Decizia civilă nr. 2198/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2198/R/2011
Ședința publică din 17 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
J.ECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. G. : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. V., împotriva deciziei civile nr. 6. din (...) a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați U. I. și U. T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de doamna avocat D. I., și reprezentantul pârâților intimați, domnul avocat S. F., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 12 din dosarul Curții de A. C., lipsă fiind pârâții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul C. V., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, din care rezultă că reclamantul recurent a împuternicit-o pe doamna avocat D. I. pentru redactarea și susținerea recursului și chitanța nr. 1798 seria TAXA131798RO, care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de
0,15 lei.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul C. V. este legal timbrat.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța din (...), care atestă plata onorariului avocațial de 1000 lei și bonul fiscal nr. 41 din (...) emis de S. OMV P. M. S. cu sediul în B. M., str. V. Lucaciu nr. 163, jud. Maramureș, privind suma de 150,03 lei.
De asemenea, Curtea constată că pârâții intimați U. I. și U. T., prin intermediul domnului avocat S. F., au expediat prin poștă o întâmpinare, în
2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C. V. și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1800 lei, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1600 lei și cheltuieli de deplasare în cuantum de 200 lei, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 52/(...), din care rezultă că pârâții intimați U. I. și U. T. l-au împuternicit pe domnul avocat S. F. pentru a-i reprezenta în prezenta cauză, în fața Curții de A. C. și o copie semnată pentruconformitate cu originalul de pe chitanța nr. 63 din (...), care atestă plata onorariului avocațial în sumă de 1600 lei.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar bonul fiscal nr.
1088/(...) emis de S. OMV P. M. S. cu sediul în B. M., Bd. R. nr. 46, jud.
Maramureș, care atestă plata sumei de 150,04 lei și un extras din B.
Jurisprudenței al Curții de A. C. - C. de practică judiciară în materie civilă, muncă și asigurări sociale pentru minori și familie pe anul 2007, din care un exemplar îl comunică reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar o copie de pe adeverința nr. 48124/(...) emisă de P. O. V. de Sus și afirmă că reprezentantul pârâților intimați are cunoștință despre această adeverință.
Reprezentantul pârâților intimați cere permisiunea instanței pentru a lectura copia adeverinței depusă azi la dosar de reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent înmânează reprezentantului pârâților intimați o copie de pe adeverința nr. 48124/(...) emisă de P. O. V. de S.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 5 C.pr.civ. și art. 105 alin. 2 C.pr.civ., invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii primei instanțe, având în vedere că încheierea de amânare a pronunțării hotărârii nu a fost semnată de către judecător și nici de către grefier.
Instanța prezintă spre vedere reprezentanților părților încheierea de amânare a pronunțării hotărârii care se află la f. 95 din dosarul instanței de fond, pentru a observa că nu este semnată de către judecător și nici de către grefier.
Curtea pune în discuția reprezentanților părților motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță și arată că se impune casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei la instanța de fond și reluarea judecății de unde s-a constatat nulitatea actului de procedură.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță, plecând de la premisa că ". îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie";, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că nulitatea hotărârii instanței de fond pentru motivul arătat mai sus, nu a fost invocată până în acest moment procesual, iar minuta din dosarul instanței de fond a fost semnată de către judecător la data la care s-a făcut pronunțarea hotărârii și, de asemenea, arată că hotărârea instanței de fond a fost semnată de către judecător și de către grefier, astfel încât, în prezenta cauză nu se poate pune problema vătămării drepturilor procesuale ale părților.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent în susținerea recursului, iar reprezentantului pârâților intimați îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de apelanți împotriva sentinței civile nr. 1690 din (...) pronunțată de J. V. de Sus și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care a depus-o la dosar și cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanță în cuantum de 150 lei, conform bonului fiscal pe care l-a depus la dosar.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că hotărârea instanței de apel este greșită, întrucât contrar celor menționate de către instanța de apel în considerentele hotărârii, reclamantul nu a încercat să invoce apărarea unei stări de fapt, ci apărarea unui drept subiectiv, care poate fi invocat și după decesul antecesorului reclamantului care s-a numit C. I. Ș., așa cum s- a consemnat în actul oficial, a cărui copie se află la f. 46 din dosarul instanței de fond.
Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantului recurent să se refere strict la motivele de nelegalitate a hotărârii atacate pe care le-a invocat în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că după cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu s-a folosit de porecla purtată de antecesorul său, ci a indicat numele acestuia așa cum a fost consemnat în actul oficial anterior arătat, motiv pentru care, consideră că hotărârea instanței de apel este greșită.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C. V., pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1600 lei, conform chitanței pe care a anexat-o la întâmpinare și cheltuieli de deplasare în cuantum de 150,04 lei, conform bonului fiscal pe care l-a depus la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați arată că în mod legal instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 111 C.pr.civ., sub aspectul admisibilității sau inadmisibilității unei acțiuni în constatare, în condițiile în care se solicită a se constata o stare de fapt și nu o stare de drept.
De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că reclamantul recurent a invocat ca temei juridic D. nr. 1., însă prin ceea ce a solicitat reclamantul se tinde a se constata un drept la poreclă și totodată arată că se face o confuzie între poreclă și pseudonim, având în vedere că "pseudonim"; reprezintă un atribut de identificare pe care persoana și-l atribuie ei însăși, iar "porecla"; reprezintă un atribut de identificare atribuit unei persoane de către alte persoane.
Reprezentantul pârâților intimați arată că art. 111 C.pr.civ. interzice promovarea unei acțiuni în constatare, atunci când partea are posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, iar în speță, reclamantul avea posibilitatea de a formula o acțiune în realizare.
În ceea ce privește interesul reclamantului în promovarea recursului, reprezentantul pârâților intimați arată că din memoriul de recurs rezultă tendința reclamantului de a repune în discuție un aspect care nu are nici o relevanță în cauză.
Raportat la motivul invocat de reclamant prin memoriul de recurs, la faptul că reclamantul este succesorul lui C. I. Ș., iar în această calitate înțelege să apere un drept subiectiv al său și la faptul că antecesorulpârâților intimați se numea C. I. S., reprezentantul pârâților intimați arată că inadmisibilitatea acțiunii este clară din punct de vedere al dispozițiilor art. 111 C. pr. civ., conform cărora partea care are interes poate să formuleze o cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate formula o cerere pentru realizarea dreptului.
În replică, reprezentanta reclamantului recurent arată că reprezentantul pârâților intimați a reiterat faptul că s-a făcut succesiunea după C. I. S. și nu după C. I. Ș., ori din dispozitivul sentinței rezultă clar că s-a făcut succesiunea după C. I. Ș.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 1690/(...), pronunț ată de J. V. de Sus î n dos ar nr.
(...), s-a respins excepția lipsei de interes în cauză a reclamantului C. V.,invocată de pârâții U. I. s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții U. I. și U. T. s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul C. V., împotriva pârâților U. I. și U. T., în calitate de descendenți ai defunctei U. I. și, în consecință, s-a constatat că tatăl defunctei U. I., decedată la (...), este C. I. S., și nu C. I. Ș.; au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul C. V. a solicitat instanței să constate faptul că tatăl defunctei U. I., decedată în (...), este C. I. S., și nu C. I. Ș. S-a solicitat aceasta deoarece numita U. I. și-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar depunând ca și dovada proprietății antecesorului un contract pe numele lui C. I. Ș., care nu este antecesorul său. Din probele administrate rezultând fără niciun dubiu că C. I. S., căsătorit cu F. V., sunt părinții lui U. I. De asemenea, nu există nicio relație de rudenie, ci doar o coincidență de nume între numele tatălui lui U. I. și C. I. Ș.
La termenul din data de (...), pârâții U. I. și U. T., prin apărătorul lor, au invocat excepția autorității de lucru judecat între prezenta cauză și dosarul nr. (...), excepție respinsă de către instanță, întrucât nu sunt întrunite prevederile art. 1201 C.
Asupra celorlalte excepții invocate de către pârâți, instanța s-a pronunțat prin încheierea din (...), în sensul respingerii lor.
În baza art. 274 C., pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at ap el, în ter men leg al, p âr âț ii U. T.
