Decizia civilă nr. 285/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/A/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T.-A. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. M.-A., precum și apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 934 din 5 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul-apelant C. M.-A. lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 octombrie 2011, pârâtul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării diferenței de onorariu pentru expert în cuantum de 1500 lei.
La întrebarea instanței, reclamantul-apelant arată că nu are obiecțiuni de formulat la expertiza efectuată în cauză și nici cereri în probațiune .
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
R.-apelant susține apelul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în scris, și în consecință să se dispună restituirea terenului în natură și nu în echivalent bănesc. Cu privire la apelul declarat de pârât, pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 934 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul C. M. A., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și în consecință, a fost modificată Dispoziția nr. 4381/(...), emisă de P. municipiului C.-N., în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 650 mp. înscris inițial în CF 9417 C., nr. top.
4410, situat în C.-N., str. D., nr. 29, în favoarea d-lor C. M. A. și C. A. V. și a fost înlăturată dispoziția de respingere a cererii pentru suprafața de 98 mp; aufost respinse celelalte petite din acțiunea introductivă și din completarea de acțiune depusă la data de 0(...). și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului în ceea ce privește completarea de acțiune depusă la data de (...).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut conform anexei la D. de expropriere nr. 402/(...), a fost expropriat imobilul din C.-N., str. D., nr. 29, în suprafață de 650 mp, de la numiții C. V. și C. V.
O.
Dar, potrivit înscrierilor din cartea funciară, imobilul de pe str. D. nr.
29, înscris în CF 9417 C., cu nr. top. 4410, loc de casă de 330 stj, a fost intabulat, în urma divorțului dintre C. V. și L. S., în cote de ½ în favoarea acestora (B 7). La 20 mai 1971, în urma decesului lui L. S., a fost înscris, asupra cotei acesteia de ½, dreptul de proprietate al fiilor C. V. A. și C. M. A. (B 8,9). În baza sentinței civile nr. 7. a J. C.-N., imobilul a fost dezmembrat în top. 4., casă și teren în suprafață de 648 mp, în str. Dîmboviței, nr. 29, în favoarea lui C. V. și C. V. O. și top. 4410/2, loc de casă în suprafață de 540 mp, în str. D. nr. 29a, în favoarea lui C. A. V. și C. M. A., cu titlu de partaj. Prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra top. 4. doar în favoarea lui C. V. (B 19). În urma decesului acestuia, au fost intabulați fiii C. A. V. și C. M. A. (B 20,21), în
1989. În 1990, aceștia au vândut imobilul cu nr. top. 4. către L. V. și L. D., prin contract de vânzare-cumpărare autentic, noii proprietari fiind înscriși sub B 22,23.
Prin sentința civilă nr. 5996/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr. 6507/1979, s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre
C. V. și Geodescu V., asupra imobilului situat în str. Dîmbovița r. 29, înscris în CF 9417 cu nr. top. 4., prin atribuirea către C. V.
La momentul exproprierii, imobilul aparținea doar lui C. V., astfel încât moștenitorii acestuia, C. A. V. și C. M. A., au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii 1., conform mențiunilor din CF privind certificatul de moștenitor emis de N. de S. sub nr. 451/1984.
În consecință, mențiunea din Dispoziția P.ui nr. 4381/(...) privind respingerea cererii pentru 98 mp ce au aparținut lui C. V., după care revendicatorii nu au dovedi calitatea de persoane îndreptățite, a fost înlăturată, dat fiind că, la momentul exproprierii, deși a fost trecută în tabelul anexă, C. V. nu mai avea nici un drept asupra imobilului, în urma partajului consfințit prin hotărâre judecătorească, întreg imobilul aparținând antecesorului revendicatorilor, C. V.
În plus, instanța a reținut că în anexa la decretul de expropriere, ce face parte integrantă din decret, a fost trecută ca expropriată suprafața de
650 mp din C.-N., str. Dîmboviței, nr. 29, astfel că această suprafață a trecut în proprietatea statului, chiar fără intabularea în cartea funciară.
Tocmai pentru că statul nu și-a înscris dreptul în cartea funciară, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare la notar între C. A. V. și C. M.
