Decizia civilă nr. 2019/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2019/R/2011
Ședința publică din 3 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V. A. și V. P., împotriva sentinței civile nr. 217 din 4 martie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. a jud. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții V. A. și V. P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 2 din dosar) reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
De asemenea, constată că pârâtul intimat a înregistrat la dosar, la data de (...), o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate, iar în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că tatăl și mama reclamanților recurenți au suferit ca urmare a unei măsuri administrative cu caracter politic, așa cum rezultă din actele depuse în dosarul instanței de fond, respectiv din dosarul C.N.S.A.S., însă pârâtul intimat nu mai poate fi obligat la plata despăgubirilor morale solicitate de reclamanți ca urmare a efectelor juridice produse prin aplicarea D. nr. 1. a C. C. a R., motiv pentru care, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea sentinței recurate.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 217/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma condamnării de către defunctul V. F. - Bella, și pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă dispusă față de defuncta V. J. - I., antecesoarea reclamanților, precum și față de reclamanți și, în consecință:
S-au respins acțiunile civile conexate și precizate formulate de reclamanții V. P. și V. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca prescrisă.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului V. F. - B.
S-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului V. F. - Bella, tatăl reclamanților, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 343/1958, pronunțată în dosar penal nr. 349/1958 a T. M. T., în baza art. 209 pct. 1
C.pen., constituie de drept condamnare cu caracter politic, conform art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., astfel încât, nu se mai impune constatarea de către instanță a caracterului politic al acestei condamnări.
Cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, întemeiată în drept pe prevederile art. 998 și art. 999 C., urmează să fie respinsă ca prescrisă, raportat la prevederile art. 8 și art. 3 din D. nr. 1..
Așa cum a statuat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 1., nu există decât o obligație morală a S.ui de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă, iar jurisprudența C.E.D.O. a constatat că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun.
Adoptarea celor două acte normative în materia examinată, D.-lege nr.
1. și L. nr. 2., nu a data naștere unui drept substanțial la despăgubiri pe alte temeiuri de drept, cum ar fi art. 998 - 999 C., în ipoteza acestui temei nou de drept fiind necesară respectarea termenului de promovare și a condițiilor de admisibilitate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, la dosarul cauzei nu au fost depuse acte justificative din care să rezulte efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a u declarat recurs, în termen legal, reclamanț ii V. P. ș i V. A. , solicitând admiterea recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, fără a intra în analiza în fond a cauzei și fără măcar să administreze probele deja încuviințate, deși, prevederile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. acordă posibilitatea de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor aplicate și persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative.
Prin urmare, persoanele care au suferit condamnare și cad sub incidența art. 1 și art. 3 din L. nr. 2. trebuie să solicite instanței constatarea caracterului politic al condamnării, această posibilitate nefiind exclusă nici de textul art. 4 alin. 1 și 2.
Dreptul reclamanților de a solicita despăgubiri se naște doar după constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurii administrative, care a cauzat prejudicii morale atât antecesorilor reclamanților, cât și reclamanților.
În acest sens, excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, dreptul reclamanților de a solicita despăgubiri nefiind prescris, câtă vreme termenul de prescripție începe să curgă din momentul constatării caracterului politic al condamnării și a măsurilor administrative.
Instanța de fond a omis să analizeze solicitarea reclamanților, de constatare a caracterului politic al măsurii administrative luate față de mama reclamanților, precum și față de reclamanți, analizând doar cererea privitoare la tatăl reclamanților, și în final respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării.
Cursul prescripției, în perioada comunismului, era suspendat, iar până la apariția L. nr. 2. faptele prevăzute în art. 1 alin. 2 din această lege nu au fost declarate prin vreun act normativ nici ca având caracter politic, nici abuzive.
Dacă reclamanții ar fi introdus o acțiune imediat după Revoluție, nu exista nicio garanție că acțiunea ar fi fost admisă, deoarece nu exista posibilitatea nici măcar de a dovedi caracterul politic al condamnării.
După anul 1989, L. nr. 2. este primul act normativ care stabilește caracterul abuziv al normelor pe baza cărora în regimul totalitar s-au condamnat sute de persoane și este primul act normativ care conferă justițiabililor dreptul de a solicita constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative, ceea ce servește motivul pentru care se pot solicita despăgubiri morale.