ș i U. I. , solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe, iar în subsidiar, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
T ribun alul M ar amu re ș, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 6./(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), a admis apelul pârâților, a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., împotriva pârâților U. I. și U. T., în calitate de descendenți ai defunctei U. I. Au fost menținute dispozițiile privind respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului C. V. și respingerea excepției autorității de lucru judecat. Reclamantul a fostobligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1750 lei, precum
și 1240 lei cheltuieli de judecată în apel.
La pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei de interes și excepția lipsei autorității de lucru judecat, Tribunalul a apreciat corectă soluția instanței de fond în sensul respingerii acestora.
Potrivit art. 1201 C., există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza
și este între aceleași parți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate";.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
În speță, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C., în mod corect s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a fi parte într-o procedură judiciară se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct. Reclamantul intimat a invocat că este succesorul lui C. I. Ș., calitate în care înțelege să apere un drept subiectiv al acestuia.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii prin prisma dispozițiilor art. 111 C., Tribunalul a reținut că, potrivit textului legal invocat, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea în constatare prezintă anumite particularități față de acțiunea în realizare:
Pe calea acestei acțiuni se poate cere numai constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu și a unui fapt. Dacă s-ar cere constatarea unei situații de fapt acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, constatarea unei situații de fapt putând fi făcută în cadrul procedurii speciale (art. 235-241);
De vreme ce prin acțiune se solicită doar să se constate existența sau neexistența unui drept, hotărârea pronunțată într-o acțiune în constatare nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pusă în executare silită. Prin urmare, nici nu s-ar putea cere suspendarea executării unei astfel de hotărâri.
În considerarea celor reținute, acțiunea reclamantului - intimat C. I. este inadmisibilă, sens în care, a fost admis apelul, dispunându-se schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale, cu menținerea celorlalte dispoziții.
În temeiul art. 274 C., intimatul a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților, în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. V., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelanți și a menținerii în totalitate a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli dejudecată.
În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8,
9 C., arătându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică șilegală raportat la înscrisurile depuse în probațiune în dovedirea cererii, înscrisuri care nu au fost combătute de către pârâții apelanți.
Temeiul de drept invocat de către reclamant în acțiunea introductivă de instanță este art. 111 C., care arată „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului";.
Acțiunea în constatare este cunoscută și sub denumirea de „. în recunoaștere"; sau „în confirmare"; .
Prin acțiunea înregistrată în acest dosar în fața instanței de fond reclamantul-recurent a solicitat instanței a se constata că tatăl defunctei U. I., antecesoarea pârâților apelanți, decedată la data de (...), este C. I. S., căsătorit cu F. V., și nu C. I. Ș., aceasta neavând niciun drept cu privire la bunurile ca au aparținut lui C. I. Ș., în calitate de descendentă.
Pârâții recunosc faptul că tatăl lui U. I. a fost C. I. S. și nu C. I. Ș., iar actele de stare civilă depuse la dosar confirmă acest lucru, însă consideră că este normal ca în considerentele sentinței civile nr. 1809/(...) să se menționeze că „petenta U. I. solicită, iar pe de altă parte, terenul deținut de tatăl ei, C. I. Ș., în suprafață de 3 iugăre și 1484 stânjeni ....";.
Față de această modalitate de soluționare a cererii lui U. I. prin această sentință care nu este opozabilă intimatului, practic s-a uzurpat calitatea de succesor a antecesorului reclamantului, numitul C. I. Ș.
Reclamantul, în calitate de succesor al defunctului C. I. Ș., are interesul ca nimeni să nu uzurpe calitatea de succesor a antecesorului său. Prin această acțiune nu se urmărește constatarea unei filiații a defunctei U. I., filiația este dovedită cu actele de stare civilă depuse la dosar, de unde rezultă că tatăl acesteia este C. I. S. și nu este normal ca aceasta sau moștenitorii săi să invoce drepturi și după C. I. Ș.
Instanța de apel a soluționat apelul declarat, constatând inadmisibilitatea acțiunii formulate de către reclamant, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.
Această soluționare este greșită, așa cum recurentul a arătat și în fața instanței de fond, precum și în fața instanței de apel, întrucât reclamantul nu a solicitat constatarea unei stări de fapt, ci dimpotrivă, a solicitat constatarea unui drept, dreptul la nume.
