Decizia civilă nr. 5035/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5035/R/2011
Ședința publică din data de 2 decembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. CÂMPEA N Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva deciziei civile nr. 3. din 4 mai 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați A. A., C. B. A., C. I., C. LOCAL B. prin P., G. E., L. D., M. G., M. M., V. M. și S. A. L. S., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat C. K. I. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâților intimați C. B.- A. și C. I., avocat S. Dan I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu SC A. - L. S..
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei recurente și reprezentantul pârâților intimați C., apreciind situația în proces a pârâtei SC A. - L. S. arată că este posibilă judecarea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente precizează că din eroare a menționat în motivele de recurs că solicită menținerea dosarului spre judecare de către instanța de apel, în realitate fiind vorba de instanța de recurs, rectificând această eroare materială în sensul celor menționate.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care pun în discuție corecta stabilire a stării de fapt de către celelalte instanțe precum și aprecierea probelor, vizând aspectele menționate de recurentă la punctele I, II, III- parțial și IV.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției puse în discuție, întrucât a făcut referire la modalitatea în care instanța a interpretat probele doar pentru a crea o imagine generală asupra cauzei.
Reprezentantul pârâților intimați apreciază că recursul este inadmisibil cu privire la aspectele puse în discuție de instanță.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Beclean și T. B. ca fiind nelegale și netemeinice, cu menținerea dosarului spre judecare de către instanța de recurs, iar, rejudecând, admiterea cererii formulate de către recurentă în fața primei instanțe.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate, susținând motivele formulate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 1665 din 14 decembrie 2010 a J. B.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus după cum urmează:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. R., împotriva pârâților C. B. A., C. I., M. M., V. M., M. G., L. D., G. E., A. A. și C. Local B. pentru proprietarul tabular S.ul Român:
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile situate în orașul B., pe str. M. K. la numerele 33 și 35, înscrise în CF 200 și 810 B., având în vedere modul actual de folosință, pe linia gardului vechi, edificat în anul 1970, și, în continuare, pe linia gardului nou, edificat de intervenienții C. B. și C. I., conform variantei 1 de grănițuire de la fila 162 și a completării de la fila 212 vol. I, între punctele: 3 A stâlp gard, 6 B stâlp gard, 16 C stâlp gard, 43 D țăruș lemn și punctul 18;
S-a constatat că reclamanta împreună cu pârâții au dobândit prin aluviune dreptul de proprietate cu privire la diferența dintre suprafața de
1.133 mp înscrisă în CF 810 B. și cea de 1.836 mp rezultată în urma măsurătorilor expertului, cotele urmând a rămâne așa cum apar ele înscrise în cartea funciară, astfel:
1) cu privire la construcții, C. R. 1., iar C. B. și C. I. 8/24;
2) cu privire la teren, C. R. 4., C. B. și C. I. 2., K. (Kalian) Iosif 4., toate aceste cote din teren urmând a fi raportate la suprafața de 1.839 mp.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții C. B. A. și C. I.
S-a constatat că pârâții C. B. A. și C. I. au dobândit prin aluviune dreptul de proprietate cu privire la diferența dintre suprafața de 1.138 mp înscrisă în CF 200 B. și cea de 2.330 mp rezultată în urma măsurătorilor expertului.
S-a constatat că dreptul de proprietate cu privire la imobilele înscrise în CF 200 B. a fost transmis prin succesiune de la proprietarul tabular M. C. către M. T. F., M. M., V. M., M. G. și L. D. E., mai departe prin vânzare- cumpărare către SC A. L. S. și, în final, prin vânzare-cumpărare către pârâții reclamanți reconvenționali, C. B. și C. I.
S-a dispus radierea dreptului de proprietate al lui M. T. F., M. M., V.
M., M. G., L. D. E. și SC A. L. S. din CF 1030 și 1030/S și 2297 B., nr. topo
965/2/6, 965/3/2/6 și 966/2/6;
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâților reclamanți reconvenționali, C. B. și C. I. cu privire la imobilele casă, anexe gospodărești, magazie, atelier, și terenul aferent, conform tabelului de mișcare parcelară al raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuată în cauză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel: CF 200; nr. top
1154/2/1/1; suprafața 2.330 mp; categoria de folosință casă în regim subsol, parter și mansardă, anexe gospodărești, magazie, atelier, curte și arabil; proprietari C. B. și C. I.
S-a respins capătul de cerere principală privind revendicarea de către reclamantă a unei suprafețe de 1,5 - 2 ari deținute fără drept de către pârâții reclamanți reconvenționali, C. B. și C. I.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Cu privire la linia de hotar dintre cele două proprietăți, din declarațiilemartorilor propuși de reclamantă, A. H. și P. G., (f. 147 și 254, vol. I), rezultă faptul că între cele două proprietăți există un gard despărțitor pe o lungime de 50 m de la stradă, montat în anul 1970 de către reclamantă, iar în continuare până la pârâul M. proprietățile erau despărțite printr-un răzor, precum și prin alte semne după care proprietarii recunoșteau hotarul. Din declarațiile acelorași martori ai reclamantei rezultă faptul că M. C., fostul proprietar al imobilului de la nr. 33, avea tendința ca în porțiunea fără gard despărțitor să are și din terenul reclamantei, argumentului martorului P. G. (f. 254) fiind acela că M. C. nu riposta acuzelor reclamantei în acest sens, în timp ce martora A. H. (f. 147 vol. I) declară că practic proprietarii celor două imobile, rude fiind, lucrau terenurile împreună, fără a pune problema delimitării lor. Nu rezultă din declarațiile martorilor reclamantei în mod indubitabil că proprietarii imobilului de la nr. 33 ar fi ocupat o porțiune determinată din terenul reclamantei și care ar fi suprafața (dimensiunile) acesteia.
