Decizia civilă nr. 200/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 200/A/2011
Ședința publică din 30 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N.,
SC P. ROM F. S. și SC I. S., împotriva sentinței civile nr. 134 din 17 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind
și pe reclamanții G. ANA-M., S. E. și S. M.-E. moștenitorii reclamantei S. P.-R., decedată în timpul procesului, având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2010.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată și când din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a li se da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 martie 2011, iar apoi din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30 martie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin „acțiunea în contestare"; înregistrată sub numărul 8. din (...) la
Tribunalul Cluj, reclamantele G. ANA-M. și S. P.-R., i-au chemat în judecată pe pârâții P. M. C.-N., P. E. BOC și S. „. ROM F. S. T., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună desființarea dispoziției nr. 3028 din (...) prin care s-a propus acordarea de despăgubiri; restituirea în natură a terenului în suprafață de 2493 mp situat în municipiul C.-N., str. Fântânele nr. 51, înscris în CF nr. 2543, nr. top 21470 și obligarea pârâtei nr. 3 să elibereze terenul pe care îl ocupă.
La data de 25 mai 2007, pârâta S. P. ROM F. S. T. a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului ca fiind S. I. S. T., în calitate de proprietar al terenului revendicat f. 130-131.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 18 martie 2008, f. 181-182, reclamantele au solicitat desființarea dispoziției nr. 3028 din (...) emisă de P. municipiului C.-N., restituirea în natură a terenului în suprafață de 2493 mp și obligarea P.ui municipiului C.-N., a pârâtei S. P. ROM F. S. T. și a pârâtei S. I. S. C.-N. să le recunoască dreptul de a se subroga în drepturile concedentului cu privire la situația viitoare a terenului. Totodată, reclamantele au recunoscut că P. municipiului C.-N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin extinderea de acțiune depusă la dosar f. 235 la termenul din
24 martie 2009, reclamantele și-au extins acțiunea față de pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P. București.
Prin sentința civilă nr. 134 din 17 februarie 2010 a T.ui C., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. P. Rom F. SA, S. I. S., P. municipiului C.-N., A. N. pentru R. P. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea reclamantelor față de acești pârâți, pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
S-a admis plângerea formulată de reclamantele G. Ana-M. și S. P.-
R. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. și în consecință, s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2121 mp înscris inițial în CF nr. 2543 C., nr. top 21470 și CF nr. 22689 C., nr. top 2143/1/10/1/2, fiind transcris ulterior exproprierii în CF nr. 36373 C., identificat conform raportului de expertiză efectuat în dosar, pentru diferența de 372 mp teren menținându-se dispoziția atacată, în sensul acordării de despăgubiri.
S-a respins cererea de arătare a titularului dreptului.
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 1.700 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâții P. municipiului C.-N., A. N. pentru R. P. și S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, nu au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că inițial terenul antecesorilor reclamantelor a fost înscris în CF nr. 22689 C., nr. top
21432/1/10/1/2, ulterior fiind transcris în CF nr. 36373 C., în favoarea
S.ui R.
Deși reclamantele au făcut dovada că de la antecesorii lor s-a preluat o suprafață mult mai mare de teren, prin notificarea formulată în temeiul L. nr. 1. au solicitat doar suprafața de 2493 mp.
Pentru a se stabili dacă terenul solicitat poate fi restituit în natură sau nu, reclamantele au depus la dosar raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul P. M., din concluziile căreia rezultă că suprafața liberă de construcții la data intrării în vigoare a L. nr. 1., este de 2121 mp.
O parte din teren a fost concesionat la data de 5 ianuarie 1999, iar spațiul comercial s-a construit în baza autorizației de construire nr.
848/(...), acesta reprezentând o piață temporară din structuri demontabile în aer liber.
Reclamantele au solicitat restituirea în natură a terenului, fiind de acord să îl preia grevat de sarcini, adică de contractul de concesiune și obiectul existent pe teren.
Așa fiind, în baza art. 26 alin. (3) coroborat cu art. 14 din L. nr. 1., s-a admis acțiunea și s-a stabilit dreptul reclamantei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2121 mp, menținând dispoziția primarului cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 372 mp.
În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului, aceasta a fost respinsă, având în vedere că obiectul cauzei l-a reprezentat plângere la L. nr. 1., caz în care calitate procesuală au doar persoanele îndreptățite la restituire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. municipiului
C.-N., S. P. Rom F. S. T. și S. I. S. T.
În apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N., s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală, deoarece imobilul situat în C.-N., str. Fântânele nr. 51, a fost expropriat în două etape: prin D. de expropriere nr. 2. și prin D. de expropriere nr. 3., cu plata despăgubirilor legale, de la proprietarii titulari de la acea vreme G. G. și soția P. I., revendicatoarele fiind proprietarii faptici.