Potrivit art. 2 alin 2 din D. nr. 975/1968, „prenumele se stabilește la data înregistrării nașterii, pe baza declarației de naștere făcută de cel care declară nașterea";. P. este acea parte a numelui lato sensu care individualizează persoana fizică, mai ales în familie. Totodată, prenumele distinge o persoană față de alte persoane cu același nume din familie, dar din familii diferite.
Persoana fizică are asupra prenumelui un drept subiectiv care are același conținut ca și dreptul subiectiv asupra numelui de familie. P. are aceleași caractere juridice ca și numele de familie, respectiv, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea și universalitatea. Fiind înregistrat în înscrisuri oficiale în continuarea prenumelui, porecla-pseudonimul în speță, „Ș.";, este dat acestei persoane pentru a fi individualizat distinct față de alte persoane cu numele de C. și prenumele I. E. un pseudonim pentru că este înregistrat și în cartea funciară cu acest prenume-pseudonim, respectiv în CF nr. 830 M., unde toți descendenți apar înregistrați cu această denumire C. Ș. a lui I. Ș., C. N. a lui I. Ș. (f. 49-51).
Spre deosebire de această familie a lui C. I. Ș., familia a cărei descendentă este U. I. are porecla - pseudonimul de „., așa cum rezultă dincontractul de vânzare-cumpărare din 1931, unde apare ca și cumpărător
C. I. S. și soția F. V., care sunt părinții lui U. I.
Raportat la aceste aspecte, U. I. nu are nicio legătură cu C. I. Ș., cu atât mai mult, acesta nu este tatăl său, cum greșit s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 1..
Prin promovarea acestei acțiuni reclamantul înțelege să apere un drept subiectiv, dreptul la pseudonimul antecesorului său, drept pe care îl au doar descendenții acestuia și nicidecum persoane străine de ramura familiei C. I. Ș., astfel că prin promovarea acestei acțiuni nu se tinde la recunoașterea unui fapt, ci a unui drept subiectiv nepatrimonial, acțiunea fiind admisibilă în temeiul dispozițiilor art. 111 C. și ale D.ui nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul apreciază că a dovedit acțiunea și că în mod corect instanța de fond a admis cererea.
Astfel, la fila 2 din dosar este certificatul de deces al defunctei U. I., care este născută la data de (...) și este decedată la data de (...), părinții acesteia sunt C. I. și C. Vasilia.
La fila 3 din dosar este certificatul de căsătorie a lui C. I., născut la data de (...), care s-a căsătorit la data de (...) cu F. V., născută la data de (...).
Aceștia sunt părinții lui U. I.
La fila 4 din dosar certificatul de naștere a lui U. I., părinții acesteia aveau la data nașterii acesteia, (...) fiecare vârsta de 33 de ani.
În dosarul de fond a fost depus și contractul de vânzare-cumpărare din (...), de unde rezultă că cumpărătorii sunt C. I. S. și soția, F. V., părinții lui U. I.
La fila 7 din dosar este certificatul de deces al lui C. I., tatăl lui U. I., născut la (...) .
Coroborând aceste înscrisuri rezultă cu certitudine că tatăl lui U. I. este numitul C. I. S.
Dovezi certe că tatăl acesteia nu poate fi C. I. Ș. sunt conferite de înscrisul aflat la fila 8 din dosar, respectiv B. de înscriere la biroul populației nr. 17/1924, de unde rezultă că data nașterii lui C. I. Ș. este (...). Acesta, la data nașterii lui U. I. (născută C.), respectiv la (...), avea vârsta de 39 de ani, iar în certificatul de naștere a lui C. I., vârsta tatălui este de 33 de ani la data de (...), ceea ce dovedește că numitul C. I. Ș. nu este tatăl lui U. I.
Interesul reclamantului în promovarea prezentei acțiuni este determinat de faptul că numitul C. I. Ș. este antecesor de-al său, iar defuncta U. I., precum și descendenții săi, folosindu-se de numele de familie și prenumele antecesorilor lor care este comun cu ale antecesorului reclamantului, respectiv C. I., indicând cu rea-credință porecla de Ș. care aparține antecesorului reclamantului au obținut acte administrative care ulterior le-au folosit în scopul dobândirii anumitor terenuri în baza legii fondului funciar.
În mod concret, U. I. a solicitat și obținut de la P. O. V. de Sus adeverința nr. 8405/2002 din (...), în calitate de succesoare a lui C. I. Ș., pentru terenul proprietatea acestuia (f. 9 dosar fond).