Din declarațiile martorului B. V., propus de pârâții reclamanți reconvenționali (f. 148 vol. I), care a participat la montarea gardului din stâlpi de beton și plasă de sârmă, în continuarea celui construit în 1970 până la pârâul M., rezultă că noul gard a fost montat pe linia stabilită de comun acord de pârâții reclamanți reconvenționali și C. M., fiul reclamantei, iar reclamanta personal s-a deplasat în grădină și a observat modul în care a fost amplasat gardul, fără a-și exprima vreo nemulțumire în acest sens.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară topografică (f.
159-166 vol. I) prin care au fost identificate imobilele în litigiu cu date de CF, posesori faptici, categorie de folosință, suprafață și a fost întocmit tabelul de mișcare parcelară cu propunerea de întabulare, expertiză completată ulterior, prin care au fost stabilite 3 variante de linie de hotar: o variantă după modul actual de folosință și 2 variante după suprafața înscrisă în cartea funciară.
În varianta 2 propusă de expert, menită să respecte suprafețele înscrise în cartea funciară, expertul stabilește ca hotar dintre proprietăți o linie frântă (f. 163 vol. I) ce nu concordă cu planul de situație întocmit în anul 1972, vizat de P. O. B. și nici cu fișa bunului imobil (f. 215-216). În varianta 3 propusă de expert, de asemenea, pe baza suprafețelor înscrise în cartea funciară, expertul stabilește că pârâții reclamanți reconvenționali renunță (în schimbul suprafeței ocupate din terenul reclamantei) la suprafața de 154 mp ce a fost anterior cumpărată de aceștia de la reclamantă (f. 5, vol. II).
Or, în primul rând, efectul de opozabilitate al înscrierilor în cartea funciară este inoperant cu privire la suprafața terenurilor, așa cum prevede art. 32 din Legea nr. 7/1996, iar, în al doilea rând, din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă în mod clar și neechivoc că proprietarii imobilelor de la nr. 33 ar fi ocupat o parte din terenul reclamantei și care ar fi întinderea acesteia. Iată motivele pentru care instanța nu se va opri la variantele de hotar stabilite pe baza suprafețelor înscrise în cartea funciară.
Instanța va stabili ca linie de hotar cea propusă de expert la varianta
1, având în vedere modul actual de folosință, pe baza celor care reies și din declarațiile martorilor, anume că gardul vechi este neschimbat din anul
1970, iar gardul nou, edificat în continuarea celui vechi, a fost montat depârâții reclamanți reconvenționali, C. B. și C. I., pe linia stabilită de comun acord cu reclamanta și cu fiul acesteia și în condițiile în care, așa cum s-a arătat, din declarațiile acelorași martori nu rezultă în mod neîndoielnic că proprietarii imobilelor de la nr. 33 ar fi ocupat o parte din terenul reclamantei și care ar fi întinderea acesteia.
Cu privire la revendicarea de către reclamantă a unei porțiuni de terenpe care pârâții reclamanți reconvenționali o dețin fără drept, pentru argumentele ce au fost prezentate mai sus, la secțiunea privind linia de hotar, acest capăt de cerere a fost respins.
Cu privire la rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară, din acelașiraport de expertiză tehnică judiciară topografică (f. 159-166 vol. I) rezultă că imobilele situate în orașul B., str. M. K. 33, se identifică în CF 200 B., nr. topo 1154/2/1/1, suprafața înscrisă în cartea funciară fiind de 1.138 mp.
Aceste imobile, construcții și teren, au aparținut defunctului M. C. (f.
4 vol. I), iar prin SC nr. 9. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.
6278/1992 (f. 29-31 vol. I) s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile și înscrierea lui în cartea funciară, astfel: 1) cu privire la construcții, M. T. F. cu cota de 1., M. M. cu cota de 3., V. M., M. G. și L. D. E. cu cote de câte 5. fiecare, iar 2) cu privire la teren M. T. F. și M. M. cu cote de ½ fiecare, conform raportului de expertiză întocmită în cauză de S. G., care, în mod greșit, a identificat aceste imobile în CF 1030 B., nr. topo 965/2/6, 965/3/2/6 și 966/2/6.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la N. de S. B.-N. sub nr. 5070/(...) (f. 287 vol. I) M. T. F., M. M., V. M., M. G. și L. D. E. au vândut către SC A. L. S. aceste imobile, cumpărătorul înscriindu-și dreptul său de proprietate în CF 2297, apoi în 1030 și 1030/S B., cu aceleași numere topo 965/2/6, 965/3/2/6 și 966/2/6 (f. 53-65 vol. I).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B. N. P. B. sub nr. 4438/(...) (f. 51 vol. I) SC A. L. S. a vândut aceste imobile pârâtului reclamant reconvențional C. B..
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (f. 159-166 vol. I) și din completarea acestuia (f. 214 vol. I) pe terenul în suprafață de 2.330 mp se află amplasate construcțiile casă, anexe gospodărești, magazie și atelier, ceea ce confirmă susținerile pârâților reclamanți reconvenționali conform cărora vechea construcție, casă de lemn, a fost demolată în locul acesteia fiind edificate construcțiile existente în prezent.