Imobilul este situat într-o zonă sistematizată a municipiului C.-N., situație în care prin dispoziția primarului nr. 3028/(...), reclamantelor le- a fost recunoscută îndreptățirea la despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005.
Prin D. Consiliului de S. al R. S. R. nr. 2., s-a expropriat o suprafață totală de 63.026 mp în vederea construirii unor locuințe în cartierul G.
Având în vedere că terenul expropriat este ocupat funcțional și face parte din zona sistematizată, în speță sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din L. nr. 1..
Terenul în litigiu, reprezentând o platformă betonată destinată parcării autoturismelor, a fost concesionat prin contractul de concesiune nr. 166 din (...), în vederea amenajării unui spațiu de interes public, anterior intrării în vigoare a L. nr. 1..
Concluziile rapoartelor de expertiză topografică întocmite în cauză sunt parțial echivoce, astfel că expertul P. M. a arătat pe de-o parte că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură deoarece sunt edificate construcții pe el, iar pe de altă parte a menționat că acesta poate fi restituit în natură, cu condiția demolării construcției, deși suprafața identificată se suprapune peste nr. top 21431/1/10/1/2 care nu a fost revendicat. Totodată, expertul nu a răspuns la obiectivul privind precizarea situației terenului din punct de vedere al sistematizării.
Prin raportul de evaluare a imobilului a fost stabilită la o valoare exagerat de mare, de 880 euro/mp, ținând cont de faptul că la momentul exproprierii, terenul în litigiu a avut destinația de teren agricol, astfel că valoarea lui nu poate depăși 100-150 euro/mp.
În apelul declarat de pârâta S. Rom F. S. T., s-a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de arătare a titularului dreptului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a titularului dreptului arătat în temeiul art. 64 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate, respingerea acțiunii reclamantelor ca nelegală și netemeinică, menținând dispoziția nr.3028 din (...) și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că prima instanță nu a stabilit cadrul procesual în conformitate cu dispozițiile legale, ignorând dispozițiile art. 129 alin. (2) și (5) Cod procedură civilă.
La data de 25 mai 2007, pârâta a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului ca fiind S. I. S., cu privire la care instanța s-a pronunțat abia la data de 3 februarie 2010. Admiterea cererii ar fi dus la dobândirea calității de pârât de către titularul dreptului, în timp ce respingerea ei însemna că S. P. Rom F. S. T. își păstra calitatea de pârâtă.
Interesul apelantei de a fi parte în proces, rezidă din calitatea ei de chiriaș al clădirii cu privire la care este proprietară S. I. S. Tiumișoara, chiar dacă urmare a restituirii terenului în baza art. 14 din L. nr. 1., cu privire la imobilele concesionate anterior restituirii, persoana căreia i s-a restituit terenul va intra în drepturile statului, beneficiind de dreptul de renegociere a clauzelor contractului.
Pârâta a mai susținut că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din L. nr. 1. și art. 4 din aceeași lege, precum și a pct. 4.1 din Normele metodologice de aplicare a legii.
Construcția aflată pe terenul restituit prin sentința apelată, în care funcționează magazinul P., a fost edificată în baza autorizației de construire nr. 848 din (...). În cazul în care numai o parte din foștii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora, iar în speță restituirea a fost solicitată numai de către două coproprietare care dețin câte 1/3 parte din teren, nu și de către P. I. care a deținut și ea o cotă ideală de
1/3 parte.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, având în vedere că a dispus restituirea terenurilor având nr. top 21470 înscris în CF nr. 2543, nr. top 21431/1/10/1/2 înscris în CF nr. 22689, cu toate că acesta din urmă nu a fost niciodată în proprietatea antecesorilor reclamantelor.
Deși nici dispoziția atacată nu făcea referire la terenul cu nr. top
21431/1/10/1/2 înscris în CF nr. 22689 și nici cererea introductivă sau cea precizatoare nu făceau referire la acest teren, instanța a dispusrestituirea acestuia, încălcând astfel și dispozițiile art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă.
Aceeași rațiune pentru care reclamantele au pretins restituirea doar a jumătate din terenul la care ar fi avut dreptul, trebuia să existe și cu privire la terenul concesionat pe care se afla o construcție edificată de un constructor de bună-credință.
În apelul declarat de S. I. S. T., s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a subscrisei în litigiul din speță, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii intimatelor-reclamante ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a susținut că sentința este nelegală în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, fiind respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de S. P. Rom F. S. T., pe considerentul că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece în speță este vorba de o cerere întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1., situație în care calitate procesuală nu ar putea avea decât unitatea deținătoare și persoanele îndreptățite.
