SC L. SA, societatea care a încasat prețul apartamentului dobândit de reclamanți, inclusiv suma pretins a fi plătită cu titlu de TVA de către aceștia.
Doar persoanele juridice plătesc TVA (și, ca excepție, persoanele fizice înscrise la administrațiile fiscale ca plătitori de TVA, fără a fi cazul reclamantului), iar beneficiarii - cumpărătorii imobilelor - suportă , prin plata prețului, această taxă.
Împrejurarea că persoana juridică este obligată să evidențieze în documentele contabile această taxă, nu face din consumatorul - beneficiar un plătitor de TVA, cu drepturi și obligații privitoare la această taxă, și este lipsit de relevanță că această sumă s-a vărsat la bugetul de stat de către vânzător.
Astfel, între reclamanții și instituțiile pârâte, în opinia instanței de fond, nu există nici un raport juridic de drept substanțial fiscal.
În aceste condiții, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă, și în consecință, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Curtea, cercetând cuprinsul înscrisurilor existente la dosar,
- ținând cont că sediul materiei în ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie art. 8 din Legea nr. 554/2004, că din analiza art. 8 alin. 1 rezultă faptul că actul atacat în justiție este atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală expresă de voință, cât și actul administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actului administrativ unilateral,
- văzând că în speță, raportat la DGFP B, reclamanții invocă un refuz în opinia lor nejustificat de a le rezolva o cerere privitoare la restituirea unei sume cu titlu de TVA plătit în plus la achiziționarea unui imobil, ceea ce denotă că acțiunea dedusă judecății are ca obiect refuzul apreciat de către reclamanți ca fiind nejustificat, pe care însă numai instanța îl poate cenzura sub acest aspect,
apreciază că la fond s-a interpretat greșit natura juridică a acestui litigiu, atâta timp cât refuzul unui organ al administrației de stat de a emite un act administrativ deși trebuia să o facă, precum și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, produc efecte juridice întocmai ca și actele administrative propriu-zise. De aceea, aceste inacțiuni ale administrației prin care se produc prejudicii unor persoane sunt asimilate actelor administrative, și pot face obiectul unui control pe cale contenciosului administrativ. Prin urmare, calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă actul administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
Reclamanții, prin apărătorul ales, s-au adresat în prealabil DGFP B cu o petiție scriptică, întemeiată juridic, însă până la momentul demarării procedurii judiciare nu li s-a răspuns în nici un fel, considerent față de care au apelat, în principal, la procedura reglementată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, aspect de care prima instanță nu a ținut cont. Mai exact, funcție de categoria de acțiune incidentă, urma a se verifica dacă tăcerea administrației publice și respectiv refuzul rezolvării cererii, datată 24.02.2012, sunt justificate, și în caz afirmativ să se treacă la realizarea dreptului pretins. Or, în speță, s-a apreciat în mod greșit că pârâta DGFP B nu are calitate procesuală deși instanța de fond a fost investită legal să decidă asupra corectitudinii sau incorectitudinii refuzului acestei pârâte de a se pronunța asupra cererii adresată de reclamanți.
Cu privire la soluția excepției lipsei calității procesuale a AFP B, Curtea apreciază că este întemeiată, sesizarea preliminară adresându-se doar DGFP B.
În consecință, sesizând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, admite în parte recursul declarat și casează în parte sentința atacată sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP B și în consecință respinge această excepție și trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată parțial, care astfel va purcede la judecarea cauzei în aceste limite, adică numai cu privire la ceea ce s-a desființat. Menține dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a AFP B.
Decizia nr. 3288/R din 19 iunie 2013, dosar nr. 4949/62/2012 - redactat judecător MF
| ← I. Potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă:... | Refuzul Primarului Municipiului B de a emite autorizaţia de... → |
|---|
