Decizia civilă nr. 4088/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4088/R/2011
Ședința publică din 27 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. PRIN P. ȘI M. C.-N. PRIN P., precum și recursul declarat de pârâta SC T. C. S., împotriva deciziei civile nr. 3. din 16 iunie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 20 octombrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2011.
C U R T E A:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C. Local al M. C.-N. și M. C.-N., în contradictoriu cu pârâta S. T. C. S., au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, sa fie obligată pârâta la plata sumei de 1.,67 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada (...) - (...), cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții arată că, prin sentința civila nr. 7., pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6., s-a constatat că pârâta îndeplinește condițiile prevăzute de L. nr. 5., pentru cumpărarea spațiului comercial situat în C.-N., B-dul Eroilor nr. 16-18, in suprafața de 302,5 m.p., s-a stabilit prețul de vânzare a spațiului ca fiind de 5.659.940.979 lei pentru construcție si 354.115.750 lei pentru teren, C. local al municipiului C.-N. si C. de aplicare a L. nr. 5. au fost obligate sa finalizeze procedura legala de vânzare a spațiului comercial si sa încheie cu pârâta contract de vânzare-cumpărare, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în caz contrar aceasta tine loc de act autentic. Parata a solicitat printr-o adresă încheierea contractului de vânzare-cumpărare si analizarea posibilității de plată a prețului în rate, conform art. 11 si 12 din L. nr. 5.. Astfel, a fost emisă factura nr. 896254/(...), cu termen de plata (...), asupra căreia pârâta nu a formulat obiecțiuni, însă a achitat suma de 700.000.000
Rol la data de (...), după care diferența de preț a fost achitata la termenele stabilite unilateral, în termen de 3 ani si 4 luni. După achitarea sumei de
70.000 Ron a rezultat un debit de 531.405,67 Ron, la care s-au aplicat prevederile OG nr. 9/2000, rezultând dobânda legala pe care o pretindeparatei, care nu si-a îndeplinit obligația de plata nici urmare procedurii prealabile a concilierii, pe care au inițiat-o.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 808/(...) a Judecătoriei C.-N., a fost respinsă ca neîntemeiata excepția necompetentei materiale a judecătoriei, invocată de pârâtă, fiind admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata din oficiu și respinsă acțiunea.
Instanța a reținut că, raportat la dispozițiile art. 137 C. proc. civ., este ținută a se pronunța cu prioritate asupra exceptiei prescripției dreptului la acțiune invocata din oficiu, excepție de fond, peremptorie si absoluta, cu privire la care a reținut că, fata de neîndeplinirea obligației reclamantului C. local al municipiului C.-N. de a încheia cu parata contract de vânzare- cumpărare a spațiului comercial situat în C.-N., B-dul Eroilor nr. 16-18, in suprafața de 302,5 m.p., înscris în CF nr. 1., nr. top 589/1/III, sub A+3, sentința civilă nr. 7. pronunțata de Tribunalul Cluj in D. nr. 6., ține loc de contract de vânzare-cumpărare, apt de intabulare.
In temeiul contractului de vânzare-cumpărare sus identificat, pentru plata prețului, reclamantul C. local al municipiului C.-N. a emis în sarcina pârâtei factura fiscală nr. 8961254/(...), pentru suma de 6.014.056.729 lei, scadenta la data de (...).
Afirmativ, pârâta a plătit suma de 700.000.000 lei la data de (...), după care a plătit diferența în rate, intr-o perioadă de 3 ani si 4 luni, pentru care reclamanții au calculat dobânda legală în sumă de 199.700,67 lei, ce susțin ca este datorată de pârâtă de la data scadentei - (...) si pana la data plații integrale - (...).
Din starea de fapt descrisa, rezultă că acțiunea formulată de reclamanți se circumscrie instituției răspunderii civile contractuale, reglementata de dispozițiile art. 969, 1361 si urm. C. civ., verificarea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii pârâtei este subsecventă verificării termenului legal în care reclamanții erau îndreptățiți la promovarea acțiunii.
