Decizia civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/AR/2011
Ședința publică din 14 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 1. din 16 aprilie 2009 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC T. SA, H. J. și H. C.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 7 aprilie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimaților H. J. și H. C., întâmpinare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
La data de 14 aprilie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reprezentantului intimatei SC T. SA, avocat P. A., o cerere de amânare a cauzei.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul intimatei SC T. SA, având în vedere că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant și nici dovada motivelor pentru care nu se poate prezenta la acest termen.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
C U R T E A
Pri n de ci zia ci vil ă n r. 180/( ...) a Cu rți i de A . C., pro n u n țată în do saru l n r. ( ...) ,
rămasă i rev o cabil ă , a fost admis apelul declarat de reclamantul H. J. și intervenienta H. C. împotriva sentinței civile nr. 185 din 8 martie 2007 a Tribunalului C., ce a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în totalitate acțiunea civilă exercitată de reclamant împotriva pârâtei SC T. SA B., precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenientă împotriva aceleiași pârâte, dispunându-se restituirea în natură, în favoarea reclamantului și a intervenientei, a parcelei cu nr. top nou
15984/2/1, aflată în proprietatea pârâtei și stabilindu-se dreptul lor la despăgubiribănești în suprafață de 69.246,2 lei pentru terenul nerestituit în natură; în ceea ceprivește stabilirea despăgubirilor, reținându-se caracterul nefuncțional al fondului
„Proprietatea"; și înlăturându-se dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 2., pe motiv că acestea încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Prin de ci zia ci vil ă n r. 129/( ...) a Cu rți i de A . C., pro n u n țată în do saru l n r. ( ...) ,
a fo st admisă co n tes tați a l a ti tlu fo rmu l ată de pârâta S C T. SA B., lămurindu-se înțelesul dispozitivului deciziei civile nr. 189/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în sensul că debitorul creanței de 69.246,2 lei este S. Român prin M. F., în faza execuțională; reținându-se că, în faza de judecată, calitate procesuală are pârâta, căreia, prin lege, i s-a atribuit competența de a soluționa notificarea, însă, înfaza execuțională, neexistând dispoziții speciale privind plata sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, obligația de plată a sumelor de bani revenind statului prin M. F.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire S. Român prin
M in iste rul Fi n anțe lo r Pu bli ce , solicitând anularea ei, pe motiv că statul nu a fost deloc apărat în proces, ceea ce atrage anularea deciziei civile nr. 1./(...), iar instanța investită cu soluționarea contestației la titlu a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea principală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 2 și 6 Cod proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul arată că nu a avut calitate procesuală, nefiind citat în cauzele arătate, nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al S. Român, iar, fiind terț față de aceste hotărâri, acestea nu-i sunt opozabile.
Instanța investită cu soluționarea contestației la titlu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, trecând la o rejudecare a cauzei, fapt inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 Teza a II-a Cod proc. civ., introducând în cauză, din oficiu, „S. Român prin C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor";, așa cum rezultă din considerentele deciziei obiect al revizuirii, stabilind, totuși, în final, că debitorul obligației de plată a sumei de 69.246,2 lei este „S. Român prin M. F., în faza execuțională";.
În realitate, dispozitivul hotărârii contestate, respectiv cel al deciziei civile nr.
180/(...) a Curții de A. C., era lămuritor, acesta fiind opozabil părților din proces, debitorul obligației fiind pârâta SC T. SA B., procedura contestației la titlu încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, fiind inadmisibil ca, pe calea contestației la titlu, să fie reanalizate împrejurările de fapt și de drept cea au dus la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
În considerentele hotărârii criticate, nu sunt indicate împrejurări extinctive ale obligației survenite după rămânerea irevocabilă a deciziei inițiale nr. 180/A/(...), care ar fi fost de natură să determine instanța să introducă din oficiu un terț, de altfel, inexistent, iar S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nefiind parte în litigiile ce au precedat „fazei execuționale";, nu a avut posibilitatea de a cunoaște măsurile dispuse împotriva sa abuziv și de a-și formula apărarea, inclusiv exercitând căile de atac, hotărârea fiindu-i comunicată o dată cu somația la executare, formulându-se contestație la executare.
Recursul declarat împotriva deciziei ce a soluționat contestația la titlu a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru lipsa calității procesuale, aceasta fiind dovada faptului că statul nu a fost apărat deloc, devenind admisibilă calea de atac extraordinară a revizuirii împotriva hotărârii definitive pronunțată de instanța de apel, interesul pentru promovarea căii extraordinare de atac fiind, astfel, dovedit.
Intimații H. J. și H. C., prin întâmpinare, au solicitat respingerea revizuirii,arătând că au încasat suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească în luna decembrie 2010, la 9 ani de la data formulării notificării, fiind persoane vârstnice, de
90, respectiv 83 de ani, care nu mai pot aștepta ca statul să-și execute obligațiile asumate prin acte normative emise de el, contestația la executare formulată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind respinsă irevocabil, statul având obligația de a executa voluntar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.
Intimata SC T. SA B. nu a depus întâmpinare.
