Uzucapiune de 30 de ani. Convenţie nevalabilă pentru dobândirea proprietăţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 637, art. 1847, art. 1890;
Decretul-lege nr. 115/1938, art. 8, art. 11, art. 12
Existenţa unui act de vânzare-cumpărare, ca de altfel a oricărui act translativ de proprietate încheiat conform legii, exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune, el fiind dobândit în astfel de cazuri prin efectul convenţiei.
Cu toate acestea, în situaţiile în care, din orice motiv, convenţia părţilor cu privire la o transmisiune imobiliară nu este valabilă, adică este ineficientă din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale, posesorul poate să prescrie împotriva titularului dreptului.
C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 515 din 28 februarie 1994 (Dreptul nr. 12/1994, p. 77-78)
La data când reclamantul a cumpărat terenul agricol - cu act sub semnătură privată - potrivit art. 8, art. 11 şi art. 12 din Decretul nr. 151/1959, în vigoare la acea dată, era obligatorie forma autentică, fiind cerută în mod imperativ, sub sancţiunea nulităţii, ca o condiţie de existenţă a actului şi înstrăinarea nu se putea face decât cu autorizarea organului administrativ competent.
Reclamantul a solicitat însă să se constate că el a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.
Potrivit prevederilor art. 637 C.civ., „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de obligaţie, sub condiţiile determinate prin această lege”.
Existenţa unui act de vânzare-cumpărare, ca de altfel a oricărui act translativ de proprietate, încheiat conform legii, exclude posibilitatea dobândirii bunului prin uzucapiune, el fiind dobândit în astfel de cazuri prin efectul convenţiei.
Cu toate acestea, în situaţiile în care, din orice motiv, convenţia părţilor cu privire la o transmisiune imobiliară nu este valabilă, adică este ineficientă din punct de vedere juridic pentru a transmite dreptul de proprietate pe această cale, posesorul poate să prescrie împotriva titularului dreptului.
în acest context, pentru a stabili în mod exact dacă, în cauză, posesiunea exercitată de reclamant a fost continuă, netulburată, publică şi sub
nume de proprietar, în sensul prevederilor art. 1847 şi urm. C.civ., în perioada celor 30 de ani prevăzută de art. 1890 din acelaşi cod, instanţele trebuie să aibă un rol activ în administrarea probelor, prin audierea persoanelor care cunosc condiţiile în care reclamanta şi-a exercitat posesia asupra terenului în litigiu.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Drept de folosinţă constituit în... | Uzucapiune de 30 de ani. Carte funciară. Cazuri în care... → |
|---|
