Decizia civilă nr. 1468/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1468/R/2011
Ședința publică din 21 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții V. I. O. și I. D. R., împotriva sentinței civile nr. 134 din 15 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...), al T.ui C., privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE D. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reclamanții recurenți V. I. O. și I. D. R., personal, reprezentanta pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic L. D., reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtului intimat
Ministerul Finanțelor Publice depune la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat părților prezente.
R. recurenți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare, însă arată că nu se poate prezenta la a doua strigare a cauzei. Solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reclamanții recurenți V. I. O. și I. D. R., personal, reprezentanta pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic L. D., reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
C., din oficiu, invocă excepția inadmisibilității petitului privind constatarea caracterului politic al arestării, având în vedere că acest petit a fost formulat doar prin cererea de recurs.
Reclamantul recurent consideră că poate solicita acest lucru întrucât nu a avut cunoștință că poate cerere acest lucru la fondul cauzei.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității petitului formulat în recurs în ce privește constatarea calității caracterului politic.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent V. I. O. solicită admiterea recursului formulat, schimbarea deciziei atacate și admiterea acțiunii și obligarea pârâtului intimate S. R. la plata despăgubirilor în sumă de 10.000 Euro, pentru fiecare.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Pein sentința civilă nr. 134 din 15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții V. C. I.-O. și I. C. D.-R., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea la despăgubiri în cuantum de 10.000 Euro pentru fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din actele depuse în copie de C. rezultă că V. C. a fost învățător în localitatea R. începând cu anul 1944. Potrivit referatului de supraveghere din (...) acesta ar fi fost trecut în rândurile legionarilor, activitate urmare căreia la data de (...) în dosarul de anchetă nr.4954 s-a dispus arestarea acestuia, fiind eliberat la (...).
Din Bietul de liberare nr. 9. emis de F. nr. 0665 O. a MAI, reiese că V.
C. a fost eliberat la data de (...), data reținerii fiind (...).
V. C. a decedat la 2 februarie 1985, reclamanții fiind copii acestuia.
La apariția D.ui lege nr. 118/1990 soția defunctului, V. A., în prezent decedată a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de D. lege nr. 118/1990, iar prin H. nr. 1. noiembrie 1993 a Comisiei de aplicare a prevederilor D.ui lege nr. 118/1990 Bistrița Năsăud, s-a constatat că este urmașa lui V. C. care a fost privat de libertate pentru motive politice în perioada (...)-(...) și (...)-(...), respectiv 2 ani, 5 luni, perioadă ce reprezintă o vechime totală în muncă de 3 ani, 8 luni.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că tatăl reclamanților a fost ridicat de fosta securitate, fiind reclamat de cetățeni, fără a se cunoaște adevăratul motiv. Martorul C. E. a arătat că defunctul a fost condamnat la muncă corecțională, că a fost vorba de mai multe astfel de condamnări, însă nu cunoaște motivul. După eliberare defunctul a fost reîncadrat ca și învățător și nu a avut probleme datorită condamnărilor, însă copii au avut de suferit.
Coroborând dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2, aret. 3, art. 4 alin. 2 din
Legea nr. 2., cu actele din dosarul de la C. al defunctului V. C. rezultă că acesta a fost internat într-un CM, fără ca din scripte să reiasă că această măsură administrativă s-a făcut în baza actelor normative enumerate de art.3 lit.a-f, care ar fi conferit măsurii caracter politic de drept. T. nu a fost investit cu o cerere de constatare a caracterului politic al măsurii administrative aplicate defunctului.
În ceea ce privește petitul de obligare a pârâtului la plata daunelor pentru materiale pentru prejudiciul moral suferit, prin D. nr.1358/2010 și nr.1360/2010 publicate în MOf al R.iei nr.761 din 15 noiembrie Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr.2. sunt neconstituționale.
Dispozițiile legale, respectiv art.5 alin.1 lit.a teza întâi pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile au fost declarate neconstituționale, iar de la declararea neconstituționalității au trecut mai mult de 45 de zile, fără ca P. să pună în acord dispoziția declarată neconstituțională cu dispozițiile Constituției, cererea reclamanților nu mai are suport legal, cererea deobligare a pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 Euro pentru fiecare reclamant reprezentând daune morale urmează a fi respinsă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a respins integral acțiunea formulată de reclamanții V. C. I.-O. și I. C. D.-R. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea la despăgubiri în cuantum de 10.000 Euro pentru fiecare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii lor de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral și material suferit prin condamnarea antecesorului lor, cerere întemeiată pe art. 5 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 2..
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că tatăl lor a fost condamnat printr-un act administrativ cu caracter politic, încadrându-se în Legea nr. 2., situație în care trebuie să beneficieze de prevederile acestui act normativ. Condamnarea cu caracter politic a antecesorului lor este dovedită cu dosarul C. și cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul s-a opus admiterii recursului, arătând că reclamanții nu au solicitat constatarea caracterului politic al măsurilor luate împotriva antecesorului lor, că acest lucru nici nu este dovedit, neexistând hotărâri de condamnare a acestuia și că, în ce privește acordarea despăgubirilor, în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 10.000 euro pentru fiecare, în baza L. nr. 2., având în vedere că antecesorul lor, V. C. decedat la (...), a fost lipsit de libertate prin acte administrative, fără să fi fost condamnat definitiv printr-o hotărâre judecătorească, în trei perioade de timp.
Procedând în modalitatea arătată instanța a respectat principiul disponibilității părților și limitele cererii cu care a fost investită, reținând și că antecesorul reclamanților a fost internat într-un C.M., fără ca din probele administrate în cauză să rezulte că această măsură administrativă a fost luată în baza actelor normative enumerate de art. 3 lit. a-f din Legea nr. 2., care ar fi conferit caracter politic de drept. R. de altfel nici nu au investit instanța cu o cerere de constatare a caracterului politic a măsurii administrative aplicate defunctului V. C..
În ce privește celelalte motive de recurs instanța constată că, prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 2. ca neconstituțional, reținând că în domeniul acordării despăgubirilor pentru daunele morale există reglementări paralele pe de o parte, D. - lege nr. 118/1990, OUG nr. 214/1999 modificată și completată, iar, pe de altă parte, Legea nr. 2..
Existența celor două reglementări paralele încalcă principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din Legea nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției P.ui (art. 31 alin. 3 din Legea nr.
47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., aceastăprevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte
„erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Prin decizia nr. 1355/2010 a Curții Constituționale s-a reținut cu privire la principiul neretroactivității legii că pentru acțiunile întemeiate pe dispozițiile L. nr. 2., legea aplicabilă este aceea de la data introducerii acțiunii, legea aplicabilă pe tot parcursul procesului. Prin urmare, în ipoteza adoptării unui nou act normativ care ar respecta cerințele art. 1 alin. 3 și 5 din Constituția R.iei, nu s-ar putea aplica în speță, întrucât și aceasta ar reprezenta o aplicare retroactivă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. I. O. și I. D. R. împotriva sentinței civile numărul 134 din 15 februarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. I.A. dact. G.C.
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 2198/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4088/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