Cu privire la majorarea suprafețelor înscrise în cartea funciară,solicitată, atât de reclamantă, cât și de pârâții reclamanți reconvenționali prin cererea reconvențională, instanța a reținut din declarațiile martorului P. G. (f. 254 vol. I) că ambele proprietăți, după îndiguirea pârâului M., „s-au lungit"; către dig, respectiva zonă de luncă fiind defrișată și curățată de tufe și bălării de către ambii proprietari. Acest aspect a fost constatat și prin completarea raportului de expertiză (f. 211 vol. I) suprafețele totale măsurate fiind de 1.839 mp pentru CF 810 B., și 2.330 mp pentru CF 200 B.. Cu privire la cotele din CF 810 B., acestea vor rămâne așa cum apar ele înscrise în cartea funciară cu precizarea că, în ce privește terenul, ele urmează a fi raportate la noua suprafață, astfel: 1) cu privire la construcții, C. R. 1., iar C. B. și C. I. 8/24; 2) cu privire la teren, C. R. 4., C. B. și C. I. 2., K. (Kalian) Iosif 4., toate aceste cote urmând a fi raportate la suprafața de 1.839 mp (f.
40 vol. II).
Drept pentru care, instanța a constatat dobândirea prin aluviune, în condițiile art. 496 C. civ., a dreptului de proprietate al reclamantei și alpârâților reclamanți reconvenționali cu privire la diferența dintre suprafețele înscrise în CF 200 și 810 B. și cele măsurate de expert.
În drept, instanța și-a întemeiat sentința pe dispozițiile art. 111 C., ale art. 584 și art. 496 C.civ., ale art. 32 și art. 33 din Legea nr. 7/1996.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. R., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3. mai 2011 a T.ui B. N..
Motivând decizia, T. a arătat, în principal, următoarele:
La stabilirea liniei de hotar dintre două fonduri trebuie să se aibă în vedere mai multe aspecte: configurația numerelor topografice așa cum aceasta reiese din planul de carte funciară, existența semnelor vechi de hotar și, în situația în care terenul este situat în zone de incidență a legilor fondului funciar, trebuie avute în vedere și schițele de punere în posesie, respectiv planurile parcelare întocmite în aplicarea acestor legi.
Din planul de carte funciară, aflat în copie la fila 166, rezultă o altă configurație a numerelor topografice decât cea materializată de expert în schița ce reprezintă varianta a II-a, schiță aflată la fila 163 dosar fond, în planul parcelar linia despărțitoare fiind oblică în timp ce în varianta a II de grănițuire linia despărțitoare este frântă, aspectul nr. top, fiind diferite față de cea din cartea funciară.
Deși apelanta susține că din declarațiile martorilor audiați de prima instanță reiese care a fost traseul liniei despărțitoare dintre proprietățile limitrofe (ce au fost deținute în trecut de frații M. și C.), nu au indicat în concret semne vizibile care să fie amplasate pe această linie. De fapt martorii invocați de apelantă, A. H. (f.147 dosar fond) și P. Gavril (f.254 dosar fond) au declarat că ei știu, din spusele fiului reclamantei și din spuselereclamantei, că gardul actual ar fi fost montat de pârâți pe un alt traseu de demarcație decât cel pe care-l pretinde reclamanta dar nu au indicat care arfi vechiul traseu, față de poziția gardului existent în prezent.
În partea dinspre față a celor două fonduri, exista un gard vechi iar actualul gard este amplasat pe același traseu, de altfel și reclamanta recunoaște aceasta iar martorul B. V. (f.148 dosar fond) a declarat și faptul că, la data edificării actualului gard, pe porțiunea unde nu a existat gard vechi s-au ghidat după țărușii aplicați de comisia locală de aplicare a fondului funciar, cu ocazia delimitării celor două proprietăți, ba mai mult gardul a fost amplasat înspre proprietatea pârâților față de țărușii existenți.
T. a reținut că terenurile sunt situate într-o zonă în care sunt incidente dispozițiile legilor fondului funciar, aspect ce rezultă atât din susținerile făcute de numiții C. A. și C. M. și actele de reconstituire emise în favoare acestora(adevărat că pentru alte terenuri) în temeiul L. nr. 1., toate în dosarul nr.(...) al Judecătorie B. (f.1-5 dosarul inițial nr. (...), care a fost trimis spre rejudecare, urmare a admiterii recursului), precum și din dosarul nr.6278/1992 al J. B. (atașat), în care s-a depus adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut numitului M. C., în favoarea a doi dintre moștenitorii acestuia (f.6 acel dosar), proces verbal de punere în posesie (f.13) iar, prin sentința civilă nr.9., s-a constatat că cei doi moștenitori ai defunctului M. C., care au formulat cerere de reconstituire și anume, M. T.-F. și M. M. au dobândit dreptul de proprietate prin reconstituire asupra terenului de 3.150 mp, suprafață rezultată conform măsurătorilor expertului de la acea dată (măsurători care nu corespund realității, atât sub aspectul identificării cu date de carte funciară cât și sub aspectul întinderii suprafeței, așa cum s-a reținut de către instanța de fond, urmare a concluziilor expertului topo ce a efectuat expertiza în cauză).