Din aceasta perspectivă, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora dreptul la acțiune având ca obiect realizarea unei sume de bani se prescrie în termen de 3 ani de la data scadentei.
Așadar cum factura fiscala în discuție era scadentă la data de (...), în condițiile în care părțile nu au ajuns la un acord cu privire la plata prețului în rate, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la aceeași data, atât pentru pretențiile de plata a prețului, cat si a dobânzii legale, accesoriul urmând principalul, si putea fi exercitat până cel mai târziu la expirarea termenului de 3 ani, respectiv până la data de (...).
In consecința, cum nu exista nici o justificare temeinică pentru ca instanța din oficiu să repună pe reclamanți în termenul de exercitare a dreptului la acțiune, cu probele administrate nu rezultă nici o cauză de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, iar cererea de chemare în judecată a fost promovată mult după ce termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit, la data de (...), față de (...), instanța a admis excepția invocată din oficiu si pe cale de consecință a respins acțiunea formulată, dreptul la acțiune fiind prescris atât în ce privește debitul principal, cât si accesoriile care ii urmează.
Soluția în apel
Prin decizia civilă nr. 302 din 16 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...) privind dobânda calculată la debitul de 483.905,67 lei, a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții C. Local C.-N. și M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 808/(...), pronunțată în dos. (...) a Judecătoriei
C.-N., care a fost desființată în parte, respectiv în ceea ce privește dobânda calculată la debitul de 483.905,67 lei în perioada (...)-(...) și a fost trimisă cauza spre rejudecare în aceste limite aceleiași instanțe.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele acestei decizii, se reține că, așa cum se arată în motivele de apel și întâmpinare, factura în discuție a devenit exigibilă la data de (...), ultima plată fiind făcută de către intimată în data de (...), prin O. nr.
163, prin care a achitat suma de 463.905,67 lei, potrivit notelor de ședință depuse de către apelantă.
Într-adevăr pretențiile reclamanților sunt prescrise conform art. alin.1 din Decretul 167/1958, conform cărora dreptul la acțiune având ca obiect realizarea unei sume de bani se prescrie în termen de 3 ani de la data scadenței, însă termenul de referință este (...) data ultimei plăți realizate de către debitoare, în condițiile în care de la data scadenței aceasta a făcut acte de recunoaștere întreruptive de prescripție prin plățile parțiale realizate așa cum reiese din graficul plăților depus, necontestat de către părți, acțiunea fiind introdusă în (...), termenul menționat împlinindu-se la (...).
Prin procesul-verbal de conciliere nr. 3950 încheiat în (...), pârâta arată că este dispusă să achite dobânzile de întârziere, calculate în baza Ordonanței 9/2000, aferente perioadei (...)- (...) care coincid cu cele solicitate prin acțiune .
Având în vedere că această recunoaștere a survenit anterior împlinirii termenului de prescripție, tribunalul a apreciat că pârâta poate fi obligată la achitarea dobânzilor aferente acestei perioade, la suma datorată de
483.905,67 lei, (care rezultă adunând suma de 463.905,67 lei, rămasă restantă la data de (...) cu suma de 20.000 lei restantă la (...)), sens în care a desființat sentința sub acest aspect, respingând excepția prescripției pentru perioada menționată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite.
Dobânzile au fost calculate având în vedere dobânda comercială așa cum s-a recunoscut de către pârâtă, indiferent de statuarea judecătoriei în sensul că litigiul este de natură civilă, iar cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Recursul
Reclamanții au solicitat modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii, pe motiv că pârâta, deși a achitat integral prețul imobilului, a făcut-o într-un termen stabilit unilateral de ea, de 3 ani și 4 luni, motiv pentru care datorează dobânda legală solicitată prin cererea de chemare în judecată, în perioada cuprinsă între (...), data scadenței prețului și (...), data plății integrale.