A., vânzători și L. V. și L. D., cumpărători, notarul a trecut în contract suprafața ce rezulta din cartea funciară, și anume cea de 648 mp.
Ori, nerealizarea operațiunilor de publicitate imobiliară de către stat nu poate fi imputată tocmai persoanelor care și-au pierdut odată dreptul de proprietate prin expropriere.
Reținând că numiții C. A. V. și C. M. A. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață intrată în proprietatea statului, șianume 650 mp, instanța a dispus modificarea Dispoziției nr. 4381/(...) în acest sens.
În ceea ce privește celelalte petite formulate și susținute de către reclamant, instanța le-a respins ca nefondate, reținând că, în prezent, autoritățile clujene nu dețin bunuri disponibile care să fie acordate în compensare. Susținerile reclamantului că P. oferă imobile în concesiune sau în folosință, de exemplu familiilor tinere pentru construire de locuințe, nu schimbă datele cauzei, dat fiind că autoritățile sunt obligate să respecte și celelalte legi și programe sociale stabilite în favoarea altor categorii defavorizate, neavând atribuții doar în soluționarea cererilor la L. 1., astfel că sunt singurele în măsură să aleagă modul de administrare al bunurilor pe care le dețin.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant pentru lipsa de folosință timp de 30 ani a terenului expropriat, instanța a reținut că acesta nu este îndreptățit la despăgubiri în plus, altele decât cele stabilite prin L. 1., scopul acestei legi fiind tocmai acela de a despăgubi proprietarii deposedați de bunurile lor în regimul comunist, adică tocmai de a acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunurilor.
De asemenea, instanța a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la daune morale pentru că ar fi fost acuzat că dorește să înșele primăria cu privire la suprafața terenului expropriat, întrucât prin prezenta sentință se clarifică acest aspect, în sensul că suprafața expropriată este cea din decret, și anume 650 mp, astfel că reclamantul primește pe această cale reparația morală pe care o urmărește și este înlăturată teama sa de a nu fi expus unei sancțiuni.
Cât privește daunele morale în favoarea justiției, instanța a observat că reclamantul nu prezintă un interes practic pentru o astfel de cerere, iar interesul direct, personal și practic este o condiție în procesul civil, unde instanțele sunt chemate să soluționeze cazuri efective și nu principiale. În plus, o afirmație de genul „. judecătoresc nu a fost decât un curier"; nu aduce nici o atingere prestigiului justiției, întrucât în procedura Legii 1., executorul judecătoresc avea doar rolul de a înainta notificările persoanelor fizice către autoritățile cărora li s-au atribuit atribuții prin acea lege.
Cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă, cât timp cererea sa a fost scutită de taxă de timbru, iar reclamantul nu a angajat alte cheltuieli dovedite în acest dosar.
În temeiul art. 246 C.pr.civ., instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului în ceea ce privește completarea de acțiune depusă la data de (...).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul C. M. A. șipârâtul P. municipiului C.-N.
I. R. C. M. A. a solicitat schimbarea sentinței și modificarea modalității de despăgubire prin acordarea unui bun imobil din domeniul public au privat, întrucât măsura compensării cu alte bunuri sau servicii are caracter prioritar față de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de L. nr.1..
Deși reclamantul a solicitat Oficiului de C. și P. I. C. lista bunurilor imobile ale Primăriei C., această cerere nu a fost soluționată pozitiv și a solicitat instanței ca să fie amânată pronunțarea hotărârii până când primăria va prezenta această listă.
În mod greșit instanța de fond a reținut că autoritățile clujene nu dețin bunuri disponibile care să fie acordate în compensare, reclamantul a apreciat că anunțul primăriei este abuziv, din moment ce P. împroprietărește cu bunuri alte persoane.
R. a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de a se stabili prin expertiză valoarea terenului, reținând că această atribuție revine doar Agenției Naționale de R. a P., invocându-se ca practică judiciară decizia nr. 7028/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului timp de 30 de ani, reclamantul a apreciat că soluția pronunțată de tribunal este nelegală, iar cererea privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință trebuia judecată în lumina prevederilor Codului civil, fapt confirmat de deciziile C.
