Decizia civilă nr. 418/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 418/R/2011
Ședința publică din 3 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul C. I., împotriva deciziei civile nr. 5. din 3 decembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul B. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului recurent C. I., avocat A. F., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâtului intimat B. N., avocat M. S. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelelate părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 27 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2040 lei și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care la acest termen, recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită, pe cale de excepție, admiterea excepției tardivității căii de atac a apelului formulat în prezenta cauză și pe cale de consecință admiterea prezentului recurs, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună respingerea apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apreciază că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Instanța de apel a respins excepția tardivității cu încălcarea art.90-92 și 103 C.proc. civ., în condițiile în care însuși reclamantul a recunoscut că a primit la domiciliu sentința instanței de fond, prin urmare nu exista nici un viciu de procedură, comunicarea sentinței realizându-se cu respectarea întocmai a dispozițiilor proceduraleimperative ale art.90-92 C.proc. civ., cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Arată că reclamantul a acordat două împrumuturi, unul către intimat, iar celălalt către SC E. S. SRL, fără nici o legătură între ele, iar faptul că împrumutul nu a fost înregistrat în contabilitatea societății nu are nici o relevanță asupra raporturilor juridice supuse atenției în prezenta cauză.
Apreciază că în cauză există autoritate de lucru judecat având în vedere că prin sentința comercială nr. 6. T. C. a dispus deschiderea procedurii insolvenței asupra SC E. Statment SRL, la cererea reclamantului, sentință prin care s-a statuat că reclamantul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, în baza contractului de garanție nr. 1.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat, menținerea în întregime a deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
În ce privește excepția tardivității apelului, arată că era cunoscut aspectul referitor la faptul că pârâtul nu mai locuiește la adresa din cartea de identitate, aspect cunoscut și de către reclamant care prin acțiunea de fond a solicitat ca pârâtul să fie citat la ambele adrese.
Totodată, arată că nu se poate pune problema unei autorității de lucru judecat în speță, întrucât nu sunt întrunite elementele triplei identități de obiect, cauză și părți.
De asemenea, instanța de apel în mod corect a concluzionat, pe baza evidențelor contabile, că nici o sumă de bani cu a intrat în patrimoniul societății de la numitul C. I., neexistând un contract de împrumut încheiat între reclamant și societatea comercială.
C U R T E A:
Prin Sentința civilă nr. 607 din 20 ianuarie 2010, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul B. N. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 29.000 E. în echivalent în lei la data plății cu titlu de împrumut nerestituit, precum și dobânda legală aferentă debitului principal de 29.000 E., calculată de la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv (...), și până la data achitării efective a debitului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4077,64
RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 4072,64 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și suma de 5 RON reprezentând timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamantul C. I., în calitate de împrumutător, și pârâtul B. N., în calitate de împrumutat, s-au încheiat contractele de împrumut nr. 2/(...) (f.
7-8) și nr. 3/(...), primul pentru suma de 19.000 de E., cu termen de restituire (...), iar al doilea pentru suma de 10.000 E., cu termen de restituire (...), în total fiind împrumutată suma de 29.000 E.. Ambele contracte au fost însușite de pârât prin semnare, în cuprinsul acestora fiind menționată în cifre și în litere, în condițiile art. 1180 C., suma de bani pe care pârâtul împrumutat se obliga să o restituie. Sumele de bani au fost transferate către pârât, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f.
11-17).
Raportat la prevederile art. 969 C. și art. 1576 C., instanța a reținut că pârâtul datorează reclamantului suma de 29.000 E., în echivalent în lei la data plății, lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate. Pentru a reține aceasta, instanța a avut în vedere cele rezultate din proba cu înscrisuri, inclusiv recunoașterea pârâtului din cuprinsul procesului-verbal din (...) (f.
