Decizia civilă nr. 2195/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2195/R/2011
Ședința publică din 17 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I.-L., împotriva sentinței civile nr. 304 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul P. I.-L., a fost introdus în termen legal, cererea de recurs a fost comunicată părții adverse iar recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L.a nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care în principal, invocă nulitatea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 1 și art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, în cazul în care instanța va constata că recurentul a depus în termenul legal motivele de recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat și, de asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța înmânează reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamantul recurent a înregistrat la dosar un memoriu cu motivele recursului, în 3 exemplare.
C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 301, art. 302 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, pune în discuția reclamantului recurent și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. excepția nemotivării recursului în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii, care se află la f. 169 din dosarul instanței de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de (...), termenul pentru depunerea motivelor de recurs fiind împlinit la data de (...), iar motivele de recurs au fost înregistrate la dosar abia la data de (...).
Reclamantul recurent solicită respingerea excepției nemotivării recursului în termenul legal și arată că hotărârea recurată i-a fost comunicată la data de (...), iar el a înregistrat motivele de recurs cu mai mult de 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În urma verificărilor efectuate, C. constată că la data de (...), s-a comunicat reclamantului hotărârea instanței de fond, prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, iar ulterior, reclamantul a înregistrat o cerere la dosarul instanței de fond pentru comunicarea hotărârii atacate și a semnat că a primit un exemplar, la data de (...).
Instanța aduce la cunoștința reclamantului recurent că cererea de recurs a fost înregistrată în termenul legal, însă motivele de recurs nu au fost formulate în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, având în vedere că memoriul cu motivele de recurs a fost înregistrat la dosar în data de (...) și, de asemenea, aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că potrivit prevederilor art. 308 alin. 2
C.pr.civ. doar întâmpinarea se poate depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivarea recursului în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
Reclamantul recurent solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise.
C. după deliberare, respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii în cauză, raportat la complexitatea redusă a prezentei cauze și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 304 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei de interes în ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispuse în temeiul D. L.
89/1958.
S-a respins cererea de chemare în judecată, precizată și completată formulată de reclamantul I. P. L., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca urmare a admiterii acestei excepții si ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că fundamentul juridic al prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizată si completată, constă în prevederile cuprinse în L.a nr. 2. .
In temeiul acestei legi reclamantul a solicitat în primul rând sa se constate caracterul politic al masurilor la care a fost supus în intervalul de timp 1961-1989, măsuri constând in internare în lagăre de muncă, internare in clinici psihiatrice, declararea ca inapt din punct de vedere medical de a conduce autovehicule, obligarea de a schimba foarte multe locuri de muncă, etc.
L.a 2. recunoaște conform art. 1-4 caracterul politic doar pentru condamnările dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si pentru măsurile luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
Dintre masurile la care reclamantul pretinde ca a fost supus în intervalul de timp 1961-1989 doar internarea in lagărul de munca intra încâmpul de aplicare a L. 2.. In consecință, pentru celelalte măsuri invocate de către reclamant instanța nu poate constata caracterul lor politic in temeiul L. 2. ele neintrând sub incidenta acestei legi. Totodată, pentru aceste masuri nu pot fi acordate nici despăgubiri in baza aceleiași legi (chiar si in ipoteza constituționalității acesteia) câtă vreme ele nu intră în câmpul de aplicare a legii.
In ce privește internarea în lagărul de munca, instanța de fond arătat că din dosarele remise de către C. si actul aflat la f. 7 rezulta că în anul
1962 reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trădare de patrie reglementata la acea data de art. 194 indice 3 si art. 194 indice 4 din Codul penal, iar tatăl său pentru complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni. Nu s-a ajuns la condamnarea reclamantului si a tatălui său pentru săvârșirea acestor infracțiuni. Este necesar a se sublinia, a apreciat instanța de fond, contrar celor susținute de către pârât, ca o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate reglementate de textele de lege anterior indicate reprezintă conform art. 2 din L.a 2. o condamnare politica de drept.
