Decizia civilă nr. 1958/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1958/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța constituită din
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției civile .-A. N.
-A. N.
M.-C. V.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. I. împotriva sentinței civile nr. 463 din 3 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 mai
2011, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată că reclamanta, prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat întrucât măsura administrativă a deportării în fosta Uniune Sovietică nu are caracter politic, și nu se încadrează în prevederile Legii nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 463 din 3 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin M. F. P., și în consecință, s-a constatat că, reclamanta are vocație succesorală generală legală după defunctul D. G. decedat la data de 08 ianuarie 1974 în calitate de fiică și a fost respinsă cererea formulată de reclamantă cu privire laconstatarea caracterului politic al măsurii administrative luate față de defunctul D. G. și la daunele morale solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform susținerilor reclamantei A. I., tatăl acesteia a fost deportat în perioada (...) -
(...) în fosta Uniune Sovietică.
La 6 martie 1945 Stalin a impus numirea G. P. G. controlat de FND cu dominantă comunistă. În 1945 România a luptat contra Germaniei. În 30 decembrie 1947 a avut loc abolirea monarhiei.
La mai puțin de 3 ani după ce trupele sovietice au ocupat România, la
30 decembrie 1947 regele M. I a fost forțat să abdice și a fost proclamată
Republica P.ulară Română stat comunist.
După instaurarea regimului comunist au existat o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, coroborând susținerile reclamantei cu actele de la dosar s-a reținut că tată reclamantei D. G. a intrat în prizonierat începând cu data (...) și până în (...) când a ieșit din prizonierat. Deci măsura prizonieratului a fost luată de un alt regim decât cel comunist instaurat pentru prima dată la data
6 martie 1945 când a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui
P. G.
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Deoarece dispozițiile legale care permiteau acordarea despăgubirilor au fost declarate neconstituționale înainte de soluționarea cauzei, tribunalul a respins acțiunea, întrucât nu mai exista temei legal pentru acordarea daunelor.
În cursul procesului reclamanta a mai invocat și alte temeiuri de drept privind daunele morale și anume art. 998 - 999 Cod civil.
Fiind vorba de o acțiune care presupune antrenarea răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și presupune o durată de 3 ani, fiind un termen general conform art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958 raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților, fără privilegii și discriminări și art. 21 alin. 1 și 2din Constituția României privind accesul liber la justiție, însă prin D. nr.
883/(...) Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă socotind că, modificarea conținutului unei norme juridice este sarcina parlamentului pe de o parte, iar chestiunile legate de modul de aplicare a unei dispoziții normative constituie angajamentul instanței de judecată pe de altă parte.
În speță, tribunalul a reținut că acțiunea a fost înregistrată în (...).
Termenul de prescripție a început să curgă începând cu anul 1990, an în care a apărut și Decretul - L. nr. 118/(...) privind acordarea unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la (...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a dat posibilitate persoanelor care au fost persecutate din motive politice să ceară și să obțină mai multe despăgubiri și drepturi. Astfel că, termenul de 3 ani de prescripție a expirat în anul 1993.
Repunerea în termen presupune apariția unei legi speciale, care să deroge de la dreptul comun, și care să prevadă în mod expres repunerea în termen pentru a beneficia de noi drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta
A. I., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensuladmiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la pata sumei de 5000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma deportării.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că tatăl său D. G. a fost deportat în URSS în perioada (...)-(...), dus într-un lagăr de muncă și forțat să lucreze în condiții deoasebit de grele.
Recurenta a arătat că dispozițiile art. 5 al. 1 din L. nr. 2. se aplică la orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada (...)-
(...) sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Așadar personale deportate sau ținute prizoniere în perioada de referință constituie o măsură administrativă cu caracter politic în sensul Legii 2..
Dispozițiile art. 3 și 4 al. 2 din lege fac trimitere la dispozițiile art. 1 al.
3 din L. nr. 2. și tocmai datorită acestor trimiteri, caracterul politic în situația acelor alte măsuri rezultă din scopurile prevăzute de art. 2 al. 1 din OUG 214/2001.
L. nr. 2. face trimitere la dispozițiile D.-L. nr. 1. și în consecință de dispozițiile acestei legi beneficiază și persoanele care au fost deportate sau luate prizoniere în perioada de referință.
Prin întâmpinare, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării șistabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
În prezenta cauză rezultă din susținerile reclamantei precum și din probele administrate că antecesorul reclamantei D. G. a fost prizonier în perioada (...)-(...) în fosta URSS.
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S.ui R. Ori, prizonieratul anumitor categorii de persoane, a fost o măsură luată de fosta URSS și nu de S. R.
Luarea ca prizonier în fosta URSS, nu se încadrează între situațiile prevăzute în art. 3, respectiv în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În speță, măsura prizonieratului nu a fost dispusă de S. Român, ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 2..
Așadar nici dispozițiile art.5 al. 1 din L. nr. 2. nu pot fi aplicate deoarece, pe de o parte aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale și pe de altă parte în prezenta cauză nu poate fi aplicată L. nr. 2. pentru considerentele mai sus reținute.
Prin urmare în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. I. împotriva sentinței civile nr.
463 din (...) a T.ui M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. I. împotriva sentinței civile nr. 463 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
G. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 4845/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5035/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