În baza acestei adeverințe, în considerentele sentinței civile nr. 1., pronunțată de J. V. de Sus, în dosarul nr. 2173/2003, se reține faptul că U.
I. solicită teren după tatăl acesteia, C. I. Ș. (f. 20-21 dosar fond).
Pe de altă parte, chiar pârâții intimați recunosc faptul că antecesorul lor este C. I. S., însă nu doresc clarificarea acestui aspect.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă (f. 10-11), pârâț ii U. I. ș i U. T . au solicitat respingerea recursului reclamantului, cu cheltuieli de judecată,arătându-se că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală atunci când a respins acțiunea, reținând inadmisibilitatea cererii introductive de instanță, întrucât pe calea acțiunii în constatare întemeiată pe art. 111 C., nu se poate constata un fapt, ci numai un drept, iar acțiunea nu este admisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, art. 111 C. prevede în mod expres că „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului"; .
Argumentarea recurentului, cu tendința de a susține un așa zis drept la nume nu are temei legal, întrucât recurentul-reclamant nu a solicitat a se constata un drept, ci un fapt, întrucât dacă numita U. I. este fiica unei persoane sau a unei alte persoane, este un fapt.
Art. 5 din D. nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice, amintește că o "persoană care a suferit o atingere în dreptul său la nume ori pseudonim", iar nu la porecla, "va putea cerere instanței judecătorești încetarea săvârșirii faptei care aduce atingere drepturilor arătate".
Recurentul încearcă să acrediteze teza potrivit căreia am fi în situația unei porecle - pseudonim. Nu numai că cele două noțiuni nu se confundă, dar mai mult art. 54 din D. nr. 31/1954 face trimitere la o acțiune în executare, adică la o acțiune prin care instanța îl poate obliga pe pârât la respectarea dreptului, ceea ce face inadmisibilă acțiunea în constatare raportat la prevederile art. 111 C.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul a argumentat respingerea acțiunii, prin raportare la particularitățile acțiunii în constatare, care este inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În argumentarea inadmisibilității, se arată că însăși susținerile recurentului din motivele de recurs formulate, prin care precizează expres că "prin promovarea acestei acțiuni reclamantul înțelege să apere un drept subiectiv" (pg. 3 din motivele de recurs)
De altfel, existența unei acțiuni în realizare este dovedită de faptul că toate susținerile din prezenta cauză au constituit argumentul invocat de reclamantul C. V. în susținerea acțiunii și mai apoi a recursului în dosarul nr. (...), precum și în dosarul nr. (...) - contestație în anulare.
Instanța de judecată a respins însă acțiunea formulată de C. V. prin sentința civilă nr. 3. (irevocabilă prin respingerea recursului cu decizia civilă nr. 5.), instanța respingând prin decizia civilă nr. 9. și contestația în anulare formulată de C. V.
De fapt, reclamantul tinde doar la a repune în discuție un aspect pe care instanțele de judecată l-au clarificat odată, respectiv cel legat de valabilitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților U., respectiv titlul de proprietatea 4486/(...), emis pe numele antecesoarei pârâților, defuncta U. I., pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafața de 4400 mp. din locul numit "V. B.".
Acțiunea reclamantului nu constituie decât o altă modalitate prin care tinde la susținerea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâților, cu privire la care însă părțile s-au judecat în dosarul nr. (...), mai sus amintit, cauză în care instanța a constatat lipsa de interes a reclamantului C. V. din perspectiva faptului că nu a formulat cerere de reconstituire.
Între acțiunea în realizare de care a uzat anterior - constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din dosar nr. (...), argumentată pe considerentul, citam: "reclamantul C. V. este nepotul lui C. I. Ș. și U. I. nu are niciun drept", și prezenta acțiune, prin care se solicita a se constata că
"tatăl defunctei U. I. nu este C. I. Ș., aceasta neavând niciun drept cu privire la bunurile ce au aparținut acestuia", nu exista evident nicio deosebire.
Relevanta este și motivarea J.ecătoriei V. de Sus din sentința civilă nr.