Chiar dacă afirmația instanței este în principiu corectă, atunci când sunt afectate și drepturile unor terțe persoane care au constituite drepturi reale asupra terenului pe o durată de 99 de ani, cum este cazul apelantei, acesteia nu-i este indiferent dacă se păstrează sau nu statu quo-ul, justificând din plin un interes legitim pentru a participa la procesul în care se hotărăște soarta contractului său de concesiune. Din punct de vedere juridic, este obligatoriu să participe la soluționarea litigiului, deoarece este parte în raportul juridic de superficie care implică un drept de folosință asupa terenului supus restituirii și un drept de proprietate asupra construcției aflate pe acel teren.
Pe fondul litigiului, apelanta a susținut că sentința este criticabilă pentru că s-a dat ceea ce nu s-a cerut și nu li se cuvine reclamantelor, deoarece prin cererea introductivă de instanță au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2493 mp situat în C.-N., str.
Fântânele nr. 51, înscris în CF nr. 2543, nr top 21470, iar prin sentință li s-a restituit și parcela cu nr. top 21431/1/10/1/2 înscrisă inițial în CF nr. 22689, care nu a fost niciodată proprietatea părinților reclamantelor, ci a soților C. F. și E., așa cum rezultă din CF nr. 22689 C.-N..
Prin hotărârea atacată s-a acordat reclamantelor mai mult decât li se cuvenea legal, deoarece de la fiecare reclamantă s-a preluat câte o cotă de 1-3 parte din imobil, restul de 1/3 parte fiind prealuat de la sora lor, numita P. I., ceea ce contravine dispozițiilor pct. 4.1 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1..
De asemenea, prin sentința atacată s-au încălcat dispozițiile art. 10 alin. (3) din L. nr. 1., potrivit cărora se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile. per a contrario, terenurile cu construcții autorizate în condițiile legii, precum
și cele cu alte construcții decât cele ușoare sau demontabile, nu se restituie. Prima instanță a ignorat acest text de lege, considerând că în discuție este doar construcția actuală aflată pe teren cu dovada de luare în folosință din anul 2004, or din dovada de luare în folosință nr. 353 din
17 noiembrie 2000, rezultă că pe terenul în litigiu era edificată o construcție definitivă de către apelantă și înscrisă în CF nr. 1. C.-N..
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către reclamanții-intimați
S. E. și S. M.-E., s-a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de S. I. S. T. și S. P. Rom F.
S. T., s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității lor pasive, schimbarea în întregime a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1.)În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.- N., într-adevăr de la antecesorii reclamanților, G. G. și G. I., prin D. nr.
2. și prin D. nr. 3., li s-a expropriat suprafața totală de 4.890 mp.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul P. M., rezultă că terenul ce a aparținut antecesorilor reclamanților, se identifică cu nr. top 21431/1/10/1/2 în suprafață de
6751 mp și cu nr. top 21470 în suprafață de 2512 mp, înscrise inițial în
CF nr. 22689 C. și CF nr. 2543 C. transcrise în CF nr. 36373 C.-N. în favoarea S.ui R., f. 169 dosar tribunal.
Același expert a mai concluzionat că pe o parte din terenul expropriat s-au edificat blocurile B5 și B6 din str. Fântânele nr. 53 și nr. 55, împreună cu amenajările aferente; în anul 1991 atunci când s-au început demersurile pentru restituirea terenului, era liberă de construcții suprafața de 2.121 mp, dar în prezent este folosit de S. P. Rom F. S. T., care a edificat pe el o construcție în suprafață de 1008 mp, având destinația de magazin alimentar. Art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din L. nr. 1. consacră principiul restituirii în natură a imobilelor, aceasta fiind cea mai echitabilă reparație. Faptul că o parte din terenul ce poate fi restituit în natură a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 166 din (...) f. 140-141 același dosar, în scopul realizării obiectivului construcție multifuncțională, încheiat între Consiliul local al municipiului C.-N. și S. I. S., iar ulterior a contractului de închiriere încheiat la data de (...) între S.I. S. C.-N. și S. P. Rom F. S. T. f.132-135, nu constituie un impediment la restituirea în natură. Corespunde realității că potrivit art. 9 din L. nr. 1., republicată, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui s-ar afla în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, dar art. 14 din aceeași lege prevede că dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezentalege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate porivit legii. O altă critică adusă sentinței apelate de către pârât, se referă la faptul că o parte din suprafața revendicată de reclamanți, se suprapune peste parcela cu nr. top 21431/1/10/1/2, care nu ar fi fost revendicată și care ar fi fost proprietatea numiților C. F. și E. Este adevărat că prin notificarea formulată în temeiul L. nr. 1. f. 25 dosar tribunal, G. Ana M. și S. P.