Decizia civilă nr. 1000/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR Nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1000/R/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B., împotriva deciziei civile nr. 5. din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul O. P. O. ROMÂN B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
23 februarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 martie 2011. Întrucât la data pentru care a fost amânată pronunțarea hotărârii, completul de judecată nu s-a putut constitui în componența avută la dezbaterea cauzei întrucât doamna judecător T.-A. N., membră a completului de judecată C., s-a aflat în concediu medical, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 martie 2011, când pentru același motiv, s-a mai amânat pronunțarea hotărârii pentru încă o săptămână. Toate cele trei încheieri de ședință fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată pe rolul J. H. la data de (...) sub nr. (...) reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B., cu sediul în com. Sâncraiu, sat B., str. P., nr. 13, jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul O. P. O. ROMÂN B., cu sediul în com. Sâncraiu, sat B., str. P., nr.
99, jud. C., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea adresei O. P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4608/1950.
Prin sentința civilă nr. 129/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Judecătoria
Huedin a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. R. U.
CU R. G.-C. B., în contradictoriu cu pârâtul O. P. O. ROMÂN B.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea precizată cu care reclamanta a investit instanța are ca obiect constatarea nevalabilității adresei O. P. O. Român din B., aprobarea
Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4608/1950, ca act de intabulare în cartea funciară, raportat la dispozițiile art. 17 din D.-L. nr. 115/1938. Însă, din întregul cuprins al cererii de chemare în judecată, precizării acesteia și concluziilor scrise depuse la dosar, se desprinde scopul promovării de cătrereclamantă a cererii de chemare în judecată, respectiv contestarea a însuși dreptului de proprietate cu care pârâtul este intabulat în CF și revenirea la situația anterioară de carte funciară, respectiv înscrierii dreptului de proprietate în favoarea O. Cantorial G.-Catolic B., al cărei continuator este reclamanta, așa cum rezultă din adeverința nr. 1758/(...) emisă de E. R. U. cu R., G.-C. de C.-G. (f. 4).
Din copiile in extenso ale CF 151 B. (f. 5-8), CF 44 B. (f. 12-15), CF 60
B. (f. 16-18), rezultă că pârâtul este intabulat cu nr. 499/(...) în baza adresei O. P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4508/1950 asupra imobilelor care au aparținut O. P. G.-Catolic din B.
Din înscrisurile comunicate instanței de M. C., A., C. și M. - A. V., F. și
C. (f. 47-50) rezultă condițiile istorice în care s-a făcut trecerea credincioșilor greco-catolici din raza comunei B. la cultul ortodox și administrarea patrimoniului parohiei precum și textele legale în vigoare la acea dată prin care s-a procedat la acest transfer, respectiv art. 1 din D. nr. 3. și art. 37 din D. nr. 177/1948.
D. nr. 3. a reglementat procedura de revenire a comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și de transfer a averii aparținând acestora. Această procedură a fost reglementată și prin art. 37 din D. nr. 177/1948.
Prin D.-L. nr. 1. a fost recunoscută oficial B. R. U. cu R. (greco- catolică), ca urmare a abrogării D. nr. 3. prin D.-L. nr. 9..
În acest context, potrivit art. 2 din D.-L. nr. 1. bunurile preluate de către stat prin efectul nr. 3., aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică). În vederea identificării, inventarierii și predării acestor bunuri se instituie o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolica), numiți prin hotărâre a guvernului.
Potrivit art. 3 din același act normativ situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică) și au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Așadar, prin actul normativ amintit s-a stabilit procedura de restituire a bunurilor preluate prin efectul D.-L. nr. 1., astfel că nu se poate dispune, prin simpla constatare a nevalabilității adresei la care face referire reclamanta asupra însuși dreptului de proprietate asupra bunurilor ce aparțin cultelor religioase. Pe de altă parte, intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului nu s-a efectuat în baza unei simple adrese, ci în baza dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.
În consecință, față de toate considerentele de fapt și de drept expuse instanța a respins cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B.
Prin Decizia civilă nr. 5. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția necompetenței materiale a J. H. și s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. H., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Referitor la excepția necompetenței materiale a J. H., potrivit art. 3 din D. L. nr. 1., modificat prin L. nr. 1., „. juridica a lăcașurilor de cult si acaselor parohiale care au aparținut Bisericii R.ne Unite cu R. (greco-catolica) si au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisie mixta, formata din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri. Partea interesata va convoca cealaltă parte, comunicându-i in scris pretențiile sale si punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. D. convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituita din cate trei reprezentanți ai fiecărui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau daca nu se ajunge la nici un rezultat in cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesata are deschisa calea acțiunii in justiție, potrivit dreptului comun. S. acestor acțiuni este de competenta tribunalelor";.