24), coroborate cu conduita procesuală a pârâtului care, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru a răspunde interogatoriului formulat de reclamant, fiind astfel incidente dispozițiile art. 225 C.proc.civ.
Asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța a reținut că potrivit art. 1586 C., dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească și dobânzi de la ziua cererii prin judecată a împrumutului. Dobânda legală a început să curgă de la data punerii în întârziere a pârâtului prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, fiind calculata la nivelul dobânzii de referință a B. N. a R., diminuat cu 20%.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 1586 C. si art.2,3 OG nr. 9/2000, instanța a apreciat că pârâtul datorează reclamantului si dobânda legală aferenta debitului principal, de 29.000 E., calculata de la data introducerii cererii de chemare în judecată, (...) și până la achitarea integrală a acestuia.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4077,64 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 4072,64 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și suma de 5 RON reprezentând timbru judiciar.
Prin Decizia civilă nr. 5. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarulnr. (...) s-a respins excepția tardivității și a fost admis apelul declarat de către pârâtul B. N. împotriva Sentinței civile nr. 607 din 20 ianuarie 2010, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a schimbat-o în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantul C. I.
A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului a cheltuielilor de judecată în apel, 4038,82 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:.
Astfel, în primul rând, cu privire la excepția tardivității, tribunalul, în baza art. 137 C.pr.civ., a apreciat că aceasta este neîntemeiată, apelul urmând a fi analizat pe fond iar excepția respinsă.
Reclamantul a indicat la fond două adrese ale pârâtului, pentru comunicarea actelor de procedură, adresa din C.I. și o altă adresă de reședință, cunoscând că pârâtul locuiește la aceasta din urmă în mod statornic.
Acțiunea și citațiile au fost comunicate pe parcursul procesului la fond la ambele adrese, doar sentința a fost comunicată doar la adresa de domiciliu din C.I.
Domiciliul este o chestiune de fapt și interesează în cauză, tocmai având în vedere necesitatea asigurării părților a posibilității de a participa în mod activ la proces.
Pârâtul a dovedit în apel că domiciliază în C.-N., C. T., Ansamblul
Dora Park, la adresa din C.I. a locuit doar temporar, locuința fiind închiriată.
Chiar și reclamantul a recunoscut implicit aceste împrejurări, solicitând la fond citarea la ambele adrese.
Atâta timp cât comunicarea soluției s-a făcut doar la una dintre adrese, cea la care nu mai locuiește pârâtul, tribunalul a apreciat comunicarea ca fiind viciată, prin urmare, termenul de apel nu a început să curgă la data comunicării greșite.
Ținând cot că nu mai există o altă dovadă de comunicare la dosar, tribunalul a considerat apelul declarat ca fiind introdus în termenul legal, cu consecința analizării lui pe fond.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul în baza înscrisurilor depuse la dosar, (f. 5-10) a reținut că între reclamant și pârât s-au încheiat mai multe contracte de împrumut, ajungându-se ca suma finală împrumutată să fie în valoare de 25.800 euro.
Între reclamant și SC E. S. SRL (la care unic asociat este pârâtul) s-a încheiat un contract de garanție pentru o sumă de 25.800 euro, menționându-se că bunul admis în garanție este un autoturism marca VOLVO.
Potrivit dispozițiilor contractului de garanție (f. 5) obiectul contractului îl constituie garantarea împrumutului acordat de împrumutător către împrumutat în cuantum de 25.800 euro, fără a se menționa cine este împrumutatul. Deși este un contract accesoriu (contractul de garanție neputând avea o existență de sine stătătoare, fiind necesar să existe și un raport juridic principal de împrumut) în contract nu se menționează între cine s-a încheiat și care este obiectul contractului principal.
În aceste condiții, având în vedere susținerile diferite ale părților, instanța de apel a interpretat coroborat toate înscrisurile depuse de părți în probațiune, ajungând în conformitate cu regulile de interpretare a contractelor cuprinse în art. 977 și următoarele C., la concluzia că de fapt contractul de garanție a garantat restituirea împrumutului acordat pârâtului ca persoană fizică, în cauză neexistând încheiate două contracte de împrumut, așa cum a susținut reclamantul.
