Decizia civilă nr. 2463/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2463/R/2011
Ședința publică din 01 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G.: A. A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. V. și continuat de moștenitorul acestuia, O. V.-A., precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN M. E. ȘI F., reprezentat prin D. a jud. M., împotriva sentinței civile nr. 384 din 24 februarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind moștenitorul reclamantului recurent personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul O. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr.
221/2009.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin M. E. și F., reprezentat prin D. a jud. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da moștenitorului reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind moștenitorul reclamantului recurent personal și reprezentantul pârâtului recurent.
C. constată că la f. 14 din dosarul C. de A. C., se află o cerere formulată de către domnul avocat M. A., prin care acesta arată că reclamantul recurent O. V. a decedat la data de (...), iar fiul acestuia, O. V.- A., dorește să continue procesul început de tatăl său și, de asemenea, constată că pentru termenul de judecată de azi, moștenitorul reclamantului recurent a fost legal citat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pelângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. Român, prin M. E. și F., reprezentat prin D. a jud. M. și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul O. V.
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul O. V. și continuat de fiul acestuia, O. V.-A., având în vedere că temeiul juridic în baza căruia s-au solicitat despăgubiri cu titlu de daune morale nu mai este în vigoare.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 384/(...), pronunț ată de T ribun alul M ar amu reș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O. V., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse față de reclamant prin sentința penală nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C., la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani, precum și al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 269/1969 a T.ui M. C., la 17 ani muncă silnică.
A fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect acordarea daunelor morale și materiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C., reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 C., iar prin sentința penală nr. 269/(...) a fost condamnat în baza art. 209 pct. 1 C., la pedeapsa de 17 ani muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii.
Condamnările aplicate reclamantului se regăsesc printre cele enumerate de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, având de drept caracter politic.
Petitul având ca obiect despăgubiri morale nu mai are în prezent un temei legal, având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
221/2009 au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1358/(...).
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al , pe de o
p ar te, recl aman tul O. V., iar pe de al tă p ar te, p âr âtul S. Ro mân pr in M in is teru l
F in anțelor Publ ice .
1. Prin propriul recurs, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 304 pct.
7, 8 și 9 și art. 3041 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea sentinței ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința rejudecării cauzei și admiterii cererii reclamantului astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că trebuie să fie judecat după vechea reglementare a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, iar nu după modificările aduse acestei legi prin O. nr. 6., dispoziții care nu pot retroactiva, și care trebuie aplicate până când au fost declarate neconstituționale. S-a mai arătat în motivarea recursului că reclamantul a fost condamnat pentru că a fost un cetățean român care a ținut la nația lui luptând cu arma în mână, pe păduri, împotriva regimului adus și instalat deputerea sovietică cu tancurile sovietice, actualul guvern, ca și guvernul sovietic bătându-și încă o dată joc de reclamant. 2. Pr in propr iul recur s, S. Ro mân pr in M in is terul F in anțelor Publ ice, pr in D. G. a F. P. M., a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii înîntregime a acțiunii reclamantului, cu motivarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat reclamantul sunt incluse printre cele care constituie de drept infracțiuni cu caracter politic, în Legea nr. 221/2009, astfel încât se impunea respingerea petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnărilor suferite. Despăgubirile morale întemeiate pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi acordate, având în vedere D. C. C. nr. 1358/(...), precum și prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 147 din Constituția R.. Reclamantul recurent O. V. a decedat pe parcursul soluționării cauzei în recurs, la data de (...), conform certificatului de deces seria DS nr. 3. (f. 12), iar fiul acestuia, O. V. A., a arătat că dorește să continue procesul început de tatăl său (f. 13, 14, 10). Recursurile sunt nefondate. Cu pr iv ire l a cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al cond amn ăr ilor suf erite de reclamantul O. V. Prin sentința penală nr. 191/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar penal nr. 47/1950, conexat cu dosar penal nr. 75/1951, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 C. (f. 51 dosar fond), la pedeapsa de 5 ani temniță grea, 3 ani degradare civică și confiscarea averii, reținându-se în considerentele acestei sentințe faptul că acesta a făcut parte dintr-o organizație subversivă legionară în primăvara anului 1949, denumită „. legionar";, în cadrul căreia s-a înarmat cu o pușcă militară și s-a refugiat în Pădurile D. până în octombrie 1950, perioadă în care au terorizat autoritățile democratice și au ajutat la răsturnarea prin violență a regimului actual. Prin sentința penală nr. 269/(...), pronunțată de T. M. C. în dosar penal nr. 144/1960, reclamantul a fost condamnat în baza art. 209 pct. 1 C., la pedeapsa de 17 ani muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii, reținându-se în considerentele acestei sentințe faptul că în timpul executării pedepsei de 5 ani temniță grea, în Colonia de muncă B. S., s-a încadrat în organizația contrarevoluționară inițiată de coinculpații M. V. și V. P., al cărei scop era continuarea activității contrarevoluționare împotriva regimului (f. 52 dosar fond). Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute în art. 209 din Codul penal din 1936, actualizat în anul 1948. Chiar dacă condamnările suferite de reclamantul O. V. au de drept caracter politic, circumscriindu-se în textul art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, constatarea de către prima instanță, încă o dată, în plus față de dispoziția expresă a legii, a caracterului politic al acestor condamnări, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii primei instanțe, așa cum nefondat susține pârâtul recurent, instanța de fond nefăcând altceva decât să reproducă, în dispozitivul hotărârii sale, textul Legii nr. 221/2009, art. 1 alin. 2 lit. a. Drept urmare, C. urmează să respingă ca nefondat acest motiv din recursul pârâtului. Cu privire la motivul de recurs, atât d in recursul rec l aman tulu i, c ât ș i d in recursul p âr âtul u i, av ând c a ob iec t acord are a desp ăgu b ir ilor mor ale în baza Legii nr. 221/2009. În ceea ce privește temeiul de drept inițial invocat de reclamant în susținerea acestui petit, respectiv, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, C. constată că acest temei de drept și-a încetat efectele juridice, ca urmare a pronunțării D. nr. 1358/(...) a C. C. a R., astfel încât, întemeiat pe acest text legal, reclamantul nu mai este îndreptățit la a pretinde obligarea pârâtului la despăgubiri morale. Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție. Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000. Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*) (modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele : „(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C.. (3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat. (4) Deciziile C. C. se publica în M. Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";. Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în M. Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele : „(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională. (5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia."; Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice. Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. Cu pr iv ire l a susț in ere a recl aman tulu i, conf or m c ăre ia treb u ie s ă i s e aplice textul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 în redactarea în v igo are an ter ior ap ar iț ie i O. nr. 6. ș i a D. C. C. nr. 1. . În ceea ce privește eventuala incidență în cauză a O. nr. 6., C. constată că acest motiv de recurs este practic lipsit de obiect, față de împrejurarea că această Ordonanță a fost declarată neconstituțională prin D. C. C. nr. 1354/(...), prin care, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 1 și art. II din O. nr. 6. pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009. Afirmația reclamantului recurent, conform căreia D. nr. 1. nu poate fi luată în considerare și nu se aplică în speță, întrucât ar însemna să retroactiveze, este evident neîntemeiată, motivat pe următoarele: Este știut faptul că nu poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea acesteia. Neretroactivitatea unei legi presupune ca aceasta să nu se aplice unor situații intervenite înainte de intrarea ei în vigoare, legea urmând să dispunănumai pentru viitor, așa cum impune art. 15 alin. 2 din Constituția R. și art. 1 C.civ., în timp ce neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituția R., Deciziile C. C. au efecte ex nunc, adică numai pentru situațiile viitoare, născute după publicarea acestor decizii în M. Oficial, dar nu este mai puțin adevărat că efectul ex nunc trebuie înțeles în sensul că Deciziile C. C. se aplică pentru viitor, adică doar situațiilor juridice care nu au fost definitiv stabilite și tranșate înainte de publicarea D. C. în M. O. Principiul neretroactivității legii civile noi este acea regulă de drept potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei in vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Acest principiu este expres consacrat în art.1 din Codul civil, astfel : „Legea dispune numai pentru viitor: ea n-are putere retroactivă"; precum și în art.15 alin. 2 din Constituția R.: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."; Acest principiu este un factor de stabilitate a circuitului civil. A. legii civile noi asupra trecutului ar genera nesiguranță circuitului civil și ar crea neîncredere în lege, cu rezultate nefaste pentru respectarea legalității și a ordinii de drept. Efectul ex nunc al actelor C. C. constituie - așa cum chiar Curtea Constituțională a statuat în D. nr. 838/2009 - „o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei C. nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor …";, adică acelor acțiuni care au fost admise printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, susceptibilă de a fi pusă în executare pe cale silită, dacă nu este executată benevol. Drept urmare, C. constată că în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile D. nr. 1358/(...) a C. C.. Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondate ambele recursuri. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. V., decedat în cursul procesului și continuat de succesorul O. V.-A., precum și recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 384 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ G. A. A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 274/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1000/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