În același timp din actele comunicate de P. orașului B., (F. 171-
174), reiese că terenurile din intravilanul orașului B. intră sub incidența legilor fondului funciar și în aplicare acestor legi a fost întocmit planul parcelar, potrivit căruia cele două proprietăți limitrofe a căror grănițuire se solicită au dimensiunile și configurația menționate în schița de la fila 173, respectiv f. 174 dosar fond și care sunt similare cu cele din planul de carte funciară.
Or, propunerea de grănițuire ce respectă aceste dimensiuni și configurații este cea din varianta I și nu cea solicitată de reclamanta apelantă.
Chiar dacă reclamanta și pârâții sunt coproprietari tabulari asupra terenului de la nr. administrativ 35 aceasta nu exclude intrarea terenului sub incidența legilor fondului funciar, întrucât, anterior anului 1990, terenul deși figura înscris în cartea funciară în favoarea anumitor persoane el a fost comasat în patrimoniul fostului CAP, iar titularii îl dețineau cel mult cu titlu de lot în folosință, dreptul de proprietate fiind redobândit în temeiul art.8 din Decretul-lege nr. 8/1990, fiind aferent casei de locuit, neimpunându-se formularea de cerere și nici întocmirea unor acte de reconstituire, dreptul de proprietate fiind redobândit ex lege.
În fapt, comisia locală a efectuat o măsurare și delimitare a terenurilor, așa cum arată și martorul B. V. (f.148 dosar fond), fiind întocmit și planul cadastral astfel că grănițuirea celor două terenuri limitrofe trebuie să respecte acest plan, singura variantă de grănițuire conformă cu acest plan fiind varianta I.
Un argument în plus în sensul că linia de hotar corectă este cea stabilită de prima instanță este și faptul că, în dosarul nr. (...) (atașat), dosar în care reclamanta apelantă din prezenta cauză are calitatea de pârâtă
(obiectul pricinii fiind partajarea construcției și terenului de la numărul administrativ 35 și validarea unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între apelantă, pe de o pare și fiul și nora acesteia, pe de altă parte, reclamanți în acel dosar), s-a întocmit un raport de expertiză de către expertul Ș. C. (f.17-24, dosar nr.(...)) raport de expertiză în care s-a întocmit schița terenului cu nr. top.1154/2/1/2, schiță, care a fost acceptată de reclamanta apelantă din prezenta cauză. Că apelanta a acceptat schița întocmită de expert reiese din faptul că aceasta nu a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate în acel dosar, recurs declarând doar pârâții
C. și urmare a admiterii recursului acestora cauza a fost trimisă spre rejudecare și înregistrată sub nr. (...).
Comparând cele două schițe, care reflectă dimensiunile și configurația nr. top.1154/2/1/2, respectiv cea întocmită de expertul P. V. ce reprezintă varianta I de grănițuire, f. 162 dosar fond, cu schița întocmită de expertul Ș. în dosarul anterior arătat, se constată cei doi experți au indicat aceeași configurație a nr. top, având latura dinspre numărul administrativ 33, dreaptă spre oblic și nu frântă, așa cum solicită apelanta.
În ce privește dimensiunile lotului de la nr. administrativ 35, se reține că, în schița întocmită de expertul P. V., dimensiunea lotului la stradă este aproximativ egală, chiar mai mare, fiind de 13,06 m, față de față de 12,95 m indicată de expertul Ș. și, înspre pârâul M., dimensiunea indicată de expertul P. V. este mai mare, fiind de 13 m, iar cea indicată de expertul Ș. este de doar 10,25 m, dar acest aspect nu prezintă relevanță în cauză, cât timp linia de hotar s-a stabilit doar în privința ternului ce a făcut parte din acest nr. top, anterior retragerii pârâului M., retragere ce a condusla majorarea suprafeței nr. top limitrofe pârâului și extinderea acestora până la traseul actualului curs al apei.
Toate aceste considerente au determinat tribunalul să concluzioneze că singura variantă de grănițuire corectă este varianta I, astfel că susținerea apelantei în sensul stabilirii liniei de hotar potrivit variantei a II-a sau a III- a sunt neîntemeiate.
Neîntemeiate sunt și susținerile apelantei, potrivit cărora majorarea suprafeței nr. top. 1154/2/1/2 din CF nr.810 B. trebuie să profite doar reclamantei apelante, C. R., că instanța de fond a modificat cotele de proprietate și că s-a pronunțat plus petita.
Majorarea suprafeței nr. top.1154/2/1/2 este rezultatul retragerii pârâtului M. astfel că, potrivit art.496 C.civ., pământul lăsat revine proprietarului riveran.
În speță, suprafața lăsată în urma retragerii pârâului M., riverană cu nr. top.1154/2/1/2, este de 706 mp și, în consecință, are loc o majorare a suprafeței acestui nr. top. de la 1133 mp, cât figurează înscrisă în cartea funciară, la 1839 mp.
Cum proprietar asupra terenului riveran apei retrase nu este doar o singură persoană majorarea suprafeței are loc în favoarea tuturor coproprietarilor în funcție de cotele lor de coproprietate, și nu doar în favoarea unui singur coproprietar.
A.anta invocă faptul că doar ea a folosit terenul limitrof apei, loturile folosite de ceilalți coproprietari nefiind vecine cu pârâul și că doar fiul ei a curățat terenul și l-a făcut productiv astfel că doar ei îi revine acest teren, de 706 mp și nu tuturor coproprietarilor.
