Decizia civilă nr. 1026/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1026/R/2011
Ședința 17 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR:A.-A. P.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții S. L. și Z. O., împotriva sentinței civile nr. 48 din (...) a T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N. și M. C.-N.- PRIN P., având ca obiect acțiune în baza Legii 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 10 martie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2011.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul T. C. sub nr. dosar (...), reclamanta S. L. în nume personal și în calitate de tutore a lui Z. O. A. a chemat în judecată M. C.-N. prin P. și P. C.-N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunaț să se dispună anularea Dispozițiilor nr. 3997, 3910 și
3914 din 01.07.210, obligarea pârâților la emiterea unor noi dispoziții, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate reclamanților prin echivalent asupra unor terenuri libere.
În motivare, se arată că, în temeiul Legii 1., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în C.-N., str. Cehoslovaciei, nr. 1, 3, 5, înscrise în CF 12148, 12149 și 12150.
Inițial, pârâții au emis D. nr. 399, nr. 400, nr. 401 din (...), atacate de reclamanți, prin care s-a solicitat restituirea în natură.
După parcurgerea întregului ciclu procesual, s-a constatat că nu se poate dispune restituirea în natură.
Drept urmare pârâtele au emis dispozițiile atacate.
Acestea sunt emise cu încălcarea legii, în ceea ce privește modalitatea reconstituirii dreptului de proprietate.
L. prevede trei posibilități, în principal, restituirea în natură, apoi în echivalent și doar în urma finalizării acestor proceduri, prin despăgubiri.
Se învederează că, din informațiile deținute, pârâtele dețin terenuri libere ce ar putea fi folosite pentru satisfacerea acestor solicitări.
Deși redactată prin avocat, cererea nu a fost motivată în drept.
Întâmpinările
M. C.-N. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe conținutul petitelor deduse judecății și a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din L. 1..
P. municipiului C.-N. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii apreciind că pretențiile reclamantei sunt nefondate.
D. atacate precum și D. nr. 339, 400 și 401 au fost emise de P. municipiului C.-N. în conformitate cu prevederile legale ca urmare a faptului că terenul este ocupat.
Pe rolul instanțelor a fost înregistrat dosarul nr. (...) finalizat irevocabil prin respingerea petitului privind cererea de restituire în natură a imobilelor în litigiu.
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri nu este o măsură cu caracter obligatoriu, ci o posibilitate pe care L. 1. o lasă la latitudinea entității învestite cu soluționarea notificării.
Măsura compensării este posibilă dacă există bunuri și servicii disponibile a fi acordate în compensare, textul legal evocând clar o posibilitate și nu o obligație.
Singura în măsură să hotărască este autoritatea administrativă, iar municipalitatea și-a exprimat clar poziția în ceea ce privește inexistența unor bunuri disponibile în sensul legii speciale.
La sediul instituției a fost afișat lunar un anunț în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din L. 1..
Pe de altă parte, în cauză se face referire expresă la dreptul de proprietate privată a Statului, ca drept de proprietate al cărui subiect de drept este ocrotit de C.
Ca atare, nimeni nu poate fi obligat să își înstrăineze bunul propriu decât pentru cauză de utilitate publică și în condiții expres prevăzute de lege.
Judecata în prima instanță
Prin sentința civilă n r. 48 din (...) a T. C. , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. C.-N., a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a fost respinsă cererea de chemare înjudecată formulată de S. L. în nume propriu și în calitate de tutore al lui Z.
O. A., în contradictoriu cu P. M. C.-N. și M. C.-N., având ca obiect L. 1..
Referitor la excepțiile invocate, instanța reține
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. C.-N., raportat la considerentele invocate în susținerea acestei excepții, precum și a petitelor cererii de chemare în judecată, a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate urmăresc restituirea unui bun sub forma unui echivalent asupra unor bunuri ce se afirmă a fi în posesia M. C.-N., persoană care ar trebui să fie obligată la predarea acestui bun pentru realizarea pretențiilor reclamantei.
În aceste condiții, cel care se presupune că exercită drepturi asupra bunului are calitate procesuală, într-un astfel de litigiu. A. se concretizează, în principal, prin apărarea intereselor pe care le-ar avea cu privire la bunuri, care îi aparțin și care în temeiul Legii 1. ar urma să fie transmise persoanei care a formulat notificare cu privire la restituirea bunurilor ce formează obiect al legii menționate
2. Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, raportat la împrejurarea că, prin dispozițiile noilor decizii, nu s-a modificat în esență soluția dată asupra notificării formulată de reclamantă și alte părți notificării formulate și care au fost soluționate inițial prin D. nr. 399, nr. 400, nr. 401, toate din anul 2003.
Practic, prin noile dispoziții, s-a avut în vedere decesul unora dintre părți și s-a făcut o detaliere a modului de soluționare a notificării, în esență același.