Prin în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul in timat S . R. prin
M in is terul F in anțelor Publ ice , a solicitat respingerea recursului și menținereasentinței ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că cererea având ca obiect despăgubiri morale, în temeiul art. 998-999 C., este prescrisă extinctiv, fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de D. nr. 1. potrivit art. 274-276
C.proc.civ., numai partea care a căzut în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în speță, S. R. nefiind căzut în pretenții; nu există un petit prin care să se solicite constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu, luată față de antecesoarea recurenților, sens în care în mod corect, instanța de fond nu s- a pronunțat cu privire la acest aspect.
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a co ns tatare a c ar ac ter ulu i pol itic al c ond amn ăr ii
an tecesorulu i recl amanț ilor, V. F. - B.
Antecesorul recurenților, V. F. - Bella, a fost condamnat prin sentința penală nr. 343/(...), pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar penal nr. 349/1958, la pedeapsa de 22 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C.pen. (f. 85-100 dosar fond).
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., constituie de drept condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute în art. 209 din Codul penal din 1936.
Pe lângă condamnările care, potrivit art. 1 alin. 2 lit. a - j din L. nr. 2., constituie de drept condamnări cu caracter politic, anumite condamnări, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic, cu condiția - prevăzută de art. 1 alin. 3 din L. nr. 2. - , ca prin acestea să se fi urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
Spre deosebire de condamnările enumerate în art. 1 alin. 2 lit. a - j din
L. nr. 2., care de drept au caracter politic, nemaifiind necesară constatarea acestui caracter de către instanța de judecată, condamnările enumerate în alin. 3 al art. 1 nu au un caracter politic de drept, fiind necesar ca instanța de judecată, în condițiile art. 4 din L. nr. 2., coroborat cu art. 1 alin. 4 din aceeași lege, să constate caracterul politic al condamnărilor prevăzute în art. 1 alin. 3 din lege.
Rezultă, așadar, din textul L. nr. 2. că este necesară constatarea caracterului politic al condamnării de către instanța de judecată doar în cazul acelor condamnări care se încadrează în textul art. 1 alin. 3 din lege, în timp ce, pentru condamnările enumerate în art. 1 alin. 2 lit. a - j din L. nr.
2., caracterul politic este prevăzut prin chiar textul legii, nemaifiind necesară constatarea acestuia de către instanța de judecată.
Cu alte cuvinte, pentru condamnările cu caracter politic de drept, cum sunt cele prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. a - j din L. nr. 2., caracterul politic fiind stabilit prin însuși textul legii, nu mai este necesară încă o constatare a acestui caracter de către instanța de judecată, pentru că, într-o atare ipoteză, instanța nu ar face altceva decât să reproducă textul legal, reproducere inutilă față de dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 lit. a - j din L. nr. 2..
Drept urmare, C. constată că în mod legal prima instanță a respins petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului V. F. - B.
Cu pr iv ire l a cons tatare a c ar ac terulu i p ol itic al măsur ii ad min is tr ative
lu ate f aț ă de an teces o are a recurenț ilor, V. J. - I. ș i f aț ă de recl aman ți.
Este bine cunoscut faptul că, potrivit art. 129 alin. final C.proc.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cu alte cuvinte, judecătorul trebuie să se pronunțe doar asupra a ceea ce i s-a cerut de reclamant prin cererea dedusă judecății, nefiindu-i permis acestuia să pronunțe mai mult decât ceea ce i s-a cerut ori să se pronunțe asupra a ceea ce nu i s-a cerut.
În speță, prin cererile introductive de instanță, atât cea înregistrată sub nr. (...), cât și cea conexată, înregistrată sub nr. (...), reclamanții au solicitat inițial constatarea caracterului politic al condamnării defunctului V. F. - Bella; obligarea pârâtului la despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea defunctului V. F. - Bella; obligarea pârâtului la despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit prin aplicarea măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu luată, pe de o parte, fațăde mama reclamanților, V. J. - I., iar pe de altă parte, față de fiecare dintre reclamanți.
Reclamantul V. P., în dosar nr. (...) (f. 24 dosar fond) și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea caracterului politic al condamnării defunctului V. F. - B.
Pentru termenul de judecată din data de (...), în fața primei instanțe a
T. C., reclamanții V. A. și V. P. și-au precizat din nou acțiunea, solicitând instanței să constate caracterul politic al condamnării defunctului V. F. - Bella; să oblige pârâtul la daune morale pentru fiecare reclamant, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui lor, V. F. - Bella; să oblige pârâtul la despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit prin aplicarea măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu, față de mama reclamanților, V. J. - I. să oblige pârâtul la despăgubiri morale pentru fiecare reclamant, pentru propriul prejudiciu moral suferit de reclamanți prin aplicarea măsurii administrative de stabilire de domiciliu obligatoriu, față de aceștia (f. 122 dosar fond).