Acțiunea nu este prescrisă, întrucât pârâta a recunoscut dreptul de creanță al reclamanților, efectuând plăți parțiale, iar, în cursul concilierii ce a avut loc anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, în baza art. 7201 Cod proc. civ., a semnat procesul verbal de conciliere din (...), în care a arătat că este dispusă să achite dobânzile de întârziere calculate în baza OG nr. 9/2000 aferente perioadei (...) - (...), or această recunoaștere constituieun act întrerupător de prescripție în sensul art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Dreptul de creanță al reclamanților fiind recunoscut, creditorul neputând fi obligat la primirea unei plăți parțiale, dreptul la acțiune nu este prescris, cu atât mai mult cu cât reclamanții au efectuat și acte întrerupătoare de executare, respectiv concilierea prealabilă, în cursul căreia s-a mai întocmit un proces verbal în data de (...). Pârâta, prin reprezentantul prezent în fața instanței, a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat. În propriul recurs, pârâta a solicitat, în principal, modificarea deciziei tribunalului, cu consecința respingerii apelului reclamanților, în subsidiar, modificarea ei în parte, în sensul că rejudecarea se va face cu privire la dobânda legală în materie civilă și nu comercială pentru perioada (...) - (...). În motivarea recursului ei, pârâta învederează că raporturile juridice dintre părți sunt de natură civilă și nu comercială, termenul de plată al prețului a fost (...), acesta fiind achitat la (...), astfel că pretinsa recunoaștere a dreptului reclamanților a intervenit după împlinirea termenului de prescripție și nu în cursul acestuia. Oricum, recunoașterea nu este pură și simplă, ci condiționată de o ofertă adresată creditorului de a accepta o sumă inferioară pretențiilor sale. În subsidiar, dacă se are în vedere cuprinsul procesului verbal de conciliere din (...), în acesta nu se face vreo referire la natura dobânzii, neputându-se deduce că ar fi vorba de o dobândă în materie comercială. Reclamanții nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei. Soluția în recurs Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul lor în drept, curtea constată următoarele. Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, acesta nu este fondat, întrucât, dreptul la acțiune pentru obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii ar fi prescris chiar dacă s-ar aprecia că acesta s-a născut abia la data plății ultimei rate, respectiv (...), întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată abia la (...), cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Creditorul nu poate fi obligat la acceptarea unei plăți parțiale, însă, în concret, a făcut-o, astfel că această apărare a reclamanților este nefondată. Actul începător de executare poate constitui motiv de întrerupere a cursului termenului de prescripție a executării silite. Oricum, procesul verbal de conciliere la care fac referire reclamanții nu constituie nici act întrerupător de executare, în sensul art. 16 alin. 1 lit. c, nici act întrerupător de prescripție, conform art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, doar cererea de chemare în judecată constituind act întrerupător de prescripție. Referitor la recursul pârâtei, recunoașterea dreptului pretins, cauză întrerupătoare de prescripție conform art. 16 alin. 1 lit. a, procesul verbal de conciliere a fost încheiat la data de (...), deci în interiorul termenului de prescripție, avându-se în vedere plățile parțiale efectuate de pârâtă, astfel că, în ceea ce privește dobânzile aferente perioadei (...) - (...), pârâta a recunoscut dreptul pretins de reclamanți cu privire la plata unor daune pentru întârziere (f. 17 din dosarul tribunalului). Faptul că a fost de acord să plătească aceste dobânzi cu condiția ca creditorul să renunțe la celelaltepretenții nu este de natură să înlăture recunoașterea dreptului acestuia pentru pretențiile recunoscute. În ceea ce privește, însă, cuantumul acestor dobânzi, în condițiile în care excepția de necompetență materială a judecătoriei a fost respinsă în considerarea naturii civile a litigiului, aceasta se va avea în vedere și în ceea ce privește calculul daunelor moratorii, aplicându-se dobânda civilă și nu cea comercială, din cuprinsul procesului verbal încheiat între părți la data de (...), nerezultând o altă natură a dobânzii. În temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâta SC T. C. S. împotriva deciziei civile nr. 302 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că va fi avută în vedere dobânda legală civilă. Menține restul dispozițiilor. Respinge recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. împotriva aceleiași decizii. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B. Red. CAA dact. GC 3 ex/(...) Jud. apel: O.C. Tatu, A.A. M.
| ← Decizia civilă nr. 1468/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