Acesta a susținut că a acordat două împrumuturi, unul persoanei fizice B. N. și unul către SC E. S. SRL la care este asociat pârâtul, însă nu a făcut dovada cu înscrisuri în acest sens. Reclamantul a probat doar existența contractului de împrumut încheiat cu persoană fizică nu și contractul încheiat cu societatea comercială. Contractul de garanție nu poate fi interpretat în sensul că reprezintă de fapt un contract de împrumut cu garanție, deoarece obiectul stipulat în contract este clar garantarea restituirii unei sume de 25800 euro. Un alt înscris din care să rezulte acordarea împrumutului către societatea comercială nu a putut fi depus în probațiune de către reclamant, iar în documentele contabile ale societății comerciale din perioada respectivă nu rezultă că s-ar fi înregistrat un împrumut.
Pentru motivele arătate, tribunalul a apreciat că în cauză împrumutul acordat de către reclamant pârâtului B. N. a fost restituit de către SC E. S. SRL pentru pârât, iar reclamantul nu mai poate pretinde restituirea aceleiași sume, nemaiavând o creanță față de pârât.
Raportat la aspectele menționate, în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat și a schimbat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de către reclamant.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul a obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului a cheltuielilor de judecată în apel, 4038,82 lei taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva deciziei civile nr. 5. din 3 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a declarat recurs reclamantul C. I. solicitând pe cale de excepție admiterea excepției tardivității căii de atac a apelului și în consecință admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 6. a Judecătoriei C.-N..
Pe fond s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate
și în urma rejudecării admiterea acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat, referitor la excepția tardivității apelului, excepție respinsă de către instanța de apel, că aceasta a fost soluționată cu încălcarea prevederilor art. 90-92 și art. 103 C.pr.civ.
Apelul a fost declarat de către pârât la data de (...), sentința atacată fiind comunicată acestuia la data de (...), deci cu încălcarea termenului prevăzut de art. 284 alin. 1 C.pr.civ.
Conform prevederilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ. în această situație sancțiunea aplicabilă era decăderea și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Comunicarea sentinței apelate s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 90-92 C.pr.civ., conform art. 90 alin. 1 C.pr.civ. înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură făcându-se la domiciliul sau reședința celui citat, în cauză sentința atacată fiind comunicată la domiciliul pârâtului.
Pe fond s-a arătat că instanța de apel a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor art. 1201 C., nerespectându-se autoritatea de lucru judecat.
Recurentul arată în motivele de recurs care este starea de fapt care rezultă din probele administrate și care trebuia reținută de către instanța de apel, concluzionând în sensul că împrumutul acordat pârâtului conform contractelor de împrumut nr. 2 din (...) și nr. 3 din (...) a fost în cuantum de
29.000 euro, acest aspect fiind recunoscut și de către pârât care însă susține nefondat că împrumutul a fost restituit de către SC E. S. SRL în calitate de garant în baza contractului de garanție nr. 1. Ori, împrumutul restituit de către SC E. S. SRL este cel restituit în temeiul contractului de împrumut și garanție nr. 1/(...), asupra acestui aspect existând autoritate de lucru judecat deoarece prin sentința comercială nr. 6944/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței asupra SC E. S. SRL la cererea reclamantului din prezentul dosar, prin această sentință statuându-se că reclamantul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva SC E. S. SRL în baza contractului de garanție nr. 1/(...), care urmare a unui împrumut acordat societății comerciale respective.