A n ali zân d ce re re a de re vi zui re fo rmul ată de rev i zu ien tu l S . Român pr in
M in iste rul Fi n an țel o r Pu bli ce , pri n pri sma mo tive lo r in vo cate , respec tiv art. 322 pct. 2
și 6 Co d proc. civ. , în temeiul art. 326 alin. 3, limitându-se la admisibilitatea revizuirii
și faptele pe care se întemeiază, curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile textelor de lege invocate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în anul 2001, S. Român a adoptat L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stabilind, prin aceasta, măsuri reparatorii în favoarea foștilor proprietari ai imobilelorpreluate abuziv de către stat în perioada arătată în actul normativ sau a succesorilor acestora în drepturi.
Această lege a fost modificată ulterior succesiv, cea mai semnificativă modificare fiind aceea adusă prin L. nr. 2., însă, în esență, actul normativ de reparare a prejudiciului adus de stat categoriilor de persoane vizate stabilește modul de reparare a acestui prejudiciu, precum și persoanele juridice abilitate de a stabili forma de reparare și, dacă era cazul, cuantumul prejudiciului, ca și formele controlului judecătoresc împotriva acestor măsuri.
Imobilele preluate abuziv puteau fi restituite în natură sau puteau fi stabilite măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru că măsura restituirii în natură nu putea fi dispusă decât de cel care era titularul unui drept asupra imobilului, de regulă, de proprietate, transmis de S. Român, prin legea de reparație, s-a stabilit calitatea anumitor instituții publice sau persoane juridice de a soluționa notificările formulate în baza legii. În realitate, aceste persoane juridice acționau în calitate de reprezentante ale S. Român, stat care a preluat abuziv imobilele, le-a transmis abuziv acestor persoane drepturi asupra imobilelor și care, în procesele având ca obiect plângerile împotriva măsurilor dispuse de acestea în baza legii de reparație reprezentau, în realitate, S. Român.
Datorită inconsecvenței legislative și ineficienței măsurilor reparatorii prin echivalent stabilite prin legea de reparație de S. Român, instanțele de judecată au înlăturat, cel puțin parțial, dispozițiile legislației interne și au stabilit măsuri reparatorii efective, pentru situațiile în care restituirea în natură nu era posibilă, singurele măsuri reparatorii prin echivalent putând fi cele stabilite într-o sumă de bani, conform dreptului comun, așa cum s-a întâmplat și prin decizia civilă inițială nr. 180/A/(...) a Curții de A. C.
Aceste sume de bani trebuiau plătite de S. Român, care a preluat abuziv imobilele, care a dat o lege de reparație ce a recunoscut dreptul persoanelor prejudiciate la repararea prejudiciului și care a figurat în procese prin instituțiile publice și persoanele juridice abilitate de el prin legea de reparație.
Nu se poate vorbi, astfel, de o lipsă de apărare a S. Român în aceste procese, pentru că apărarea sa nu se realizează numai prin M. F., dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 reprezentând dreptul comun, L. nr. 1. fiind o lege specială, derogatorie.
De altfel, în practica instanțelor de judecată, au existat situații în care, tocmai pentru evitarea unor astfel de controverse privind debitorul obligației de plată, Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată, fie în nume personal, fie în calitate de reprezentant al S. român, acesta având o poziție constantă, în sensul de a invoca lipsa calității procesuale pasive.
Așadar, nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct. 6 Cod proc. civ. privindlipsa de apărare a statului în procesul în care a fost stabilită în sarcina sa obligația de a plăti o sumă de bani.
În ceea ce privește plata efectivă a acestei sume, se poate observa că Titlul VII din L. nr. 2. a fost înlăturat pentru că încălca art. 1 din Protocolul 1, aplicându-se dispozițiile dreptului comun în ceea ce privește repararea prejudiciului și stabilindu- se o sumă de bani în sarcina S. Român, reprezentat în proces de persoana juridică abilitată prin lege să stabilească natura măsurilor reparatorii.
În faza execuțională, însă, S. Român trebuie să-și execute aceste sume de bani prin Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă inclusiv din dispozițiile Titlului VII înlăturat de instanță, sumele de bani putându-se plăti doar din cele puse la dispoziție de Ministerul Finanțelor Publice, ca sursă de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar, conform art. 141 alin. 4 din titlul amintit. Iată, deci, că statul, prin Ministerul Finanțelor Publice asigură plata sumelor de bani stabilite prin acte administrative în aplicarea aceleiași legi, însă se opune plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile în care, în procesele în contencios exercitate împotriva deciziilor emise în baza Titlului VII, conform art. 19, alin. 1 din acest titlu, statul este reprezentat de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu de Ministerul Finanțelor Publice. Așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești pronunțată în contestație la titlu, obiect al cererii de revizuire, S. Român este reprezentat în faza judecătorească de anumite instituții, iar, în faza execuțională, în cazul în care măsurile reparatorii sunt stabilite în bani, execută această obligație prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin urmare, instanța de judecată nu a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când a stabilit instituția prin care S. Român își execută obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nefiind întrunite, astfel, nici condițiile prev. de art. 322 pct. 2 Cod proc. civ. În temeiul art. 326 Cod proc. civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge cererea de revizuire formulată de S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 6 ex/(...) Jud. apel: A. I., A.A. C.
| ← Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4845/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