În primul rând, tribunalul a reținut că, până la data retragerii pârâului și majorării suprafeței, nu exista un partaj valabil încheiat între coproprietari, acțiunea de partaj făcând obiectul dosarului nr.90/18672007 al J. B., în prezent, suspendat până la soluționarea prezentei cauze și, în al doilea rând, majorarea suprafeței nr. top. nu este condiționată de lucrările de îmbunătățire făcute de un coproprietar pentru transformarea suprafeței rămase în urma retragerii apei, în teren productiv, această suprafață, indiferent de destinația ei, alipindu-se fondului riveran, potrivit dispoziției art.496 Cod civil.
Așa fiind, chiar dacă, în fapt, coproprietarii au folosit loturi distincte și că doar lotul folosit de apelantă se învecina cu pârâul acest aspect nu determină majorarea suprafeței doar în favoarea sa, urmând ca, atât acest aspect cât și faptul că fiul apelantei a transformat terenul în teren productiv, să fie avute în vedere cu ocazia efectuării partajului.
Instanța de fond nu a modificat cotele ideale de coproprietate asupra terenului ci, în mod expres, a statuat că majorarea suprafeței se va efectua în favoarea fiecărui coproprietar în funcție de actualele cote de coproprietate.
Cum în CF cotele de coproprietate sunt exprimate sub forma cotelor de suprafață, cotele părți nefiind exprimate sub forma cotelor părți ideale dintr-un întreg „1";, iar numitorul îl reprezintă suprafața totală de 1.133 mp, cu ocazia efectuării înscrierii în c.f. se va modifica atât numitorul, din 1133 în 1839 cât și numărătorul fiecărei cote de coproprietate, calculându-se noile cote, prin regula da trei simplă, cu respectarea cotelor actuale, care vor fi raportate la noua suprafață, de 1839 mp.
Astfel, nu se va modifica cota parte ideală a fiecărui coproprietar, ci suprafața totală a nr. top. va deveni 1839(ce reprezintă întregul), cota ideală apelantei, în loc de 4. (adică 41,218%), va deveni 758 mp/1839 mp (înprocente, tot 41,218%), cota pârâților va fi 3. (20,56%) față de 2. (20,56%) și cota numitului C. A. va fi 7. (38,2%) față de 4.(38,2%).
Este evident, astfel, faptul că instanța de fond nu a modificat cotele părți de coproprietate, așa acum susține apelanta.
Chiar dacă instanța a dispus majorarea suprafeței nr. top. în favoarea tuturor coproprietarilor și nu doar în favoarea reclamantei așa cum aceasta a solicitat, aceasta nu reprezintă o pronunțare mai mult decât s-a cerut ci, dimpotrivă, cererea reclamantei de majorare a suprafeței nr. top (doar în favoarea sa), a fost admisă doar în parte, urmare a aplicării dispozițiilor art.496 C.civ., având în vedere starea de coproprietate asupra terenului riveran apei retrase.
Pe de altă parte, susținerea apelantei în sensul că doar ea a solicitat majorarea suprafeței acestui nr. top. apare ca neîntemeiată în condițiile în care, prin cererea depusă de reclamanții reconvenționali C., la fila 192 dosar fond, chiar dacă aceasta cuprinde obiectivele pentru expertiza încuviințată a fi efectuată, solicită ca expertul să propună majorarea suprafeței ambelor nr. top., atât cel corespunzător terenului de la nr. adm.
35, nr. top.1154/2/1/2, cât și cel corespunzător terenului de la nr. adm.
33, nr. top. 1154/2/1/1.
Nici critica apelantei, în sensul că este nelegală dispoziția instanței de fond prin care s-a dispus: rectificarea înscrierii din CF în privința pârâților C., majorarea suprafeței nr. top 1154/2/1/1 și întabularea pârâților asupra suprafeței majorate a nr. top 1154/2/1/1, invocând faptul că pârâții nu au solicitat și nici nu au probat că au dobândit dreptul de proprietate prin aluviune și nu au justificat dreptul asupra diferenței de teren dintre cea înscrisă în CF și cea reală.
Astfel, prin cererea reconvențională pârâții C., în calitate de proprietari ai terenului și construcțiilor situate faptic pe str. M. K. din B., la numărul administrativ 33, cărora la corespunde nr. top.1154/2/1/1 au solicitat rectificarea înscrierii greșite efectuate cu ocazia întabulării inițiale, dispuse prin sentința civilă nr.9., a J. B., eroare care s-a perpetuat și cu ocazia înstrăinărilor succesive, ulterioare întabulării sentinței, în sensul de a se dispune înscrierea imobilelor teren de 3.150 mp și construcțiilor, dobândite de ei cu titlu de cumpărare, întabulate, în prezent, sub nr. top 965/2/6,
965/3/2/6 și nr. top 966/2/6, în CF corectă, nr. 200 B., sub nr. top.1154/2/1/1.
Totodată, au solicitat rectificarea suprafeței nr. top 1154/2/1/1 la suprafața reală.
Prin sentința atacată instanța de fond a dispus majorarea suprafeței nr. top 1154/2/1/1, de la 1138 mp, la suprafața reală 2330 mp.
Chiar dacă reclamanții reconvenționali nu au indicat expres că majorarea suprafeței nr. top. este rezultatul aluviunii, cât timp ei au investit instanța cu o astfel de cerere instanța trebuie să o soluționeze motivat, astfel că temeiul majorării suprafeței, aluviunea, temei reținut de instanța de fond, nu reprezintă o pronunțate plus petita, așa cum susține apelanta.