Nicăieri în fața primei instanțe, în condiții procedurale, reclamanții nu au învestit instanța de fond cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu luată față de fiecare dintre reclamanți, precum și față de mama reclamanților.
În consecință, prima instanță, nefiind legal învestită cu o astfel de cerere, nu se putea pronunța asupra constatării caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu luată față de fiecare dintre reclamanți, precum și față de mama reclamanților, fără ca prin această ultra pronunțare să nu se încalce dispozițiile imperative ale art. 129 alin. final C.proc.civ.
Așa fiind, C. constată că este vădit nefondat motivul de recurs prin care se invocă de către reclamanți omisiunea analizării de către prima instanță a cererii privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu luată față de fiecare dintre reclamanți, precum și față de mama reclamanților.
Întrucât instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere de către reclamanți, nu se impunea nici administrarea de către prima instanță a unor probe testimoniale ori cu înscrisuri pentru dovedirea acestei cereri.
Pe cale de consecință, C. urmează să respingă ca vădit nefondat acest motiv de recurs.
Cu pr iv ire l a excepț ia prescr ipț ie i drep tulu i l a acț iune, av ând c a ob iec t
d aune mor ale, în te me iată pe preveder ile ar t. 998 -999 C. civ.
În ceea ce privește temeiul juridic pe care reclamanții și-au întemeiat ulterior cererea, prin precizarea de acțiune depusă la fila 122 dosar fond, la data de (...), respectiv, art. 998-999 C., C. constată următoarele:
Art. 998 C. constituie sediul legal în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Corect a reținut prima instanță că în cauză nu se impune verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a S.ui R., în temeiul art. 998-999 C., întrucât, S. R. nu are decât o obligație morală de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimul comunist, însă, C. constată că prioritar analizării întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a S.ui R., ar fi trebuit analizată în cauză prescripția dreptului la acțiune a reclamanților,având ca obiect acordarea de daune morale în temeiul art. 998-999 C., excepție de altfel corect admisă și de către instanța de fond.
Înainte de a se putea analiza pe fondul cauzei pretențiile deduse judecății de către reclamanți, este imperios necesar să se verifice dacă, prin raportare la temeiul de drept pe care reclamanții și-au fundamentat cererea introductivă de instanță, precizată, prezenta acțiune a fost sau nu promovată în termenul legal de prescripție extinctivă reglementat de D. nr.
1..
Reclamanții, prin precizarea de acțiune, formulată la (...), înregistrată pe rolul T. C., au investit Tribunalul Cluj cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998-999
C. civ.
Este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale, dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat antecesorului reclamanților prin condamnarea sa politică, respectiv, cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat antecesoarei reclamanților, precum și fiecăruia dintre reclamanți, ca urmare a luării față de aceștia a măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu, în temeiul răspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998-
999 C. civ., S. R. fiind ținut, în opinia reclamanților, să repare prejudiciile cauzate cetățenilor săi de organele represive ale regimului comunist.
Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ., acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1.,
„prescr ipț ia drep tulu i l a acț iune în rep ar are a p agube i pr ic in u ite pr in f ap ta
il ic ită, începe s ă cur g ă de l a d ata c ând p ăgub itul a cunoscu t s au trebu ia s ă
cuno asc ă, atât p agu b a c ât ș i pe cel c are r ăspunde de e a";.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1., reclamanții ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999
C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamanții au cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, este de subliniat faptul că reclamanții au cunoscut atât paguba - ce a fost cauzată antecesorilor lor, precum și reclamanților, - cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. R. prin organele sale represive din perioada anterioară anului
1989 - chiar la momentul producerii acestei pagube, respectiv, la momentul condamnării și a luării măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamanții nu puteau, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce le-a fost cauzată antecesorilor lor și reclamanților, putându-se aprecia, în sensul acreditat de recurenți prin memoriul de recurs, că până la căderea regimul comunist îndecembrie 1989 cursul prescripției a fost suspendat în condițiile art. 13 lit. a din D. nr. 1..
