Decizia civilă nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 109/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.- A. P.
JUDECĂTOR: C.- M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-au luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. B.-N. și apelul declarat de reclamantul M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 4./(...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul apelant personal și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. B.-N. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
A.ul declarat de reclamantul M. C. N. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, C. constată că domnul consilier juridic P. C.-A. a expediat prin fax delegația pentru reprezentarea pârâtului apelant în dosarul aflat pe rolul C. de A. C., iar această delegație de reprezentare a fost înregistrată la dosar în data de (...).
Reclamantul apelant și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reclamantului apelant și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul declarat de reclamantul M. C. N. și pe apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. B.-N.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului său așa cum a fost formulat în scris și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune majorarea cuantumului daunelor morale la 240.000 euro, pentru cele 36 luni de temniță grea, efectuate integral, pentru motivele arătate prin memoriul de apel și înscrisurile depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantul M. C. N. și admiterea apeluluideclarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. B.-N., în sensul înlăturării obligației pârâtului la plata daunelor morale, având în vedere că prin D. nr. 1358/(...) a C. Constituționale a R. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, iar aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice.
Reclamantul apelant solicită respingerea apelului declarat de pârâtul
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. B.-N.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă nr. 4./(...), pronunț ată de T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii,invocată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentată prin D. G. a F. P. B. N. s-a admis acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamantul M. C. N., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. B. N., și, în consecință: s-a constatat caracterul politic aș condamnării defunctului M. N. G., tatăl reclamantului, prin sentința penală nr. 69/(...) a T.ui Militar C., pronunțată în dosar nr. 103/1960; pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea în lei la data plății a sumei de 120.000 Euro, cu titlu de daune morale; s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate cu ocazia condamnării penale; s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâții Guvernul României, prin S. G. al G., Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu care reclamantul a solicitat obligarea la restituirea obligațiilor acordate defunctului pentru fapte de arme săvârșite pe frontul de vest.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul M. C. N. este fiul lui M. G. și Z.
Prin sentința penală nr. 69/(...), dată în dosar penal nr. 103/1960 al T.ui
Militar C., tatăl reclamantului, M. N. G., a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a C.pen., combinat cu art. 58, art. 59 pct. 2-4 și art. 25 pct. 6 din vechiul Cod penal, reținându-se că în perioada anilor 1958-1959, a purtat discuții dușmănoase regimului democrat-popular din R.P.R. cu coinculpatul B. N., în prezența persoanelor din cadrul serviciului lor, elogiind ofițerii din fosta armată burgheză și aducând critic celor de azi, în felul de pregătire al ofițerilor din trecut și cei din prezent.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 253/(...), fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr.90/(...), pedeapsa fiind executată la zi, din (...) până la (...), fiind eliberat din Penitenciarul Aiud conform biletului de eliberare nr. 5..
Ansamblul probațiunii administrate în cauză a relevat faptul că în intervalul de timp în care antecesorul reclamantului se afla în executarea integrală a pedepsei privative de libertate, fiului său i-a fost permis cu greu să își finalizeze studiile liceale, și să susțină examenul de bacalaureat, prin bunăvoința unuia dintre profesori, iar soției condamnatului, care anterior fusese translator, i s-a permis să se angajeze în anul 1960 doar ca îngrijitor. În plus, pe perioada detenției antecesorului reclamantului, familia sa a fost lipsită de orice mijloace de subzistență, aspect ce a afectat deopotrivă pe toți membrii acesteia. Ulterior eliberării condamnatului, acestuia i-a fost prohibită reluarea locului în societate
și pentru „reeducarea sa";, deși era absolvent al Ș. de N. și al Ș. de O., recompensat cu mai multe distincții militare pentru faptele de arme, i s-a permis să se angajeze doar ca muncitor necalificat, iar ulterior, s-a calificat la locul de muncă ca fierar betonist.
Marginalizarea socială puternic pronunțată aplicată familiei, a afectat-o direct și proporțional, intensitatea percepției fiind puternică și resimțită unitar, intensitatea puternică a percepției consecințelor vătămărilor suferite de condamnat și familia sa în plan fizic și moral, limitarea în continuare a exercitării dreptului la libertate, în privința tuturor componentelor sale, insuccesul în a redobândi statutul social și profesional, dar și dovada calităților militare deținute, impun soluția de admitere a cererii de dezdăunare, suma de
120.000 Euro, în echivalent în lei reprezentând o despăgubire rezonabilă și echitabilă pentru traumele în plan moral, social, profesional, determinate de lezarea de către statul represiv a drepturilor nepatrimoniale la libertatea individuală, onoare și demnitate, în persoana condamnatului politic și a familiei sale.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, pe de o p ar te, reclamantul M. C. N. , iar pe de al tă p ar te, p âr âtul S. R. pr in M in is terul F in anțelor Publice prin D. G. a F. P. B. N.
Prin propriul apel, reclamantul apelant a solicitat, ca urmare a admiterii apelului său, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul majorării cuantumului daunelor morale la suma de 240.000 Euro, fără cheltuieli dejudecată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect împrejurările de fapt ale cauzei, însă, nu a cuantificat în mod corect compensația prejudiciul suferit, oprindu-se la doar 120.000 Euro, adică 3.333
Euro/lună, adică cca. 100 Euro/zi de pușcărie, deși, la acea dată era în vioare o lege a executării pedepselor foarte dură, fiind cunoscute 41 de metode în care era aplicată tortura, atât fizică, cât și psihică, împotriva deținuților politici, esențiale fiind înfometarea, frigul, munca grea pe șantierele de lucru, lipsa asistenței medicale, etc.