Recurentul a arătat că terenul expropriat a avut destinația de teren agricol cultivat și fiind lipsit de exercițiul dreptului de proprietate, considera că trebuiau aplicate dispozițiile referitoare la uzufruct, așa cum s-a stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2..
Cu privire la daunele morale solicitate, reclamantul a apreciat că în mod nelegal a fost respinsă această cerere, fiind acuzat și insultat pe nedrept în demersul efectuat în soluționarea acestei cauze.
II. P. municipiului C.-N. a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că în mod nelegal s-a dispus acordarea despăgubirilor pentru terenul de 650 mp, situat în C.-N., str. D. nr. 29, întrucât reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită doar pentru suprafața de 540 mp, iar diferența de teren până la suprafața de 1188 mp, respectiv 648 mp fiind în proprietatea privată a numiților L. V. și L. D., după cum rezultă din CF 9417 C..
Din suprafața de 1188 mp aflați inițial în proprietatea reclamantului, acesta a înstrăinat 648 mp, profitând de faptul că suprafața expropriată (650 mp) nu a fost evidențiată în cartea funciară și S. Român nu s-a intabulat.
Dacă S. Român s-ar fi intabulat în cartea funciară, în proprietatea reclamantului ar fi rămas numai suprafața de 538 mp. R. a înstrăinat numiților L. V. și L. D. și suprafața de 110 mp din terenul expropriat anterior de S. Român, profitând de faptul că decretul de expropriere nu a fost intabulat.
R. C. M. A. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului declarat de pârât ca nefondat, apreciind că este îndreptățit să fie despăgubit pentru terenul expropriat în suprafață de 650 mp și nu 540, cum susține pârâtul.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate,curtea constată următoarele:
I. Apelul reclamantului C. M. - A. este nefondat.
R. a solicitat să-i fie acordat în compensare pentru imobilul expropriat un bun imobil din domeniul public sau privat al statului, întrucât măsura compensării are caracter prioritar față de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de L. nr.1..
După administrarea probațiunii, tribunalul a reținut că P. municipiului
C.-N. nu deține bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Pe de altă parte, reclamantul nu a probat că ar exista bunuri imobile în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, care să poată fi acordate în compensare. Deși în memoriul de apel reclamantul a invocat că a solicitat Oficiului de C. și P. I. C. lista cuprinzând bunurile imobile de pe raza municipiului, administrarea acestei probe nu a fost solicitată în apel, potrivit dispozițiilor art. 292 Cod proc.civ.
În fața instanței de fond, reclamantul a solicitat ca instanța să nu pronunțe hotărârea până când primăria nu va prezenta lista cu bunuriledisponibile pentru măsura compensării, însă această solicitare nu a putut fi luată în considerare de către instanță deoarece pârâtul a depus o copie a procesului verbal din iulie 2010 și anunțul afișat potrivit căruia primăria nu deține bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare, potrivit L. nr. 1..
În lipsa bunurilor care pot fi acordate în compensare, în mod corect instanța a soluționat acțiunea, întrucât instanța este obligată în temeiul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să soluționeze cauzele într-un termen rezonabil.
Curtea apreciază că tribunalul, în mod legal a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei, cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea valorii de circulație imobilului expropriat, întrucât în prezent Fondul
Proprietatea funcționează, iar evaluarea imobilului potrivit standardelor internaționale de evaluare, se va face în procedura prevăzută de L. nr. 2..
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului timp de 30 de ani, curtea constată că în mod legal a fost respinsă această cerere. S. prin puterea legislativă stabilește care sunt măsurile reparatorii pe care urmează să le acorde în compensare, pentru abuzurile regimului totalitar din perioada 1945-1989. În acest sens, Curtea de la S. a statuat că art. 1 din Protocolul 1 la C. nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili în sarcina statelor o obligație de restituire a imobilelor preluate de stat în orice mod, cu atât mai mult nu se poate stabili obligația de a acorda măsuri reparatorii pentru lipsa de folosință a imobilelor în această perioadă.
