Decizia civilă nr. 1439/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1439/R/2011
Ședința publică din 20 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. L. decedat în cursul procesului și continuat de succesorii acestuia B. V. C. ȘI B.-O. și B., împotriva sentinței civile nr. 2. din 24 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN M. F. P. - D. G. A F. P. B. N. având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S.
A.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12
A. 2011, a fost depusă la dosar prin fax, din partea reclamantului- recurent B. B.-O., copia unei procuri autentificate sub nr. 568/2001 din
20 martie 2011, la BNP V. M., prin care împuternicește pe mama sa, numita P. O., să îl reprezinte în prezenta cauză, precum și copia certificatului de moștenitor înregistrat sun nr. 321 din 17 martie 2011 la BNP B. E. F., din care rezultă că moștenitorii reclamantului-recurent B. L., decedat, sunt B. B.-O. și B. V.-C..
C., după deliberare, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs referitoare la daunele materiale reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat ca urmare a privării de liberate, întrucât acest motiv a fost invocat pentru prima dată în recurs.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției invocate.
Se constată că prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar de către pârâtul-intimat, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 13 din dosar).
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. din 24 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. L., excepție invocată de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar D. G. a F. P. B.-N. și în consecință s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul B. L., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, privind despăgubirile solicitate după B. L., pentru lipsă calitate procesuală activă.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul B. L. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice, privind despăgubirile solicitate după B. V..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr.1585/4 noiembrie 1949 dată de T. M. C. a fost condamnat B. L. la pedeapsa de 25 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pct.3 Cod penal combinat cu decretul lege nr.212/1948 și art.342, 343, din C.J.M., art.58 Cod penal. Prin aceeași sentință a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, 3.000 lei amendă corecțională, și confiscarea averii, B. V. pentru de lipsuri de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pct.4
Cod penal.
Din înscrisurile comunicate tribunalului de către I. de I. a C. C. și M. E. R. a reieșit faptul că B. L., fost ofițer de cavalerie regală, prizonier la sovietici în cel de-al doilea război mondial, apoi combatant împotriva trupelor germane, luat prizonier și eliberat de trupele americane în 4 mai
1946, s-a repatriat în iunie 1946, după care a pus bazele unei organizații militare anticomuniste denumită „. albă"; sau „Liga N.ă Creștină"; în zona comunelor R., R., L., P. ce a activat în perioada 1948-1949, fiind căutat de organele securitate, capturat și executat, probabil în data de 24 iunie
1949, cu toate acestea, deși asasinat, a fost judecat în contumacie și condamnat.
Din copia înscrisurilor după actele de stare civilă depuse la dosar a reieșit că reclamantul este fiul numitului B. V. și nepot de frate a lui B. L.,care a fost frate cu tatăl reclamantului, adică este rudă colaterală de gradul trei.
Având în vedere aspectul că reclamantul a fost rudă colaterală de gradul III cu defunctul B. L. cu privire la care prin acțiunea civilă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500.000 euro cu titlu de despăgubiri, și în raport de prev. art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 conform cărora sunt îndreptățite să li se acorde, în temeiul acestei legi, despăgubiri, doar persoana condamnată, soțul supraviețuitor șidescendenții de până la gradul II, tribunalul a constatat că reclamantulnu se încadrează în nici una dintre categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, situație în care a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtul S. român și în consecință a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului privind despăgubiri solicitate după unchiul său B. L., întrucât este lipsit de calitate procesuală activă.
În ce privește pretențiile deduse judecății de reclamant după tatăl acestuia B. V., tribunalul a constatat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința nr.1585/4 noiembrie 1949 dată de T. M. C. în dosarul nr.1229/1949, pedeapsă pe care a executat-o potrivit înscrisurilor comunicate de către C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, aspect reieșit și din declarațiile celor doi martori audiați din care rezultă că tatăl reclamantului a fost condamnat pentru activitatea anticomunistă desfășurată, iar în perioada detenției a fost supus la condiții foarte grele și la un regim sever de viață și de muncă.
În momentul actual însă, nu mai există temei legal pentru acordarea de daune morale în baza art.5 alin.1 teza întâi din Legea nr.221/2009 întrucât a fost pronunțată decizia nr.1358/2010 de către Curtea Constituțională prin care s-a constatat că aceste prevederi legale evocate sunt neconstituționale pentru că ar contraveni art.1 alin.3,5 din legea fundamentală. Așa fiind, ținând cont de faptul că s-a constatat că art.5 alin.1 teza întâi ce se referă la acordarea de daune morale, este neconstituțional, dat fiind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale potrivit art. 147 alin.4 din Constituție, tribunalul a constatat că practic nu mai există temeiul legal pentru acordarea de daune morale persoanelor condamnate pentru infracțiuni cu caracter politic ori rudelor în linie directă în gradul anume menționat în lege, situație în care pretențiile civile ale reclamantului privind acordarea de daune morale în cuantum de 150.000 euro pentru condamnarea tatălui său sunt neîntemeiate și în consecință au fost respinse ca atare.