3. ce reține că, raportat la motivul de nulitate a titlului de proprietate, invocat de reclamant (n.n. C. V.) din analiza actelor depuse în dosarul de fond funciar al defunctei U. I., care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1809/(...) (dosar nr. 2173/2003), iar ulterior a emiterii titlului de proprietate în favoarea acesteia (titlu a cărui anulare se solicită) rezultă ca aceasta, U. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, invocând ca autori deposedați pe tatăl C. I. S., respectiv soțul U. I.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2011, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C. rap. la art. 306 pct. 5 C. și art. 105 C., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, și anume, nulitatea hotărârii primei instanțe, nulitate derivând din nesemnarea încheierii de amânare a pronunțării hotărârii de către judecător și grefier.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de
ordin e public ă, C u r te a cons ta tă c ă ace s ta e s te f on dat în ace s te
limite , pen tru mo tivele ce ur me az ă a f i expuse :
Potrivit art. 304 pct. 5 C., este posibilă casarea hotărârii recurate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.
Art. 105 alin. 2 C. prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În conformitate cu prevederile art. 258 C., după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub pedeapsa nulității, de către judecător și care se pronunță de către președinte în ședință publică, chiar în lipsa părților.
Textul art. 260 alin. 1 C. permite instanței, în situația în care aceasta nu poate hotărî de îndată, să amâne pronunțarea pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile, caz în care încheierea de amânare a pronunțării - și în care se consemnează toate mențiunile prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 1-4 C. -, face parte integrantă din hotărârea care urmează a fi pronunțată.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 1-8 C., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată; numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților; obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor, arătarea concluziilor procurorului; motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; dispozitivul; calea de atac și termenul în care se poate exercita; mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului .
Din coroborarea textelor legale mai sus invocate rezultă cu evidență faptul că încheierea de amânare a pronunțării, făcând parte integrantă din hotărârea ce se pronunță, trebuie să fie semnată atât de către judecător, sau judecători, cât și de către grefier, pentru că altfel nu este nicio certitudine cuprivire la realitatea și conformitatea celor consemnate în respectiva încheiere de amânare a pronunțării.
De asemenea, nesemnarea încheierii de amânare a pronunțării de către judecător și/sau grefier, nu permite verificarea legalei constituiri a completului de judecată, prin raportare la preambulul încheierii de amânare a pronunțării, neexistând niciun element obiectiv și eficient - în lipsa unor atare semnături -, de a stabili cu certitudine că într-adevăr constituirea completului de judecată a fost cea menționată în preambulul încheierii.
Nesemnarea încheierii de amânare a pronunțării de către judecător
și/sau grefier atrage nulitatea acesteia, în condițiile art. 105 alin. 2 C., iar față de textul expres al art. 261 alin. 1 pct. 8 C., atrage și nulitatea hotărârii ce se pronunță.
În speță, dezbaterea pe fond a cauzei în fața J.ecătoriei V. de Sus a avut loc la termenul de judecată din 23 iunie 2010, dată la care s-a dispus, totodată, amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 28 iunie 2010 (f. 95 dosar fond), hotărârea fiind pronunțată, într-adevăr, la data de 28 iunie
2010 (f. 97 dosar fond).
Însă, încheierea de amânare a pronunțării din 23 iunie 2010 pentru
28 iunie 2010, nu este semnată nici de judecător, nici de grefierul de ședință
(f. 95 dosar fond).
Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, prin prisma art. 260-
261 C., rap. la art. 105 alin. 2 C., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 306 alin. 2 C., rap. la art. 304 pct. 5 C., se va admite în parte recursul reclamantului, în limitele motivului de recurs de ordine publică, se va casa decizia recurată, rejudecând, se va admite în parte apelul pârâților, în temeiul art. 297 alin. 2 C., cu consecința anulării în întregime a sentinței primei instanțe și a trimiterii cauzei pentru rejudecare la J. V. de S.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul C. V., împotriva deciziei civile numărul 6. din (...) a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează și rejudecând, admite în parte apelul pârâților U. I. și U. T., declarat în contra sentinței civile numărul 1690/(...) a
J.ecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o anulează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la J. V. de S.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2011.
PREȘEDINTE J.ECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
G. A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
3 ex./(...)
J..fond: Gh.Mariș
J..apel: V.Ciucă/D.Waltner
| ← Decizia civilă nr. 2019/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1468/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
