Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 103/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR : C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. a J. C., împotriva sentinței civile nr. 369 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantele intimate C. D.-D. și D. F., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantelor intimate avocat C. I. F., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 10 din dosarul instanței de apel și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantele intimate personal și reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C. a fost introdus în termen legal, a fost motivat, cererea de apel și motivele de apel au fost comunicate reclamantelor intimate, iar apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantelor intimate și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantelor intimate și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C.
Reprezentantul reclamantelor intimate arată că ar putea face o analiză pertinentă a Deciziei nr. 1354/(...) și a Deciziei nr. 1358/(...) ale Curții Constituționale a R., pentru a se vedea inadvertențele din aceste două decizii, însă având în vedere că obiectul cauzei îl constituie temeiul juridic asupra căruia s-a pronunțat Curtea Constituțională a R. prin cele două decizii menționate anterior, iar dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt abrogate, apreciază că nu mai are sens să facă o asemenea analiză.
Reprezentantul reclamantelor intimate solicită respingerea apelului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C. și menținerea in integrium a dispozițiilor hotărârii atacate, cuobligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată către cele două reclamante intimate, având în vedere că acestea nu se află în culpă procesuală, întrucât dispozițiile Legii nr. 221/2009 au fost modificate după promovarea acțiunii de către reclamante și depune la dosar o copie de pe chitanța seria CRS nr. 11 din (...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că într-adevăr reclamantele intimate nu se află în culpă procesuală, întrucât dispozițiile Legii nr. 221/2009 au fost modificate după promovarea acțiunii de către reclamante, motiv pentru care, este de acord cu solicitarea reprezentantului reclamantelor apelante, privind obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată și solicită admiterea în parte a apelului declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C. și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligației pârâtului la plata daunelor morale, având în vedere că prin D. nr. 1358/(...) a Curții Constituționale a R. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, iar aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 3./(...), pronunțată de T ribun alul Clu j î n dos ar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele D. F. și C. D. D., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat să le plătească reclamantelor echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 120.000 Euro.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 900/1958, pronunțată de T. M. de R. M. C. în dosar nr. 27/1958, respectiv prin decizia nr. 2. a T. S., D. S. G. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii personale în întregime, pedeapsa fiind executată în perioada (...)-(...), conform biletului de liberare nr. 4., eliberat de Penitenciarul Botoșani.
Reclamanta D. F. este soția supraviețuitoare a lui D. S. G., iar reclamanta C. D. D. este fiica acestuia.
Antecesorului reclamantelor i-au fost recunoscute drepturile ca beneficiar al D.-lege nr. 1., acesta decedând ulterior, la data de (...).
Ansamblul probațiunii administrate în cauză, respectiv, depozițiile testimoniale și înscrisurile coroborate confirmă faptul că această condamnare, aplicată antecesorului reclamantelor, a fost una cu caracter politic, și care i-a cauzat condamnatului, precum și familiei acestuia, grave prejudicii materiale, precum și suferințe în toate planurile, moral, social, profesional, prin lezarea demnității și a onoarei, dar și a celorlalte drepturi nepatrimoniale, ocrotite de lege.
La stabilirea despăgubirilor acordate reclamantelor, pentru repararea daunelor morale, pe lângă criteriile obiective, au fost avute în vedere principiul proporționalității daunelor în despăgubirea dată, precum și jurisprudența C., pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantelor, luându-se în considerare și drepturile de care a beneficiat antecesorul acestora în baza D.-lege nr. 1..
Pe cale de consecință, T. a apreciat că acordarea unei sume de
120.000 Euro în favoarea reclamantelor reprezintă o satisfacție suficientă și echitabilă.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, p âr âtul S.
Ro mân pr in M in is ter ul F in anțelor Publ ice , repr ezentat prin D. G. a F. P. C.,solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în principal, prin respingerea în totalitate a acțiunii reclamantelor, iar în subsidiar, prin reducerea cuantumului despăgubirilor acordate acestora.