Dovada că regimul din închisori era chiar mai greu de suportat, o dovedește faptul că din colonia Salcia 21 de membrii ai personalului de pază și
14 brigadieri din rândul deținuților, au fost trimiși în judecată pentru instigare și săvârșirea crimei de omor prin întrebuințare de torturi, instituirea unui regim de teroare și de exterminare a deținuților, iar 7 dintre aceștia, inclusiv comandantul coloniei, au fost condamnați la muncă silnică pe viață, ceilalți primind pedepse între 5 și 25 de ani de muncă silnică.
Prin propriul apel, pârâtul apelant a solicitat, ca urmare a admiterii apeluluisău, modificarea în parte a sentinței, în principal, prin respingerea ambelor petite din cererea de chemare în judecată, iar în subsidiar, prin modificarea cuantumului despăgubirilor în limitele prevăzute de O. nr. 6..
În motivarea apelului, pârâtul a invocat greșita interpretare de către instanța de fond a prevederilor legale, respectiv, a art. 4 alin. 1 din L. nr.
221/2009, atunci când a constatat caracterul politic al condamnării suferite, precum și greșita stabilire a întinderii daunelor morale, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei.
În raport de O. nr. 6., apelantul a apreciat că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor sub plafonul de 5.000 Euro stabilit de acest act normativ.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată l a apelul p âr âtulu i, recl aman tul a solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat, cu motivarea că în privința O. nr. 6. s-a invocat excepția de neconstituționalitate a acesteia (f. 9).
Pârâtul a formulat întâmpinarela apelul reclamantului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, invocând în motivarea întâmpinării dispozițiile
Deciziei C. nr. 1354/(...) și ale art. 147 din Constituția R. (f. 16-18).
Printr-o Notă de ședință depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din (...), pârâtul apelant a invocat incidența în cauză a prevederilor
Deciziei C. nr. 1358/2010, susținându-se că în prezent se impune, în raport de această decizie, respingerea în întregime a acțiunii reclamantului (f. 47).
Pentru același termen de judecată din (...), reclamantul a depus la dosar „. de ședință";, prin care și-a exprimat poziția cu privire la D. C. nr. 1358/(...) și la
D. C. nr. 1354/(...), concluzionând în sensul că L. nr. 221/2009 este în vigoare în forma prevăzută în L. nr. 2..
A.ul pârâtului este fondat în parte, iar apelul reclamantului este nefondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei, C. constată că acestea au fost pe larg expuse în considerentele hotărârii primei instanțe, motiv pentru care nu vor fi reiterate în paginile prezentei decizii.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a O. nr. 6. - acesta constituind un motiv de apel formulat prin memoriul inițial de apel -, C. constată următoarele:
O. nr. 62/(...), prin care a fost modificată L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost publicată în
Monitorul Oficial al R. nr. 446/(...), intrând deci în vigoare la data de 01 iulie
2010.
Prin art. I alin. 1 lit. a pct. 1, 2 și 3 din O. nr. 6. a fost modificat art. 5 alin.
1 lit. a din L. nr. 221/2009, în sensul stabilirii exacte a cuantumului despăgubirilor care puteau fi acordate, de către instanțele de judecată, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. II din O. nr. 6. prevedea că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Însă, C. constată că acest act normativ nu mai poate fi aplicat în cauză, având în vedere că prin D. C. nr. 1354/(...), textul art. I și art. II din acest act normativ a fost declarat neconstituțional, și întrucât în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția R. acestea nu au fost puse de acord cu dispozițiile constituționale încălcate sau nesocotite, acestea și-au încetat aplicabilitatea.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului apelant, în sensul că în cauză se aplică L. nr. 221/2009 în redactarea în vigoare prin modificările ce i-au fost aduse prin L. nr. 2., având în vedere că această din urmă lege, publicată în Monitorul Oficial nr. 714/(...), a intrat în vigoare abia la (...), în timp ce hotărârea fondului a fost pronunțată cu mult înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, respectiv la (...).
Or, potrivit art. XXVI din L. nr. 2., dispozițiile acestei legi sunt aplicabile proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin D. C. Constituționale nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea
Constituțională prin D. nr.1358/2010, aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul
Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale dacă, în acest interval, P.ul sau G., după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. Constituționale se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea
C. Constituționale (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, G.ui și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. Constituționale potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. Constituționale sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. Constituționale, dacă, în acest interval, P.ul sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. 1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr.
221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Însă, C. constată că, față de împrejurarea că restul dispozițiilor din L. nr.
221/2009 sunt încă în vigoare, nefiind abrogate expres sau tacit, respectiv, nefiind declarate neconstituționale, se impune a fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește dispoziția referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării aplicate antecesorului reclamantului prin sentința penală nr. 69/(...), condamnare care, prin prisma art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr.
221/2009, constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 C.proc.civ., C. urmează să admită în parte apelul pârâtului și să respingă ca nefondat apelul reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. B. N., împotriva sentinței civile nr. 4. din 14 iunie 2010 a T.ui B.- N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că, înlătură din dispozitivul sentinței dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 120.000 EURO în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale, cu consecința respingerii în întregime a acestui petit.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. C. N. în contra aceleiași sentințe.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
6 ex./(...) J.fond: C.N.
| ← Decizia civilă nr. 285/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 200/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