Există deci două împrumuturi acordate de către reclamant, care nu au nici o legătură între ele, înregistrarea sau neînregistrarea împrumutului primit de către SC E. S. SRL în propria contabilitate neavând nici o relevanță asupra raporturilor juridice dintre părți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 299-
316 C.pr.civ., art. 103 C.pr.civ., art. 90-92 C.pr.civ.
În apărare intimatul B. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod corect a fost soluționată excepția de tardivitate a apelului invocată de către apelant. Dispozițiile art. 90 alin. 1
C.pr.civ., astfel cum au fost interpretate în doctrină și practica judiciară se referă la citarea părții la adresa unde locuiește efectiv, pârâtul intimat locuind de mai mulți ani la adresa de pe C. T. nr. 2., împrejurare cunoscută de către reclamant care a solicitat citarea pârâtului la această adresă. De altfel, pe parcursul judecării cauzei de către prima instanță pârâtul a fost citat la ambele adrese, atât la domiciliul menționat în actul de identitate, cât și la domiciliul faptic, numai dintr-o eroare sentința nefiindu-i comunicată la domiciliul faptic.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 6. a T. C. C., irevocabilă s-a arătat că nu se poate pune problema unei autorități de lucru judecat, nefiind îndeplinite elementele triplei identități, deobiect, cauză și părți, pârâtul nefiind parte în dosarul în care a fost pronunțată sentința invocată, dosarul neavând ca obiect restituirea unui împrumut ci declanșarea procedurii de insolvență, temeiul juridic în acel proces fiind L. nr. 8..
De fapt ceea ce se invocă de către recurent este existența unei chestiuni prejudiciale adică faptul că o instanță a dezlegat anterior o chestiune litigioasă de care depinde soluția ce o altă instanță o va da într-un proces ulterior. În speța de față nu se poate pune problema nici a unei chestiuni prejudiciale, ceea ce s-a stabilit de către T. comercial fiind doar existența unei datorii certe, lichide și exigibile a SC E. S. SRL față de reclamantul C. I., datorie care a izvorât din contractul de garanție. T. comercial nu a stabilit că ar exista două creanțe ale reclamantului C. I., una împotriva societății și una împotriva pârâtului intimat B. N., în realitate existând o singură datorie garantată de către SC E. S. SRL în calitate de fidejusor.
Nefondate sunt și criticile formulate referitor la interpretarea naturii juridice a contractului de garanție nr. 1/(...), motiv de recurs care se înscrie în prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., text de lege care nu a fost indicat de către recurent.
Nu întâmplător acest contract poartă denumirea de contract de garanție, părțile dovedind că au proprietatea termenilor, când a fost vorba de un contract de împrumut definind astfel contractul.
Acest aspect rezultă și din faptul că reclamantul poate face dovada predării sumelor împrumutate către pârâtul B. N., neputând însă face dovada predării sumelor către SC E. S. SRL, sume care nu figurează în evidențele contabile ale societății.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 983 C., text care stipulează că în cazul când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
În drept au fost invocate prevederile art. 308 alin. 2 coroborat cu art. 115-118 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de către reclamantul C. I. împotriva decizieicivile nr. 5. a T. C., Curtea reține următoarele:
În primul rând se impune pronunțarea asupra criticii aduse modului în care instanța de apel a soluționat excepția tardivității apelului invocată în fața acesteia.
Din dosarul nr. 19443/2009 al Judecătoriei C.-N. rezultă că în cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant a fost indicat atât domiciliul pârâtului, cât și reședința sa, pe parcursul judecării cauzei pârâtul fiind citat la ambele adrese indicate în cererea de chemare în judecată, sentința civilă nr. 6. pronunțată în acest dosar fiind însă comunicată numai la domiciliul pârâtului din C.-N., str. A. Godeanu, nr. 12, ap. 97.
Conform prevederilor art. 90 alin. 1 C.pr.civ. înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, acest text de lege fiind interpretat în doctrina și practica judiciară în sensul că partea trebuie citată la adresa unde locuiește efectiv, neavând relevanță domiciliul legal menționat în actul de identitate.