T. a considerat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, în primul rând deoarece acțiunea formulată de reclamantă nu are ca obiect revendicarea de la pârâtă a imobilelor înscrise în CF 151, 60 și 44 B., ci doar constatarea nevalabilității unei adrese, ca act de intabulare în cartea funciară, astfel încât nu se poate considera că în cauză se derulează procedura menționată mai sus, privind reglementarea situației juridice a imobilelor, prin convocarea comisiei mixte și apoi apelarea la acțiunea în justiție.
În al doilea rând, tribunalul a constatat că procedura menționată mai sus este aplicabilă doar în ceea ce privește lăcașurile de cult și casele parohiale, iar în speță imobilele pentru care se solicită constatarea nevalabilității adresei, ca act de intabulare în cartea funciară, sunt terenuri, doar asupra terenului cu nr. topo. 117/2 fiind înscrisă o construcție, însă având destinația de casă din lemn.
În consecință, tribunalul a considerat că prima instanță a fost competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, având ca obiect constatarea nevalabilității unui act, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1
C.proc.civ., și a respins excepția invocată de reclamantă.
Referitor la fondul cauzei, din copiile CF 151, 60 și 44 B. rezultă că prin încheierea CF nr. 499/(...) s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea O. P. O. Român B., în baza „adresei O. P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român C., nr. 4608/1950";.
La dosar s-a depus copia cererii nr. 50/1950 formulată de P. comunității locale ortodoxe române din B., adresată B. de carte funciară H., prin care s-a solicitat înscrierea în CF 151, 60 și 44 B. a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 130 iugh., cu destinația arător, fânaț, pădure și pășune, în favoarea Parohiei ortodoxe române B., în temeiul dispozițiilor art. 1 din D. nr. 3. și art. 37 din D. nr. 177/1948, având în vedere că în conformitate cu aceste dispoziții legale Parohia greco-catolică din B. a revenit la cultul ortodox român.
Această cerere poartă pe verso mențiunea „aprobat"; cu nr. 4608/(...)
și ștampila Consiliului Eparhial O. Român C. și semnătura episcopului.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a constatat, la fel ca și prima instanță, că înscrierea dreptului de proprietate al O. P. O. Român B. s-a efectuat în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus, privind transferul dreptului de proprietate de la comunitățile locale al cultului greco- catolic la cele ale cultului ortodox.
Totodată, actul a cărui nevalabilitate se solicită a fi constatată are natura juridică a unei cereri de înscriere în cartea funciară, care a fostsoluționată prin încheierea CF nr. 499/(...), astfel încât nu se poate stabili nevalabilitatea acestuia ca act în temeiul căruia s-a cerut înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei, atât timp cât nu a îndeplinit acest rol.
E. adevărat că în CF 151, 60 și 44 B. s-a menționat că dreptul de proprietate în favoarea O. P. O. Român B. s-a înscris în baza „adresei O. P. O. Român din B., aprobarea Consiliului Eparhial O. Român C., nr.
4608/1950";, însă aceste mențiuni sunt rezultatul unor erori materiale, fiind evident că „adresa"; menționată era de fapt cererea de înscriere a dreptului de proprietate, iar acest drept a fost înscris în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus.
În condițiile în care reclamanta dorește să conteste valabilitatea dreptului de proprietate al pârâtei sau doar valabilitatea înscrierii acestui drept, are la dispoziție acțiunea în revendicare, precum și acțiunea în rectificare prevăzută de art. 34 din L. nr. 7/1996, prin care să solicite să se constate nevalabilitatea înscrierii și a titlului ce a stat la baza acesteia.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că apelul declarat de reclamantă este nefondat, și în baza dispozițiilor art. 296
C.proc.civ. l-a respins și a menținut sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B. solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare T. C.
În motivare s-a arătat că instanța a soluționat fondul apelului cu toate că a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a primei instanțe, Judecătoria Huedin.
Față de împrejurarea că apelanta a fost în imposibilitate de a-și susține motivele de apel i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
În mod nelegal a fost respinsă excepția necompetenței materiale a J. H. în judecarea în primă instanță a cauzei, art. 3 din D.-L. nr. 1. prevăzând că acțiunile având ca obiect redobândirea proprietății lăcașurilor de cult sunt date în competența tribunalului în primă instanță.
