Decizia civilă nr. 4845/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4845/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. E., precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr. 1292 din 30 iunie 2011, pronunțată de T. , în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 noiembrie 2011, reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârât ca fiind nefondat precum și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de pârât, întrucât în mod corect a constatat instanța de fond că măsura administrativă a condamnării antecesorului reclamantei-recurente pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire împotriva ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 4 Cod penal are caracter politic așa cum rezultă din prevederile art. 1din L. nr. 2..
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, apreciază că se impune respingerea acestuia, având în vedere că cererea reclamantei privind restituirea contravalorii chiriei actualizate pentru imobilele ce i-au fost ulterior restituite, nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1292 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta M. E., domiciliată în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D. G. a F. P. M..
S-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului B. L.
(Longhin, L.us) prin sentința penală nr. 535 pronunțată în dosar nr.
685/1950 al T.ui Militar C. pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut în art. 209 pct. 4 din Codul penal din 1936, combinat cu D. 212
/crima de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 cpt. III din
Codul penal din 1936.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea reactualizată a chiriei achitată de B. L. (Longhin, L.us) în perioada 1958-1971.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Condamnarea aplicată antecesorului reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire, prevăzută de art. 209 Cod penal este considerată de
L. nr. 2. condamnare cu caracter politic și în temeiul art. 1 din L. nr. 2., tribunalul a constatat caracterul politic al acestei condamnări.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă, instanța a reținut următoarele considerente:
În au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989.
În esență C. a reținut că dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție.
C. a constatat și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia ";În România, respectarea [...] legilor este obligatorie";, având în vedere că reglementarea criticată încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată. Astfel, în primul rând, violarea acestei legi s-a produs prin paralelismul de reglementare privind daunele morale realizat prin D.-lege nr. 1., și OUG nr. 2., pe de o parte, și prin L. nr. 2., pe de altă parte. În al doilea rând, încălcarea Legii nr. 24/2000 s-a produs prin faptul că reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată, astfel cum pretind expres dispozițiile acestui act normativ. În al treilea rând, textul de lege criticat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. C., decizia prin care se constatăneconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
În ceea ce privește precizarea de acțiune din (...), instanța a reținut următoarele:
Art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2. arată că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic poate solicita obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, dacă bunurile nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile altor legi cu caracter reparatoriu. În speță, reclamanta solicită chiria actualizată pentru imobile ce i-au fost ulterior restituite, prin urmare acest capăt de cerere nu se încadrează în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin recursul promo vat de reclamantă , aceasta a solicitat modificareaîn parte a sentinței în sensul admiterii capătului de cerere privind despăgubirile materiale, reprezentând contravaloarea chiriei achitate de antecesorul său, în perioada 1958 - februarie 1971 în sumă de 8638 lei, actualizată cu indicele de inflație de 369,76%, totalizând 31.940.300 lei.
În mod greșit prima instanță a respins această cerere, pe motiv că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 2..
S-a făcut dovada că de la antecesorul reclamantei s-a executat măsura confiscării, iar acesta a încheiat un contract de închiriere pentru locuința proprietatea sa, plătind chirie până în luna februarie 1971.
Prin recursul promovat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice acesta a solicitat modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că tatăl reclamantei a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 327 Cod penal, aceasta constituind o condamnare de drept, astfel încât nu se justifică a se constata caracterul politic al condamnării.
Obiectul cererii vizând daunele materiale nu se încadrează în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2..
În ceea ce privește daunele morale, acestea au fost solicitate în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., prin decizia nr. 1. a C. C., reținându-se neconstituționalitatea dispoziției. Decizia C. C. este general obligatorie și opozabilă erga omnes.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,
curtea constată că acestea sunt nefon date, urmând a fi r espinse pe ntru
următoarele considerente:
1. Recursul reclamantei.
Acesta vizează exclusiv neacordarea daunelor materiale care, în speță sunt reprezentate de contravaloarea chiriei achitate de către antecesorul său după confiscarea casei situate în comuna B., sat. O. nr. 73, în perioada 1958-februarie 1971.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., despăgubirile care pot fi solicitate în baza acestui act normativ reprezintă echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare dacă acestea nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile altor legi cu caracter reparatoriu.
Reiese din economia acestei prevederi că despăgubirile materiale susceptibile de a fi solicitate în baza Legii nr. 2. sunt cele expres prevăzute - contravaloarea bunurilor confiscate - chiria plătită de antecesorul reclamantei pentru folosirea imobilului ce i-a fost confiscat neîncadrându-se în această categorie.
Întrucât obiectul daunelor materiale solicitate excede sferei de reglementare a art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., în baza art. 312 alin. 1
Cod proc.civ., recursul reclamantei va fi respins.
2. Recursul pârâtului.
Critica vizând lipsa interesului reclamantei de a solicita constatarea caracterului politic al condamnării administrative dispuse față de antecesorul său în condițiile declarării ca neconstituționale a art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., nu este fondată.
Prin decizia nr. 1. a C. C., doar cu privire la această dispoziție s-a constatat neconstituționalitatea, toate celelalte prevederi ale Legii nr. 2. rămânând în vigoare.
Față de antecesorul reclamantei dispunându-se o condamnare politică, aceasta justifică interesul de a se constata caracterul politic al său. Chiar dacă nu mai poate obține daune morale, însăși recunoașterea caracterului politic al condamnării dispuse față de antecesor poate fi privită ca o reparație morală, care dacă pentru S. Român nu are nicio semnificație, pentru persoana care a fost victima acestei condamnări sau succesoarea sa poate însemna mult pe plan personal.
Susținerile vizând neacordarea daunelor materiale nu se impun a fi analizate, întrucât în urma soluționării recursului reclamantei hotărârea primei instanțe sub acest aspect a fost menținută, potrivit celor anterior arătate, iar cele referitoare la neacordarea daunelor morale, de asemenea nu vor fi analizate, hotărârea primei instanțe asupra acestora fiind în sensul respingerii, iar recursul reclamantei nu vizează acest aspect.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de reclamanta M. E. și de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. împotrivasentinței civile nr. 1292 din 30 iunie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
G.
M.-L. T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. Primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1958/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