Acest text de lege nu poate fi interpretat sub nici o formă în sensul că procedura de citare se poate face fie la domiciliu, fie la reședință, opțiunea citării la una din cele două adrese aparținând reclamantului, rațiunea acestei prevederi fiind așa cum s-a arătat și de către instanța de apel aceea ca partea să fie citată la domiciliul faptic, unde locuiește efectiv.
Raportat la considerentele de mai sus se apreciază de către instanța de recurs că în mod corect s-a soluționat excepția tardivității apelului de către instanța de apel, făcându-se aplicarea adecvată a prevederilor art. 90 alin. 1
C.pr.civ, nefiind deci incidente prevederile pct.9 al art.304 C.pr.civ.
Referitor la al doilea aspect invocat în cererea de recurs, respectiv nerespectarea autorității de lucru judecat de către instanța de apel, autoritate de lucru judecat incidentă raportat la sentința comercială nr. 6. a
T. C. C., se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Prin sentința comercială nr. 6. a T. C. C. s-a stabilit numai faptul că s- a făcut dovada deținerii de către creditorul C. I. a unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei SC E. S. SRL conform contractului de garanție nr. 1/(...), în consecință dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței în temeiul Legii nr. 8. față de debitoarea SC E. S. S.
Este evident că raportat la această sentință, rămasă irevocabilă, nu se poate pune problema unei autorități de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C., respectiv identitate de părți, obiect și cauză, toate cele 3 elemente fiind diferite în prezentul dosar. Astfel, în dosarul nr. (...) al T. C. C. cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată în contradictoriu cu SC E. S. SRL în baza contractului de garanție nr. 1. încheiat între cele două părți, în timp ce în cauza care face obiectul judecății cererea a fost formulată de către reclamantul C. I. în contradictoriu cu persoana fizică B. N., obiectul cauzei fiind restituirea unui împrumut acordat acestuia din urmă, împrumut dovedit prin contractele nr.
2. și nr. 3., în cuantum de 29.000 euro.
S-ar putea pune problema efectelor acestei hotărâri judecătorești în prezenta cauză în cazul în care prin sentința nr. 6., T. comercial ar fi calificat deja natura juridică a contractului nr. 1. încheiat între C. I. și SC E. S. S.
Analizând însă această hotărâre judecătorească rezultă că s-a stabilit numai faptul că C. I. în calitate de creditor a făcut dovada că deține împotriva debitoarei SC E. S. SRL o creanță certă, lichidă și exigibilă care rezultă din contractul de garanție nr. 1/(...). T. C. nu a calificat contractul de garanție nr. 1/(...) ca fiind un contract de împrumut, procedura insolvenței fiind deschisă față de SC E. S. SRL în baza contractului de garanție nr. 1/(...), existența acestui contract de garanție fiind suficientă pentru a se aprecia ca îndeplinite condițiile prevăzute de L. nr. 8. în vederea deschiderii procedurii insolvenței, în această situație sentința pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj neavând nici o relevanță în cauză.
În aceste condiții, în mod corect Tribunalul Cluj a purces la analiza contractului de garanție nr. 1/(...), prin coroborarea tuturor înscrisurilor depuse în probațiune de către părți ajungând la concluzia că este vorba despre un contract de garanție care nu include și un contract de împrumut încheiat între aceleași părți, intenția părților fiind aceea de garantare a împrumuturilor acordate anterior de către reclamant pârâtului B. N.
Această critică formulată de către recurent, respectiv interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății de către instanța de apel, instanța schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia se circumscrie pct. 8 al art. 304 C.pr.civ., text care nu a fost indicat în cererea de recurs, instanța de recurs putând analiza recursul și raportat la acest text de lege dacă din motivarea recursului rezultă incidența acestuia, nefiind ținută de încadrarea în drept a motivelor de recurs astfel cum a fost făcută de către recurent.