Cu ocazia rectificării unei întabulări greșite, titularii dreptului ce face obiectul rectificării își conservă atât titlu cu care ei au dobândit, configurația terenului, cât și suprafața dobândită (în situația în care aceasta este reală), având loc doar modificarea nr. top de identificare și cartea funciară în care acestea sunt înscrise.
Potrivit înscrierilor din CF, reclamanții reconvenționali au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.150 mp, prin cumpărare, astfel că deși identificarea cu date de carte funciară a fostgreșită titlul lor de dobândire, prin cumpărare, se păstrează și după rectificare.
Cum, urmare a rectificării, pârâții C. se vor întabula asupra unei suprafețe mai mici decât cea dobândită prin cumpărare, respectiv 2330 mp, față de cea cumpărată, de 3.150 (diferența fiind probabil rezultatul măsurătorilor primitive efectuate cu ocazia întabulării inițiale, dispuse prin sentința civilă nr. 9.) apar ca neîntemeiate susținerile apelantei în sensul că pârâții C. nu justifică dobândirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 2330 mp.
Dimpotrivă urmare a rectificării titlul lor de dobândire asupra întregii suprafețe de teren, este de cumpărare, chiar dacă majorarea suprafeței nr. top. s-a efectuat în temeiul aluviunii.
În speță, trebuie făcută distincție între temeiul majorării suprafeței nr. top.1154/2/1/1, în condițiile în care suprafața s-a majorat, datorită aluviunii, anterior dobândirii terenului de către pârâții C. și temeiul dobândirii dreptul de proprietate de către pârâți a suprafeței reale de teren ce corespunde nr. top.1154/2/1/1, de 2330 mp.
Așa fiind, apare ca fiind susceptibilă de critică dispoziția instanței prin care cu privire la diferența de teren dintre 2330 mp și 1138 mp. reclamanții reconvenționali C. ar fi dobândit dreptul de proprietate, prin aluviune, însă sub acest aspect, doar reclamanții reconvenționali C. justifică un interes legitim de a formula critici nu și apelanta, care nu justifică un interes legitim în această privință, fiind străină față de acțiunea reconvențională prin care pârâții au solicitat să fie întabulați cu date corecte de carte funciară, acțiune care este îndreptată împotriva proprietarilor tabulari și părților actelor juridice de înstrăinare încheiate ulterior întabulării moștenitorilor lui M. C., reclamanta nefiind parte a acestora, calitatea reclamantei de pârâtă reconvențională limitându-se doar în privința acțiunii în grănițuire.
III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. R.,solicitând modificarea ei, precum și a sentinței, în sensul admiterii în totul a acțiunii reclamantei, deoarece: a) Aprecierea instanței de apel potrivit căreia variantele 2 și 3 de grănițuire, propuse prin expertiză, nu pot fi luate în discuție, este eronată, câtă vreme expertiza topografică este o probă științifică, încuviințată de instanță și administrată în cauză, Respingerea acestor variante pentru considerentul că în aceste variante linia despărțitoare este oblică, iar nu frântă, este nepertinentă.
Luarea în considerare a variantei nr. 1 nu soluționează diferendul dintre părți, ea corespunzând situației actuale a terenurilor și fiind caracterizată prin faptul că între cele două fonduri litigioase există o diferență de suprafață destul de mare, nemotivată. În cartea funciară suprafețele erau, inițial, sensibil egale, ceea ce denotă că linia de hotar dintre fonduri a fost modificată în defavoarea reclamantei. b) În ceea ce privește declarațiile martorilor, instanța de apel motivează că aceștia nu au indicat în concret semne vizibile care să fie amplasate pe linia despărțitoare a fondurilor, neavând în vedere că prima instanța apreciase că nu rezultă în mod indubitabil că proprietarii de la nr.
33 ar fi ocupat o porțiune determinată din terenul reclamantei și care ar fi fost dimensiunile acesteia.
În acest sens sunt relevante chiar declarațiile martorilor propuși de recurentă, declarații pe care instanța de apel le observă doar superficial, deșimartorii cunoșteau foarte bine situația fondurilor în litigiu. Tot astfel, nu s-a făcut referire la declarația martorului C. N. c) T. a concluzionat că terenurile sunt situate într-o zonă în care sunt incidente dispozițiile legii fondului funciar, fără însă a rezulta pe ce probe se sprijină această concluzie. Se poate accepta doar că proprietatea de la nr. 33 a intimaților a făcut obiectul L. nr. 1., însă în ce privește terenul recurentei acesta nu a fost niciodată înscris în C.A.P. Este ilogic a conchide că terenul recurentei intră în zona de incidență a L. nr. 1. doar pentru că fiul și nora acesteia au acte de reconstituire a proprietății în baza acestei legi pentru alte terenuri.
Măsurătorile invocate de către intimați până la efectuarea expertizei sunt neclare și neconforme cu realitatea, identificările topografice fiind și ele eronate.