Curtea a statuat că statele au deplină libertate de a determina domeniul de aplicație al legislației pe care pot să o adopte în restituirea bunurilor trecute în orice mod în proprietatea lor și de a stabili condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cărora li se vor restitui imobilule, sau se vor acorda măsuri reparatorii.
Prin urmare, statul are o amplă marjă de apreciere a măsurilor reparatorii pe care dorește să le adopte în materia bunurilor preluate de stat. L. de folosință a imobilelor nu a fost prevăzută în legile speciale de repararea măsurilor abuzive comise în perioada comunistă, așa încât corect a fost respinsă cererea de acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului.
În ceea ce privește daunelor morale solicitate pentru acuzele aduse de angajații primăriei, potrivit cărora „reclamantul dorește să înșele primăria";, această cerere nu a fost dovedită.
După cum rezultă din dispozițiile art. 1169 C. civil, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească. Așa-zisele acuze aduse reclamantului nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă în prezenta cauză. Faptul că reclamantul a fost insultat de inspectorul Rațiu O., este o simplă susținere nedovedită. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins și această cerere a reclamantului.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
II. Criticile formulate de către pârât, în memoriul de apel se referă la faptul că instanța de fond a acordat măsuri reparatorii pentru o suprafață mai mare decât suprafața efectiv expropriată de S. R.
În aplicarea principiului rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., curtea a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru a clarifica care a fost suprafața efectiv expropriată, întrucât în D. de expropriere nr. 402/(...) s-a menționat că se expropriazăsuprafața de 650 mp teren, iar ulterior coproprietarii tabulari au înstrăinat
648 mp., o suprafață mai mare decât cea rămasă după expropriere.
După cum rezultă din CF 9417 C., asupra parcelei cu nr. top 4410 loc de casă în str. V. Ranta nr. 19, în suprafață de 330 stjp, figurau ca proprietari C. V. și soția sa L. S., în cote de ½ parte. Ulterior decesului proprietarei tabulare L. S., sub B 8,9 asupra cotei de ½ parte din imobil s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui C. V.-A. și C. M.-A.
În baza sentinței civile nr. 7. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 515/1975, numărul top 4410 s-a împărțit în nr. top 4. casă și teren în suprafață de 648 mp. în str. D. nr. 29 și nr. top 4410/2 loc de casă cu suprafață de 540 mp, în str. D. nr. 29A.(f.54-apel). După cum recunoaște și reclamantul în notificare și după cum reiese și din raportul de expertiză administrat împărțirea terenului s-a făcut pe lungimea acestuia. Așadar parcela cu nr. top. 4. avea front la stradă de 13,72m iar parcela cu nr.top. 2210/2 avea front la stradă de 11,3.
Imobilul cu nr. top 4410/2 a fost transcris în Cf 34757 nou înființată în favoarea lui C. A. V. și C. M. A., cu titlu de partaj, iar imobilul cu nr. top
4. a fost reînsris în acest CF și intabulat cu titlu de partaj în favoarea lui C.
V. și C. V. O.
Ulterior, în baza sentinței civile nr. 5. a J. C.-N., imobilul având nr. top
4. a fost înscris cu titlu de cumpărare și partaj doar în favoarea lui C. V., iar în urma decesului proprietarului tabular au fost intabulați C. A. V. și C. M. A., în baza certificatului de moștenitor emis de N. de S. C.-N. sub nr.
451/1984.
Sub B22-23 s-au intabulat L. V. și soția L. D., întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3762/(...) au cumpărat de la proprietarii tabulari C. A. V. și C. M. A. imobilul cu nr. top 4. casă pe fundații din beton, zidărie din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 3 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu și verandă închisă și terenul în suprafață de 648 mp situate pe str. D. nr. 29 C.-N.
Din evoluția cărții funciare curtea constată că D. de expropriere nr.
402/(...) (f.11-13), nu a fost intabulat.
Prin acest decret de expropriere de la proprietarii tabulari C. V. și C. V. Otavia s-a preluat suprafața de 650 mp teren, situat în C.-N., str. D. nr. 29 (f. 15).