Conform acestui text modificarea hotărârii atacate se poate face, așa cum s-a arătat anterior, când instanța interpretând greșit actul juridic
dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ori în speță nu se poate pune problema îndeplinirii acestorcondiții.
Recurentul susține că din contractul de garanție nr. 1/(...) rezultă fără putință de tăgadă, în mod clar, că obiectul acestuia este atât un împrumut, cât și o garanție a acestui împrumut, părțile fiind C. I. și SC E. S. S. Ori, din conținutul contractului, începând chiar de la denumirea acestuia rezultă că obiectul îl constituie garantarea unui împrumut acordat de împrumutător, adică C. I., împrumutatului, adică SC E. S. SRL, împrumutul fiind în cuantum de 25.800 euro. Nicăieri în contract nu se face mențiune despre vreun împrumut acordat de către C. I. către SC E. S. SRL, faptul că prin acest contract s-ar fi acordat și un împrumut fiind concluzia la care ajunge reclamantul în urma interpretării clauzelor contractului. Nu se pune deci problema schimbării de către instanța de apel a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al contractului, fiind vorba despre un contract ale cărui clauze nu sunt clare, trebuind interpretate de către instanța de apel pe baza probelor administrate și cu aplicarea principiilor stabilite de art. 977 C. și urm. C.
În această situație în mod corect s-a procedat la interpretarea clauzelor contractului de garanție nr. 1., stabilindu-se că este vorba despre un contract de garanție, redactat defectuos, contract care nu include și un contract de împrumut încheiat între aceleași părți.
Contractul de garanție a fost încheiat la data de (...), după ce în prealabil între reclamantul C. I. și pârâtul B. N. a fost încheiat contractul de împrumut nr. 2/(...) pentru suma de 19.000 euro și contractul de împrumut nr. 3/(...) pentru suma de 10.000 euro, reclamantul arătând în cererea de chemare în judecată că cel de-al doilea contract a avut caracter recognitiv, suma de 8.950 euro fiindu-i virată pârâtului B. N. la data de (...), în timp ce suma împrumutată conform primului contract a fost virată pârâtului la data de (...), reclamantul nemaifiind în măsură să facă dovada virării și a diferenței de 1.000 euro conform contractului de împrumut nr. 3/(...).
Atâta timp cât între părți există încheiate două contracte de împrumut în mod corect s-a tras concluzia că în cazul în care prin contractul nr. 1/(...) părțile ar fi înțeles să insereze și o clauză de acordare a unui împrumut de către C. I. către SC E. S. SRL, ar fi făcut-o, din modul în care a fost redactat contractul rezultând numai intenția părților de încheiere a unui contract de garanție, garanția putând privi evident numai împrumutul dovedit, acordat de către reclamant persoanei fizice B. N. care are și calitatea de administrator al SC E. S. S.
Așa cum s-a arătat și de către instanța de apel, aceeași concluzie se desprinde și din aceea că deși reclamantul C. I. a reușit să facă dovada predării efective a sumelor împrumutate pârâtului B. N., conform celor două contracte încheiate între părți, acesta nu a reușit să facă dovada predării vreunei sume către SC E. S. SRL în temeiul pretinsului contract de împrumut nr. 1/(...).
Raportat și la prevederile art. 983 C., care stipulează că în caz de îndoială convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă, se apreciază că în mod corect s-a făcut interpretarea contractului nr. 1/(...) de către instanța de apel, iar în condițiile în care s-a făcut dovada restituirii împrumutului acordat pârâtului B. N. de către reclamant, apelul fiind admis iar acțiunea formulată de către reclamantul C. I. respinsă ca nefondată.
Ținând cont de considerentele de mai sus și raportat la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 recurentul C. I. va fi obligat să plătească intimatului B. N. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului B. N. suma de
2500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: Alin-F. Doica, M. T.
Jud.fond: Vereș R.-M.
| ← Decizia civilă nr. 3176/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 539/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