Au fost respinse ca nefondate și pretențiile reclamantului de acordare a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune materiale, întrucât, deși din sentința penală de condamnare a reieșit că s-a dispus confiscarea averii tatălui reclamantului, la dosar nu s-au depus înscrisuri justificative de către reclamant și nici de către C., referitoare la indicarea în concret a bunurilor care au fost confiscate și au constituit proprietatea lui B. V., pe de o parte, iar pe de altă parte, nici din declarațiile martorilor audiați, nu s-a putut determina natura șicontravaloarea bunurilor supuse confiscării, ce au constituit proprietatea tatălui reclamantului pentru a se putea acorda despăgubiri materiale reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, în aceste condiții acțiunea civilă precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului privind despăgubirile solicitate după tatăl său B. V. a fost respinsă în întregime ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentinței în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 și 3041
Cod proc.civ., în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a reiterat starea de fapt constând în condamnarea numiților B. L. și B. V., primul dintre ei fiind executat și îngropat de către fosta securitate, la limita de hotar dintre trei sate, împreună cu alte două persoane.
Reclamantul reiterează că este nepot de frate al numitului B. L., însă arată că instanța trebuia să constate dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi admisă acțiunea în despăgubiri după acest defunct, apreciind totodată că textul legal este lacunar, lăsând în afara sferei sale asasinatele politice. Legiuitorul trebuia să găsească o modalitate de a asigura reparații pentru o sferă mai largă de persoane mai ales în cazul asasinatelor politice.
În ceea ce privește respingerea acțiunii în privința despăgubirilor după defunctul B. V., reclamantul a arătat că deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010 au fost publicate în luna noiembrie 2010, iar acțiunea a fost promovată de către reclamant în luna iunie 2010, chiar anterior OUG nr. 62/2010.
La soluționarea litigiului, trebuiau avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul promovării acțiunii.
În ceea ce privește pretențiile materiale, reclamantul a arătat că acestea reprezintă beneficiul nerealizat ca urmare a privării de libertate a antecesorului său, aspect dovedit și necontestat.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-13), pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de (...) numitul B. B. O. a înregistrat la dosar un înscris (f.
14), învederând că reclamantul B. L., tatăl său, a decedat la data de (...)
(f.15), el și numitul B. V. C. fiind moștenitori. A arătat totodată că înțelege să continue acțiunea și recursul promovate de către tatăl său.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 32/(...), emis de B. N. P. A.
„., moștenitori ai defunctului B. L. sunt B. V. C. și B. B. O., în calitate de fii (f. 27-28).
Analizând recursul formulat de către reclamantul decedat în cursul procesului și continuat de către moștenitorii B. V. C. și B. B. O., prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: l. În ce privește criticile vizând respingerea acțiunii în despăgubiri după defunctul B. L., curtea constată că în raport de dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 care prevede explicit sfera persoanelorîndreptățite la despăgubiri în temeiul acestui act normativ, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul, nepot de frate al acestui defunct, nu se încadrează în categoria persoanelor enumerate de lege, respingând acțiunea în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Susținerile reclamantului referitoare la caracterul lacunar al legii și la împrejurarea că legiuitorul trebuia să găsească o modalitate de a asigura reparații pentru o sferă mai largă de persoane, exced cadrului prezentului recurs, elaborarea actelor normative constituind atributul exclusiv al puterii legiuitoare.
2. Acțiunea privind obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor morale în urma condamnării suferite de către defunctul B. V. s-a întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Această dispoziție a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr. 1358/(...) a Curții Constituționale.
Din ansamblul considerentelor expuse de Curtea Constituțională, reiese încă o dată incapacitatea S.ui R. de a pune ordine în sistemul său legislativ (sancționată de C. E. a D. O. în cauza Faimblat împotriva R.iei), precum și incertitudinea juridică generală generată de lipsa de claritate și de coerență a legislației aplicabile, sancționată de C. E. a D. O. în cauza Păduraru împotriva R.iei, ceea ce denotă culpa exclusivă a S.ui R. în adoptarea textului legal declarat ulterior neconstituțional.
Acest act normativ a generat un număr considerabil de litigii pe rolul instanțelor, soluționate într-o anumită manieră, prin prisma prevederilor sale de la momentul soluționării fiecărei cauze.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care reclamantul și-a fundamentat pretențiile, în timp ce litigiul era pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a acțiunii întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, această prevedere încetându-și efectele judiciare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie.
Împrejurarea că reclamantul a promovat acțiunea anterior pronunțării deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, este reală, însă raportat la cele anterior arătate, cele statuate prin aceasta sunt aplicabile în mod obligatoriu și litigiilor promovate anterior, însă nesoluționate irevocabil înaintea momentului publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea unui text legal care constituie temeiul legal la acțiunii.
3. Referitor la daunele materiale pretinse, curtea constată că acestea au fost respinse de către prima instanță pe considerentul că nu s-au depus dovezi referitoare la indicarea în concret a bunurilor care au fost confiscate de la numitul B. V., iar din declarațiile martorilor audiați nu s-a putut determina natura și contravaloarea bunurilor confiscate.
În recurs reclamantul a arătat pentru prima dată că daunele materiale solicitate constituie beneficiul nerealizat ca urmare a privării de libertate a antecesorului său.
Această precizare, prin care reclamantul arată în ce constau daunele materiale pe care le pretinde a fost făcută pentru prima dată în recurs, motiv pentru care, la termenul de judecată din (...) în temeiul art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 Cod proc.civ., curtea a invocat excepția inadmisibilității acestui motiv de recurs. În fața primei instanțe reclamantul nu a arătat în ce constau daunele materiale pe care le pretinde, iar prima instanță în mod corect a analizat cererea raportat strict la dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, care arată în ce constau daunele materiale care pot fi pretinse în baza acestui text legal.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul B. L. B. L. și continuat de moștenitorii B. V. C. ȘI B.-O. și B. împotriva sentinței civile nr. 29 din
24 ianuarie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. A. C. M. C. V. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...) Jud.apel: M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 416/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