Instanța, în soluționarea excepției, a avut în vedere și practica judiciară la nivelul C. de A. C., dedusă și din dispozițiile Deciziei civile 3. pronunțată în dosar (...), care, într-o situație identică, a reținut că o parte cuprinsă într-o astfel de notificare are interes să atace dispozițiile ulterioare pe considerentul că aceasta este beneficiara ambelor dispoziții.
Chiar dacă se poate afirma că indicarea unei persoane ca și beneficiară a unei dispoziții este de natură să justifice calitatea procesuală activă nu și interesul, cele două condiții de exercițiu ale cererii de chemare în judecată, având un conținut diferit, în ideea asigurării unei practici unitare, trebuie reținut că în cauză există interes în atacarea noii dispoziții.
În ceea ce privește fondul, instanța, în baza actelor de la dosar, a reținut că prin D. nr. 399, nr. 400, nr. 401 din anul 2003, emise de P. M. C.- N. s-a dispus restituirea prin echivalent în condițiile legii, în favoarea reclamantei dar și altei părți, refuzându-se restituirea în natură a terenului situat în municipiul C.-N., str. Cehosolovaciei, nr. 1, 3, 5.
Aceste acte au fost atacate, iar, prin D. nr. 4941/(...) pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiției în dosarul nr. (...), a fost admis recursul declarat de P. M. C.-N. împotriva Deciziei civile 3. a C. de A. C., pe care a casat-o respingând apelul declarat, și menținând sentința civilă nr. 1. a T. C. prin care s-a respins cererea de chemare în judecată.
Prin dispozițiile atacate, nu se aduc modificări de substanță în ceea ce privește modalitatea de soluționare a notificării.
În cauză, trebuie reținut că legalitatea dispozițiilor inițiale a fost constatată irevocabil pe cale judecătorească, iar a se pune din nou în discuție modalitatea soluționării notificării ar însemna să se aducă atingere puterii de lucru judecat și implicit stabilității circuitului civil.
Este real că, prin prezenta cerere se formulează alte pretenții, însă, prin formularea plângerii inițiale împotriva modului de soluționare a notificării, toate aspectele legate de procedura prevăzută de L. 1., trebuiau discutate și avute în vedere la soluționarea cauzei anterioare.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în D. C. de A. C. nr. 3. sus- amintită, instanța a constatat că emitentul respectiv P. nu își poate revoca propria dispoziție.
S-a reținut că actele emise de primar ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificării formulate în baza Legii 1. sunt acte juridice civile care produc efecte în planul dreptului de proprietate, dispoziția emisă inițial, neputând fi revocată printr-o altă dispoziție, o atare conduită însemnând o încălcare a principiului securității raporturilor juridice.
Chiar dacă dispozițiile din HG 250/2007, cuprinse în art. 25 pct. 7 ar fi susceptibile și de alte interpretări, întrucât dispozițiile P.ui atacate în prezentul litigiu nu sunt susceptibile de executare prin intabularea dreptului de proprietate, așa cum a reținut instanța de apel, emitentul unei dispoziții nu își poate revoca dispoziția anterioară, așa cum s-a procedat și în cazul de față.
Trebuie reținut, însă, că nu profită în niciun fel reclamanților să se dispună anularea hotărârilor atacate fără a se analiza și celelalte pretenții, întrucât s-ar crea o situație mai grea în propria cale de atac.
Având în vedere aceste considerații, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte argumente cuprinse în întâmpinarea P.ui M. C.-N. raportatla caracterul obligatoriu sau nu al dispozițiilor referitoare la compensare, precum și la argumentele legate de ocrotrea dreptului de proprietate.
Chiar dacă ar fi analizat aceste apărări instanța ar fi avut în vedere considerentele și dispozițiile cuprinse în D. Civilă 349/A/2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar (...), unde intr-o cerere similară (aceleași argumente), s-a apreciat ca temeinice argumentele pârâtei, potrivit cărora restituirea prin echivalent ar aduce atingere dreptului de proprietate al unității administrative sau statului.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii plângerii.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că, în realitate, prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără a statua asupra fondului, reținând puterea de lucru judecat a unei decizii pronunțate într-un alt dosar, cu privire la o altă dispoziția a primarului având ca obiect același imobil, însă devenită caducă, motiv pentru care au și fost emise alte dispoziții de soluționare a notificării, obiect al prezentului proces, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare. O., statul nu poate invoca puterea de lucru judecat, nefiind vorba de periclitarea siguranței circuitului civil, câtă vreme este vorba despre o lege de reparație.