Anterior emiterii decretului de expropriere, în (...) prin sentința civilă nr. 5. s-a dispus de către Judecătoria Cluj-Napoca sistarea indiviziune între
C. V. și C. V. Otavia și imobilul a fost atribuit lui C. V.
Așadar, la data exproprierii terenului de 650 mp proprietar tabular era numai C. V., deși în actul de expropriere a fost menționată și C. V. O. După cum recunoaște și reclamantul
Profitând de faptul că decretul de expropriere nu a fost operat în cartea funciară, C. A. V. și C. M. A. au vândut numiților L. V. și L. D. imobilul înscris în CF 9417 C.-N. nr. top 4., situat în str. D. nr. 29, casă și teren în suprafață de 648 mp., după cum rezultă din contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3762/(...).
Numărul topografic 4410 înscris inițial în CF 9417 avea suprafața de
330 stjp, adică 1188 mp. După cum am arătat urmărind înscrierile în cartea funciară, acest număr topografic a fost împărțit în 4. în suprafață de 648 mp casă și teren care au rămas în CF 9417 și nr. top 4410/2, în suprafață de 540 mp, s-a transcris în altă carte funciară.
Din raportul de expertiză efectuat, rezultă că au fost expropriate suprafețe de teren atât din nr. top 4. cât și din nr. top 4410/2, întrucâtterenul expropriat a vizat terenul fără construcții, aflat în spatele casei, după cum rezultă din planul de aplicare a exproprierii (f. 56). Așadar, din numărul top 4410 /1 a fost expropriată suprafața de 354 mp, iar din nr. top
4410/2 a fost expropriată suprafața de 296 mp.
Profitând de faptul că statul nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, în 1990 reclamantul a înstrăinat imobilul înscris în CF 9417 potrivit schiței de dezmembrare (f.53)în care parcela cu nr top. 4. apărea ca având frontul la stradă de 25,1 mp. F. imobilul înstrăinat potrivit schiței avută în vedere la vânzare-cumpărare cuprindea parte din nr. top 4. și 4410/2 dacă avem în vedere evoluția cronologică a dezmembrărilor operate în C.F.
Schița topografică avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost întocmită de reclamantul C. M. A. și nu respectă forma nr. top. 4., care are frontul de13,72 m și nu 25,1 m.
Din raportul de expertiză topografică a rezultat că S. foloisește doar 540 mp din terenul expropriat și numiții L. V. și L. D. folosesc suprafața cumpărată de la reclamant, adică, 648 mp.
În aceste circumstanțe, curtea reține că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren expropriată efectiv nu pentru suprafața de teren menționată în decretul de expropriere.
În ipoteza în care nu s-ar avea în vedere acest raționament, reclamantul ar fi indemnizat de două ori pentru suprafața de 110 mp, întrucât această suprafață a fost vândută numiților L. V. și L. D. în 1990 și acum reclamantul ar primi măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.1., ceea ce nu poate fi acceptat.
Prin urmare, curtea apreciază că sunt fondate criticile apelantului P. mun. C.-N. referitoare la suprafața de teren la care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va admite apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 934 din 5 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va schimba în parte, în sensul că va modifica dispoziția nr. 4381 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. și va propune acordarea despăgubirilor în condițiile Tilului VII din L. nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 540 mp, înscris inițial în CF nr. 9417 C., nr. top 4410, situat în C.-N., str. D. nr. 29, în favoarea lui C. M.-A. și C. A.-V.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., reclamantul intimat C. M.-A. va fi obligat să-i plătească pârâtului-apelant, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr. 934 din 5 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul că modifică dispoziția nr. 4381 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. și propune acordarea despăgubirilor în condițiile Tilului VII din L. nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de
540 mp, înscris inițial în CF nr. 9417 C., nr. top 4410, situat în C.-N., str.
D. nr. 29, în favoarea lui C. M.-A. și C. A.-V.
Menține celelalte dispoziții ale instanței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. M.-A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamantul C. M.-A. să îi plătească pârâtului-apelant, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2000 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. T. D. M. T.
Red. T.A.N. dac. GC
6 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 3069/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