Proba cu expertiza efectuată într-un alt dosar, anume acela cu nr. (...), nu putea fi avută în vedere în actualul proces, cu atât mai mult cu cât acest dosar este încă în curs de judecată. d) Prin raportare la prevederile art. 496 C.civ., precum și la concluziile expertizei efectuate în celălalt dosar, rezultă că recurenta este proprietar riveran al terenului dobândit prin efectul art. 496 C.civ., câtă vreme între coproprietarii de la nr. 35 există un partaj în folosirea terenului în totalitatea sa. Trebuie observat că schițele experților S. și T. P., acceptate de intimați, o situează pe recurentă în imediata vecinătate a terenului lăsat de râul M., acest fapt rezultând și din detaliile pe care se notează antecontractul de vânzare-cumpărare al intimaților cu privire la imobilele de la nr. 35. Mai mult, chiar și expertiza din prezentul litigiu o situează pe recurentă, în toate cele trei variante, ca unic proprietar riveran, fapt necontestat de către intimați.
A existat o stare de coproprietate, dar din toate probele de la dosar rezultă că între părți, cu privire la poziționarea terenului de la nr. 35, există o înțelegere care se păstrează și în prezent în teren.
Acordarea terenului către toți coproprietarii îi afectează grav recurentei dreptul de proprietate, ajungându-se la a se conferi un drept de proprietate unor persoane care nu îndeplinesc condiția de a fi proprietari riverani. e) Discuțiile privitoare la majorarea suprafeței cu care se înscrie corect în CF nr. 200 intimații vizează în mod direct dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului. Fiind vorba despre o acțiune în revendicare și grănițuire, pe care a promovat-o, recurenta este direct interesată de suprafețele celor două fonduri și stabilirea graniței dintre acestea, având un interes juridic pentru aceasta.
Temeiul juridic al majorării suprafeței intimaților la înscrierea în CF nu există, fiind de avut în vedere că rectificarea înscrierii în CF, mai ales cu privire la suprafața de teren, nu se realizează pe baza propunerii expertului de majorare a suprafeței, ci în temeiul unui drept prin care aceasta a fost dobândită.
Aluviunea ca temei juridic nu a fost invocată sau probată, trebuind observat și că aluviunea nu putea aduce recurentei un beneficiu de 706 mp, iar intimaților de 1192 mp, în condițiile în care ambii sunt delimitați frontal de drum, iar în spate de același râu care are un curs drept pe acea porțiune.
În ce privește transmiterea prin vânzare-cumpărare, aceasta nu poate opera decât pentru suprafața reală pe care M. C. o deținea la nr. 33, adică
1138 mp conform CF nr. 200, iar nu mai mult.
M. C. le-a transmis intimaților, în mod greșit, o altă proprietate a sa, situată la un alt număr administrativ, cu o suprafață reală de 3150 mp.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C.
IV. Intimații C. B. A. și C. I. au formulat întâmpinare, solicitândrespingerea recursului ca nefondat, motivele întâmpinării fiind arătate pe larg în înscrisul aflat la filele 9-16 ale dosarului.
V. Recurenta C. R. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă deintimați.
VI. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 304 C., modificarea sau casarea unei hotărâri se pot dispune numai pentru motivele de nelegalitate arătate în cuprinsul acestui articol.
Aceste prevederi legale au caracter imperativ, din coroborarea lor cu cele ale art. 3041 C. rezultând că ele se aplică în toate cazurile în care recursul are ca obiect o hotărâre pronunțată în apel. Se impune, așadar, a considera că atunci când motivele de fapt ale unei cereri de recurs nu se circumscriu acelora limitativ stabilite de art. 304 C., ele trebuie considerate inadmisibile, neputând fi cercetate pe fondul lor de instanța de recurs. Împrejurarea că în cuprinsul cererii de recurs autorul acesteia indică, formal, prevederi ale art. 304 C., fără însă ca motivele de fapt ale recursului să le corespundă cu adevărat acestora, nu poate conduce la concluzia validității recursului. În prezentul proces, unele dintre motivele recursului declarat în cauză de reclamantă nu satisfac aceste exigențe, prin conținutul lor concret necorespunzând nici acelora ale art. 304 pct. 6 și 9 C. (ca texte de lege menționate expres în cererea de recurs), nici altora enumerate de art. 304 C. Este de văzut, sub acest aspect, că primul motiv al recursului nu se încadrează în niciuna dintre situațiile evocate de art. 304 C., recurenta propunând instanței de recurs să reanalizeze unele probe testimoniale administrate pentru a reține o stare de fapt diferită de cea la care s-a oprit instanța de apel. O asemenea analiză nu îi este însă îngăduită de lege instanței de recurs, doar instanțele de fond ( prima instanță și cea de apel) având dreptul ca, administrând și apreciind probele, să stabilească starea de fapt utilă soluționării cauzei. În același fel trebuie privit și al doilea motiv al recursului, în condițiile în care atât prima instanță, cât și cea de apel au conchis că granița dintre fondurile în litigiu este cea redată în varianta nr. 1 la raportul de expertiză pe baza administrării unui probatoriu vast, ajungând la concluzii pe care Curtea nu le poate răsturna uzând de o reapreciere a probelor. De altfel, Curtea de A. apreciază ca fiind corect raționamentul juridic al instanței de apel, neidentificând, în sensul celui de-al doilea motiv al recursului, aspecte de nelegalitate. În cuprinsul celui de-al doilea motiv al recursului se fac referiri la declarațiile martorilor și aspectele ce rezultă din aceste declarații, pretinzându-se Curții, deși legea nu o îngăduie, să stabilească, prin reanalizarea declarațiilor martorilor, că