Însă, după căderea regimului comunist în decembrie 1989 reclamanții se puteau adresa oricând unei instanțe de judecată pentru a solicita repararea pagubei ce le-a fost cauzată.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamanții ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție întemeiată pe art. 998-999 C., pentru repararea pagubei morale ce a fost cauzată antecesorilor lor, precum și lor înșiși, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
C. apreciază că după data de (...), reclamanții erau liberi să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat antecesorului lor, mai ales că, la data de (...), în Monitorul Oficial al R. nr. 50/(...), a fost publicat D.-Lege nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Este adevărat că acest act normativ nu conținea nicio prevedere care să stipuleze expres că astfel de persoane, persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...), se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă, materială, pecuniară, a daunelor fizice și morale ce le-au fost cauzate în perioada de dinaintea anului 1989, dar nu este mai puțin adevărat că acest decret reprezenta un punct de pornire în a recunoaște faptul că în perioada cuprinsă între (...) - (...), în R.ia au existat persoane persecutate pe motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să le se recunoască anumite drepturi : recunoașterea ca vechime în muncă și luarea în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în munca, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie;) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o alta localitate; acordarea unei indemnizații lunare de câte 200 lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate; dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de asistenta medicală și medicamente în unitățile sanitare de stat etc.
De altfel, Curtea Constituțională a R., în Decizia nr. 1358/(...), a statuat în sensul că D.-lege nr. 1. este primul act normativ care atestă faptul că în
R.ia anterioară anului 1989 au existat condamnări cu caracter politic și că persoanele care au suferit astfel de condamnări pot beneficia de despăgubiri în condițiile acestui act normativ.
Pe cale de consecință, C. constată că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a D.-lege nr. 1., respectiv, (...), prezenta acțiune bazată pe art. 998-999 C. civ., înregistrată la (...), fiind deci prescrisă extinctiv.
Susținerea recurenților, în sensul că dreptul de a solicita despăgubiri morale s-a născut doar după constatarea caracterului politic al condamnării și a măsurii administrative, în condițiile prevăzute de L. nr. 2., este parțial corectă, în sensul că reclamanții erau îndreptățiți să solicite despăgubiri morale doar după prealabila constatare a caracterului politic al condamnăriiori a măsurii administrative, însă, strict în temeiul prevederilor L. nr. 2., respectiv, doar cererea pentru daune morale întemeiată în drept pe prevederile L. nr. 2. era condiționată de prealabila constatare a caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative.
În schimb, cererea pentru daune morale întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, adică pe art. 998 - 999 C., nu era condiționată de prealabila constatare a caracterului politic al condamnării ori măsurii administrative.
Prin urmare, urmează să fie înlăturată ca nefondată susținerea recurenților, în sensul că termenul de prescripție extinctivă - în cazul cererii întemeiată pe art. 998 - 999 C. -, ar începe să curgă de la momentul constatării caracterului politic al condamnării și al măsurii administrative.
Cu pr iv ire l a susț ine re a recurenț ilor conf or m c ăre ia L. nr. 2. ar fi primul
ac t nor mativ c are p er mite jus tiț iab il ilor s ă sol ic ite cons tatar e a c ar ac terulu i
pol itic al cond amn ăr ii s au al măsur ilor ad min is tr ative .
Primul act normativ care a stabilit că în R.ia în perioada cuprinsă între
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au existat persoane persecutate din motive politice, respectiv, care a stabilit ce fel de reparații se pot acorda unor astfel de persoane, nu a fost nicidecum L. nr. 2., ci a fost D.-lege nr. 1..
În consecință, reclamanții puteau să se prevaleze de dispozițiile D.-lege nr. 1., de îndată ce acesta a intrat în vigoare, așa cum de altfel aceștia au și procedat, reclamantul V. P. fiind beneficiarul Hotărârii nr. 197/(...), emisă în temeiul D.-lege nr. 1. (f. 13 dosar fond).
În consecință, C. urmează să respingă ca nefondat și acest motiv de recurs.
Cu pr iv ire l a sol ic itare a recl aman ț ilor de acord are a chel tu iel ilor de
judec ată.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Însă, cel care pretinde instanței obligarea părții ce a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, trebuie să facă dovada existenței și a cuantumului acestor cheltuieli, în conformitate cu prevederile art. 1169 C.
Constatându-se că reclamanții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate, C. apreciază că în mod legal prima instanță, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. și art. 1169 C., a respins ca nedovedită cererea reclamanților, de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. P. și V. A., împotriva sentinței civile numărul 217 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 1299/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2198/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