Pârâții intimați, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului canefondat, reiterând, în esență, cele reținute în considerentele sentinței primei instanțe.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 ind. 1 C. pr. civ., curtea apreciază că acesta nu este
fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, cu privire la cele trei terenuri obiect al litigiului, situate în mun. C. N., S. Cehoslovaciei nr. 1, 2 și 3, pârâtul P. mun. C. N. a emis trei dispoziții, respectiv dispozițiile nr. 399, 400 și 401 din 3 februarie 2003, constatând îndreptățirea la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii, avându-se în vedere despăgubirile acordate la exproprierea terenului în favoarea celor două reclamante din prezentul proces, precum și a numiților Z. M. și Z. D.
Cele trei dispoziții au fost supuse cenzurii instanțelor de judecată, la solicitarea celor patru persoane indicate în dispozițiile contestate, printre care și cele două reclamante din prezentul proces, iar, inițial, prin sentința civilă nr. 1089/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), plângerea a fost respinsă, pentru ca, ulterior, prin decizia civilă nr. 387/(...), apelul declarat doar de cele două reclamante din prezentul proces să fie admis în parte, cele trei dispoziții anulate în parte și să se dispună restituirea în natură a unei porțiuni din terenul solicitat. A. decizie, însă, nu a rămas irevocabilă, întrucât, prin decizia civilă nr. 4941/(...), a fost admis recursul declarat de pârâtul P. mun. C. N., decizia pronunțată în apel fiind modificată, în sensul respingerii apelului reclamantelor și menținerii sentinței tribunalului de respingere a plângerii, reținându-se că terenurile nu pot fi restituite în natură datorită împrejurării că pe acestea au fost edificate o serie de construcții.
Ulterior pronunțării acestei decizii, reclamantele și numitul Z. D. au formulat cerere de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, solicitând, în principal, compensarea cu alte bunuri, iar, în subsidiar, trimiterea dispozițiilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Ca urmare a acestei cereri, au fost emise alte trei dispoziții tot de P. mun. C. N., respectiv nr. 3999, 3914 și 3910 din 1 iulie 2010, obiect alprezentului proces, prin care cele trei dispoziții inițiale au fost modificate și, în favoarea celor două reclamante, precum și a numitului Z. D. (Z. M. din dispozițiile inițiale fiind decedată, iar Z. D. fiind moștenitorul acesteia) s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, întrucât, între timp, a intrat în vigoare această lege, reținându-se, în plus, față de primele, că nu au fost încasate despăgubiri la data exproprierii imobilului.
În prezentul proces, s-a formulat plângere împotriva acestor dispoziții, solicitându-se anularea lor și acordarea în compensare a altor bunuri.
În realitate, pârâtul P. mun. C. N. nu trebuia să emită aceste dispoziții, pentru că cele inițiale, supuse cenzurii instanțelor, au rămas în ființă, ci trebuia să înainteze dosarul, conform art. 16 și urm. din Titlul VII al Legii nr.
247/2005 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, această comisie urmând să stabilească măsurile reparatorii cuvenite în baza legii intrate în vigoare între timp.
Pârâtul a emis, totuși, dispozițiile contestate, însă acestea, așa cum corect a reținut prima instanță, nu contrazic cele trei dispoziții inițiale, deja supuse cenzurii instanțelor, ci doar înlătură din acestea una din beneficiare, decedată, cu indicarea moștenitorului, care nu a formulat plângere și făcând trimitere la dispozițiile legii noi privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, care oricum ar fi fost aplicată, conform dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2005.
Corect a reținut, așadar, prima instanță, puterea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, care se referă la alte trei dispoziții, dar la același imobil, dispoziții care au fost supuse cenzurii instanțelor. Este adevărat că posibilitatea compensării cu alte bunuri sau servicii nu a fost pusă atunci în discuția instanțelor, însă textul care conferea această posibilitate în favoarea persoanelor îndreptățite era în vigoare, fiind cuprins în art. 1 al legii încă în forma inițială, publicată în M. Of. Partea I, nr. 75 din
14 februarie 2001, legea nouă stabilind doar măsuri reparatorii prin echivalent pentru situația în care nu se putea dispune restituirea în natură sau nu erau acordate bunuri sau servicii în compensare.
Iată, deci, că nesupunând cenzurii instanțelor această posibilitate, atunci când au atacat primele dispoziții, reclamantele nu se pot prevala de modificarea lor de către primar cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (conform cărora acesta trebuia doar să înainteze dosarul secretariatului comisiei) pentru a obține o nouă hotărâre a instanțelor, neputându-se vorbi de caducitatea dispozițiilor raportat la textele noii legi în ceea ce privește măsura compensării, care, așa cum s-a arătat deja, exista în textul legii la data formulării primei plângeri, nefiind introdusă prin legea nouă.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. L. personal și în calitate de tutore al reclamantei Z. O. împotriva sentinței civile nr. 48 din
14 ianuarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. A. P. A. C. C. B.plecată în delegație, semnează
Judecător V. M., președinte
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: D. T.
| ← Decizia civilă nr. 1291/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2141/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