Cu toate că finalmente s-a dispus încetarea procesului penal reclamantul si tatăl său pentru aceleași fapte au fost internați în colonia de muncă P. până la data de (...) în temeiul D.-L. 89/1958.
Conform art. 3 din L.a 2. masurile administrative dispuse in temeiul
D.-L. 89/1958 sunt de drept masuri administrative cu caracter politic. In aceasta situație nu se mai justifica o cerere prin care se solicită instanței să constate caracterul politic întrucât acesta cerere este lipsita de orice finalitate practica. Având în vedere așadar că măsura administrativa la care a fost supus reclamantul si a cărui caracter politic a cerut reclamantul sa fie constat prin precizarea de acțiune (f. 49-50 )este de drept o măsură administrativa cu caracter politic tribunalul a invocat si admis excepția lipsei de interes pentru o asemenea constatare .
Așa cum rezulta din cele mai sus expuse, atât reclamantul cât si tatăl acestuia au fost supuși unei masuri apreciată de către legiuitor a fi măsură administrativa cu caracter politic. Pentru aceste masuri reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit atât de el cât si de tatăl său. Temeiul juridic al pretențiilor l-a reprezentat L.a 2.. Chiar dacă reclamantul în completarea de acțiune a invocat prevederile art. 4 din L.a 2., tribunalul a precizat că singurul text de lege din cuprinsul acestei legi care reglementează problema despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit este art. 5 din L.a 2. .
Prin decizia Curtii Constituționale nr. 1358/2010 art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 2. care reglementează posibilitatea acordării despăgubirilor pretinse în speță a fost declarat neconstituțional .
In considerentele acestei decizii se retine, în esenț, ca art. 5 alin.1 lit. a din L.a 2. contravine art. 1 alin. 3 si 5 din Constituție care prevăd că dreptatea este valoare supremă si că în R.ia respectarea legilor este obligatorie .
Pentru a ajunge la acesta concluzie s-a avut în vedere ca prevederile sus menționate din L.a 2. au același scop ca si art. 4 din Decretul L. 1., diferența constând doar în modalitatea de plată, adică o suma globala în loc de prestații lunare, altfel spus ca prin art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 221/1990 s-a urmărit repararea aceluiași prejudiciu deja reparat prin prevederile D.- L. 1., diferind doar modalitatea de plata aleasa.
In ce privește art. 1 alin. 5 din L.a 2. s-a reținut, în esență, ca prevederile declarate neconstituționale nu întrunesc cerințele deaccesibilitate, claritate si previzibilitate, neîntrunirea acestor exigente ducând la o aplicare incoerenta a acestui text de lege de către instanțele de judecată.
Efectul declarării ca neconstituțional a acestui text de lege este acela că de la momentul declarării sale ca fiind neconstituțional el este suspendat de drept, iar după 45 de zile de la publicarea deciziei el își încetează efectele juridice, dacă legiuitorul nu intervine pentru a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției .
In speță, a învederat tribunalul, acest termen a expirat fără adoptarea altui act normativ, astfel ca prezenta acțiune a rămas fără fundament juridic în privința daunelor morale.
In consecință, în baza prevederilor legale si a tuturor considerentelor de mai sus, tribunalul în temeiul textelor de lege sus menționate a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative suferite de către reclamant si a respins cererea de chemare în judecată completată si precizată ca urmare a admiterii acestei excepții si ca nefondată pentru restul pretențiilor, reținând, în esență, că celelalte măsuri la care a fost suspus reclamantul nu intră în câmpul de aplicare a L. 2., iar acordarea de despăgubiri în temeiul acestei legi pentru prejudicii morale nu mai este posibilă, art. 5 din aceasta lege încetând să mai producă efecte juridice .
Împotriva acestei sentințe, reclamantul P. I.-L. a declarat recurs în termen legal, la data de 20 aprilie 2011, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată sau trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În cuprinsul cererii, recurentul a învederat instanței că motivele recursului le va depune sub forma unui memoriu scris în termenul prevăzut de lege, până la primul termen de judecată.