-R. au solicitat restituirea terenului în suprafață de 2.493 mp din parcela cu nr. top 21470, înscris inițial în CF nr. 2543 C., deși de la antecesorii lor s-a expropriat suprafața totală de 4.890 mp, adică aproape dublu față de cea solicitată, iar prima instanță a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 2121 mp. Același expert P. M., a explicat în suplimentul la raportul de expertiză f. 154 dosar apel, că numerele topografice partajate cu ocazia întocmirii proceselor-verbale de expropriere, nu au fost înscrise în cartea funciară, nr. top 21431/1/10/1/2 cu suprafața de 6751 mp și nr. top 21470 cu suprafața de 2512 mp au fost transcrise în CF nr. 36373 C. sub A+1, comasate cu alte numere topografice și ulterior redistribuite. Conform actelor de expropriere, antecesorii reclamanților au deținut o parte din terenul identificat cu nr. top 21431/1/10/1/2. Cu alte cuvinte, și parcela cu nr. top nou 21431/1/10/1/2 ce a aparținut anterior dezmembrării lui C. F. și C. E., a fost expropriată, apoi comasată și redistribuită, motiv pentru care proprietar asupra ei este S. R. f. 176 dosar apel, conform CF nr. 22689 C., sub B11. Așadar, reclamanților nu li s-a restituit în natură nicio suprafață de teren asupra căreia ar fi în prezent proprietari tabulari C. F. și C. E., ci numai S. R. Neîntemeiate sunt criticile apelantului și în privința despăgubirilor pentru suprafața de 372 mp ce nu poate fi restituită în natură, deoarece în privința ei a fost menținută dispoziția primarului. Chiar dacă expertul L. R. f. 228 dosar tribunal, a evaluat terenul în litigiu la prețul de 880 euro/mp, fiindcă prima instanță nu putea respinge administrarea unei asemenea probe solicitate în cauză, în dispozitivul sentinței tribunalului nu s-a menționat valoarea despăgubirilor ce urmează să le fie acordate reclamanților pentru cei 372 mp teren ce nu pot fi restituiți în natură, ceea ce înseamnă că ele vor fi acordate conform Titlului VII din L. nr. 247/2005. 2-3) În privința apelurilor declarate de S. I. S. T. și de S. Rom F. S. T., curtea constată că prin sentința apelată, prima instanță a respins corect acțiunea reclamanților în contradictoriu cu aceștia, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Într-adevăr, potrivit art. 26 alin. (3) din L. nr. 1., decizia sau după caz, dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secțiacivilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității dețintătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Aceste dispoziții procedurale au fost respectate în speță în privința reclamanților. S. I. S. T. și S. P. Rom F. S. T., sunt terți față de raportul juridic legat strict între persoana îndreptățită și stat prin P. municipiului C.-N., de aceea ele nu pot uza de prevederile legii speciale, însă întrucât dreptul de acces la justiție le este garantat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au posibilitatea să formuleze orice acțiuni permise de procedura civilă română, dar în baza dreptului comun, iar nu a dispozițiilor speciale ale art. 26 alin. (3) din L. nr. 1., republicată. Întrucât S. P. Rom F. S. T. nu are calitate procesuală pasivă de pârâtă, ea nu poate uza de procedura privind arătarea titularului dreptului, prevăzută de art. 64-66 Cod procedură civilă. „Interesul"; celor două apelante de a avea calitatea de părți ar putea fi justificat și dovedit eventual într-o acțiune de drept comun, dar nicidecum în cadrul acestei proceduri speciale a plângerii împotriva dispoziției emise în temeiul L. nr. 1.. Având în vedere că aceste apelante nu au calitate procesuală pasivă în cauză, iar sentința atacată este legală și temeinică sub acest aspect, curtea apreciază ca fiind inutilă cercetarea motivelor de apel formulate de cele două societăți comerciale cu privire la fondul cauzei. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, se vor respinge apelurile declarate de pârâtul P. municipiului C.- N., precum și de S. P. Rom F. S. T. și S. I. S. T., împotriva sentinței tribunalului. În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, apelanții aflați în culpă procesuală vor fi obligați să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în apel în sumă de 3.000 lei, reprezentând onorariu de avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N., S. P. ROM F. S. T. și S. I. S. T., împotriva sentinței civile nr. 134 din 17 februarie 2010 a T.ui CLuj, pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții apelanți să le plătească intimaților S. E. și S. M.-E., suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T.-A. N. M. T. Red.TD:(...) Dact.CC:(...) -7 ex.
| ← Decizia civilă nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3176/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