Judecătoria Huedin în considerentele sentinței a calificat corect finalitatea demersului judiciar al reclamantei apreciind că scopul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea dreptului de proprietate al pârâtului și revenirea la situația anterioară de CF.
Sub aspectul determinării competenței este irelevant că prin aceeași cerere de chemare în judecată au fost revendicate și alte imobile în afara lăcașului de cult și a curții aferente. Instanța de apel nu a luat în considerare faptul că pe terenul cu nr. top. 117/2 există un lăcaș de cult, în considerentele deciziei făcându-se trimitere la o casă din lemn.
S-a mai arătat că anterior promovării prezentului litigiu au fost promovate o acțiune având ca obiect rectificare CF, cauza fiind înregistrată sub nr. (...), în prezent suspendată pe rolul C. de A. C.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de către reclamanta B. R. U. cu R. G.-C. B.împotriva deciziei civile nr. 5. a T. C., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de casare a deciziei întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 C.pr.civ. se constată că acesta este întemeiat.
Din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din data de (...) rezultă că reprezentantul apelantei a invocat excepția necompetențeimateriale a J. H., tribunalul rămânând în pronunțare numai asupra acestui aspect.
Cu toate acestea, din cuprinsul deciziei atacate rezultă că instanța de apel s-a pronunțat atât asupra excepției invocate, în sensul respingerii acesteia, cât și asupra fondului apelului, respingându-se ca nefondat, cu toate că părțile nu au avut posibilitate să pună concluzii pe fond.
În această situație se apreciază că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, principiu esențial al procesului civil, hotărârea pronunțată astfel fiind nelegală, fiind incidente prevederile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. și, în consecință, cele ale pct. 5 ale art. 304 C.pr.civ., impunându-se deci în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului apelului T. C.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin cererea de recurs, respectiv modul de soluționare a excepției invocate, se constată că acesta este un motiv de modificare a hotărârii, fiind incidente prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ.
Referitor la obiectul acțiunii precizate formulate de către reclamant se apreciază că este vorba despre o acțiune în revendicare a lăcașului de cult și a terenului aferent, chiar dacă acest lucru nu rezultă cu certitudine din modul defectuos în care a fost formulată acțiunea. Instanța de fond a arătat că numai printr-o astfel de acțiune se poate lămuri situația juridică a lăcașurilor de cult, scopul acțiunii promovate fiind acesta, cu toate acestea soluționând cererea având în vedere obiectul indicat defectuos de către reclamant, fără a pune în discuție în mod explicit acest aspect sesizat. De altfel, în fața instanței de apel este indicat în mod expres de către reprezentantul reclamantei că este vorba despre o acțiune în revendicare a lăcașului de cult și a terenului aferent. O interpretare a obiectului acțiunii în sensul celei făcute de către instanțele de fond ar fi de natură a încălca dreptul părților la un proces echitabil, drept care încorporează obligația de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, reclamanta fiind nevoită să promoveze o nouă acțiune având ca obiect revendicare având în vedere că aceasta este de fapt intenția sa reală încă de la momentul promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește existența lăcașului de cult se constată că deși se invocă de către recurentă că s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse că este vorba despre o acțiune în revendicare a unui lăcaș de cult, fiind deci vorba despre o acțiune care conform art. 3 din D.-L. nr. 1. este de competența tribunalului în primă instanță, aceste afirmații nu au fost dovedite. Singurul script de care se prevalează reclamantă în acest sens este cel aflat la fila 42 din dosarul de apel. E. vorba despre adresa emisă de către reclamantă către Arhiva Națională - Direcția Județeană C. prin care se solicită autorizația de construcție a lăcașului de cult situat în satul B. E. lăcașului de cult nu a fost dovedită prin alte probe de către reclamant deși acest lucru se impune raportat la mențiunile făcute în CF nr. 151 B., unde la nr. top. 117/2 este descris imobilul ca fiind „. de lemn și curte";.
În consecință acest aspect urmează a fi lămurit de către instanța de apel în rejudecare, excepția invocată putând fi corect soluționată numai după stabilirea corectă a stării de fapt pe baza probelor administrate conform indicațiilor de mai sus.
Raportat la prevederile art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B. împotriva deciziei civile nr. 5. din 2 noiembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta B. R. U. CU R. G.-C. B. împotriva deciziei civile nr. 5. din 2 noiembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului T. C.
Decizia este irevocabilă.
D. și pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: M. Oncică-Sanislav, Dan-I. Tașcă
Jud.fond: S. Jeni M.
| ← Decizia civilă nr. 2463/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1846/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