În drept, se invocă prevederile art. 296 și art. 316 C.pr.civ.
În probațiune, reclamantul recurent a anexat cererii de recurs copii de pe următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 304/(...), dovada de comunicare a acestei sentințe, precum și dovada de primire și procesul- verbal de predarea a acestei sentințe din data de (...), care i-a fost înmânată personal și nu comunicată prin afișare, cum greșit este menționat (f.3-6).
Pârâtul intimat S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN
D. A J. C., prin întâmpinare, a invocat excepția nemotivării în termen arecursului conform art. 303 alin. 1 și 2 raportat la art. 306 alin. 1 și, în consecință, a solicitat constatarea nulității recursului. (f.11).
Pe fondul cauzei pârâtul intimat a arătat că hotărârea atacată este legală și temeinică întrucât fundamentul dreptului invocat de reclamant nu mai există .
Ulterior, la data de (...) reclamantul P. I.-L. a înregistrat înscrisul intitulat „memoriu"; cuprinzând motivele recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 304/(...) a T.ui C. (f.12-14).
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu a ținut cont de prevederile art. 4 alin. 2 din L.a nr. 2. și a soluționat cererea de chemare în judecată pe baza unei excepții, respectiv a excepției lipsei de interes. În cuprinsul memoriului, reclamantul a descris în mod amănunțit probele pe care le-a depus la dosarul de fond și pe care prima instanță nu le-a luat în considerare.
În ședința publică din (...) C., în temeiul art. 137 alin.1 coroborat cu art. 301, art. 302 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin.1
C.pr.civ., a pus în discuția reclamantului recurent și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. excepția nemotivării recursului în termenul legal de
15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii, care se află la f. 169 din dosarul instanței de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de (...), termenul pentru depunerea motivelor fiind împlinit la data de (...), iar motivele de recurs au fost înregistrate la dosar abia la data de (...).
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare C. se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării recursului în termenul legal, excepție de procedură care face inutilă cercetarea în fond a recursului.
Astfel, C. constată că sentința civilă nr. 304/(...) a T.ui C. a fost comunicată reclamantului la data de (...) prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nici o persoană nu a fost găsită, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare anexat la f.169 dosar fond.
Art. 301 C.pr.civ. statuează că, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 302 alin. 1 lit. c C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. T. pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Art. 306 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
C. constată că cererea de recurs, înregistrată la data de (...) de reclamant, a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate însă, memoriul cuprinzând motivele de recurs, a fost înregistrat la data de (...), după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, termen care s-a împlinit la data de (...).
Susținerea recurentului referitoare la faptul că sentința nr. 304/(...) a T.ui C. i-a fost comunicată la data de (...) nu corespunde realității deoarece, verificând înscrisurile aflate la dosarul de fond, C. constată că la data de (...), reclamantul a formulat o cerere având ca obiect eliberarea unei copii legalizate după dovada de comunicare a sentinței civile nr. 304/(...) din data de (...) care a fost pronunțată în acest dosar, reclamantul semnând de primirea unui exemplar de pe înscrisul solicitat în partea inferioară a cererii (f.167, dosar fond).
În consecință, în condițiile în care sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de (...), iar procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat conform art.100 alin.4 C.pr.civ., iar cererea de eliberare a unei copii legalizate de pe hotărâre nu are natura juridică a unei cereri de comunicare sau recomunicare a acesteia, afirmațiile recurentului nu pot fi luate în considerare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, C., în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 301, art. 302 alin. 1 lit. c, art. 303 alin. 1 și 2
C.pr.civ., va admite excepția nemotivării în termen a cererii de recurs și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul P. I.-L. împotriva sentinței civile nr. 304 din 25 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de reclamantul P. I.-L. împotriva sentinței civile nr. 304 din 25 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
GREFIER, A. A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J.fond:A.A. M.;
| ← Decizia civilă nr. 4697/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 274/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