între cele două fonduri au existat semne naturale de delimitare, indicând suprafața ocupată de vechii proprietari de la numărul 33. În ce privește concluzia instanței de apel, potrivit căreia terenurile în litigiu sunt situate într-o zonă în care sunt incidente dispozițiile fondului funciar, este de remarcat că această statuare este susținută îndeajuns de convingător prin considerentele deciziei, T. făcând referire la declarațiile recurenților C. A. și C. M. și la actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea acestora conform L. nr. 1., precum și la actelecomunicate de Primăria Beclean (f. 171-174) din care reiese că terenurile din intravilanul orașului B. se situează sub acțiunea legilor fondului funciar. Prin urmare, nu s-ar putea considera că aprecierea făcută în apel este nefundamentată probator, Curtea neputând reaprecia probele pentru a schimba această concluzie. Referitor la expertiza efectuată în dosarul nr. (...) a fost făcută de către T., așa cum rezultă din considerentele deciziei, ca argument suplimentar menit să consolideze constatarea la care T. ajunsese deja în baza celorlalte probe administrative. Prin urmare, deși este de principiu, în sensul art. 169 alin. 1 C., că probele se administrează de către instanța învestită cu judecarea procesului (afară de excepțiile anume prevăzute de lege, însă situația de față nu are un asemenea caracter), în prezentul proces referirea la sus-evocata expertiză nu a fost de natură a-i aduce recurentei o vătămare, în sensul art. 105 alin. 2 C., câtă vreme concluzia instanței de apel era deja formată în temeiul celorlalte probe administrate. Se impune, deci, a fi respins și cele de-al treilea motiv al recursului. În legătură cu cel de-al patrulea motiv al recursului, Curtea are a observa că deși recurenta susține că este unica proprietară a terenului riveran ca urmare a intervenirii unui partaj, nu s-a făcut dovada că între coproprietari a fost încheiat, în condițiile legii, un partaj de proprietate care să o convertească pe recurentă în proprietar exclusiv al terenului învecinat cu râul M.. De altfel, în cuprinsul acestui motiv de recurs reclamanta face referire la existența unui „partaj în folosirea terenului";, neevocând în mod ferm și susținut de probe neîndoielnice că ar fi intervenit un veritabil partaj de proprietate. Astfel fiind și cunoscând limitele specifice judecății în recurs stabilite de art. 304 C., nu s-ar vedea rațiunile pentru care ar fi eronată concluzia instanței de apel potrivit căreia până la data retragerii pârâului și a majorării suprafeței nu exista un partaj valabil încheiat între coproprietari, o acțiune în partaj făcând însă obiectul dosarului nr. (...) al J. B., în prezent suspendat. Este corectă și concluzia T.ui potrivit căreia majorarea suprafeței nu este condiționată de lucrările de îmbunătățire făcute de un coproprietar pentru transformarea suprafeței rămase în urma retragerii apei în teren productiv, dispozițiile art. 496 C.civ. acționând în favoarea tuturor (co) proprietarilor, iar nu doar în a celui care, în fapt, ar executa asemenea lucrări de amenajare sau transformare. În legătură cu ultimul motiv al recursului, Curtea observă că sunt nefondate și criticile privitoare la rectificarea înscrierilor tabulare ce-i vizează pe pârâții C., majorarea suprafeței de teren aferente nr. top 1151/1/1 și întabularea pârâților asupra suprafeței majorate a terenului cu nr. top 1154/2/1/1, statuările instanței de apel fiind, și sub acest aspect, corecte. Astfel cum T. a remarcat, pârâții au solicitat să se constate majorarea suprafeței de teren aferente nr. top 1154/2/1/1 de la 1138 mp, iar temeiul acestei majorări nu putea fi reprezentat, în circumstanțele cauzei, decât de aluviune. Acesta este sensul cererii (f. 26 vol. I dosar Judecătorie) și al susținerilor făcute de pârâții C. (f. 192 vol. I dosar Judecătorie), fiind de văzut și că în scriptul depus înaintea primei instanțe (f. 55 vol. II) pentru concluzii ei fac referire directă la faptul că „. terenurilor se datorează inundațiilor și lucrărilor de îndiguire …";. Nu este fondată nici susținerea recurentei potrivit căreia pârâții nu puteau dobândi de la vânzătorul M. C. decât suprafața reală pe care acesta o deținea la nr. 33, înscrisă în CF nr. 200, anume 1138 mp, Curtea considerând că majorarea prin aluviune a terenului, făcută fiind în beneficiul proprietarului, le profită pârâților, câtă vreme ei au cumpărat, fără alte limitări, terenul înscris în CF nr. 200 B. nr. top 1154/2/1/1. Erorile de identificare topografică săvârșite de un expert nu pot afecta însuși dreptul de proprietate, câtă vreme identitatea faptică a imobilului este neîndoielnică, obiectul vânzării-cumpărării fiind stabilit fără dubii, ca amplasament și cuprindere faptică. Față de cele ce preced, recursul se va respinge în baza art. 312 alin. 1 C. În baza art. 274 alin. 1 C., se va dispune obligarea recurentei la a le plăti intimaților C. B. A. și C. I. suma de 1167 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cost al transportului la sediul instanței de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C. R. împotriva deciziei civile nr. 31 din (...) a T.ui B. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenta să plătească intimaților C. B. A. și C. I. suma de 1167 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. M. D.-L. B. A. C. S.-D. G. GREFIER Red.VM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: D. Z. Jud.apel: R.Berari/G.C.Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 1958/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5303/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