În motivarea apelului, s-a susținut că suma acordată cu titlu de despăgubiri este excesiv de mare, raportat la faptul că prejudiciul a fost integral acoperit de S. Român prin drepturile acordate defunctului în baza D.-lege nr. 1. încă din anul 1990.
S-a mai invocat de către apelant faptul că în numeroase cauze soluționate de C., C. a acordat despăgubiri relativ mici, sens în care s-a făcut trimitere la cauza T., cauza Oancea, cauza Konolos, cauza Dekany, cauza Tara L.ă.
Tot în motivarea apelului, apelantul a invocat prevederile O.U.G. nr.
62/2010, susținându-se că, în baza acestui act normativ, reclamantele ar fi îndreptățite doar la despăgubiri în cuantumul prevăzut de art. I pct. 1 din
O.U.G. nr. 62/2010.
Printr-un script înregistrat la dosarul cauzei la data de (...), intitulat
„Concluzii";, în realitate, o veritabilă precizare a motivelor de apel, pârâtul apelant a invocat în susținerea apelului său Deciziile Curții Constituționale nr. 1.10 și nr. 1358/(...), solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantelor în întregime, dat fiind că prin prisma art. 147 din Constituție și a art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, ca urmare a pronunțării D. Curții Constituționale, nu mai există un temei de drept în susținerea cererii reclamantelor.
Reclamantele intimate nu au depus la dosarul cauzei întâmpinarepentru a-și susține poziția procesuală față de apelul pârâtului.
A.ul este fondat.
În ceea ce privește starea de fapt a cauzei, aceasta a fost exhaustiv expusă în considerentele sentinței apelate, motiv pentru care instanța de apel nu o va reitera în paginile prezentei decizii.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 62/2010 - acesta constituind un motiv de apel formulat prin memoriul inițial de apel,
C. constată următoarele:
O.U.G. nr. 62/(...), prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 446/(...), intrând deci în vigoare la data de 01 iulie 2010.
Prin art. I alin. 1 lit. a pct. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr. 62/2010 a fost modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, în sensul stabilirii exacte a cuantumului despăgubirilor care puteau fi acordate, de către instanțele de judecată, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. II din O.U.G. nr. 62/2010 prevedea că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Însă, C. constată că acest act normativ nu mai poate fi aplicat în cauză, având în vedere că prin D. C. nr. 1354/(...), textul art. I și art. II din acest act normativ a fost declarat neconstituțional, și întrucât în termenul de
45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția R. acestea nu au fost puse de acord cu dispozițiile constituționale încălcate sau nesocotite, acestea și-au încetat aplicabilitatea.
Prin D. Curții Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr.
761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei Curții Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1
și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 C.proc.civ., C. urmează să admită apelul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Deși, în raport de soluția pronunțată în apel, de admitere a apelului pârâtului, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii reclamantelor, s- ar părea că reclamantele nu sunt îndreptățite la a beneficia de recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate în faza de judecată a apelului - ele fiind practic căzute în pretenții, în apel, în raport cu apelantul -, totuși, în temeiul art. 274 C.proc.civ., C. va admite solicitarea reclamantelor, de obligare a pârâtului apelant la plata în favoarea lor a cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, dat fiind că reclamantele nu se află în culpă procesuală, neputându-li-se imputa acestora intervenirea eventualelor modificări legislative, respectiv, pronunțarea de către Curtea Constituțională a D. nr. 1354/(...) și nr. 1358/(...).
Drept urmare, în temeiul art. 274 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., pârâtul apelant va fi obligat să le plătească reclamantelor intimate suma de
1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța de plată nr. 11/(...) (f. 20, 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 3. din 23 aprilie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele D. F. și C. D.-D., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C.
Obligă pe apelant să plătească reclamantelor intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
7 ex./(...) J.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 4088/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4459/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
