Decizia civilă nr. 1110/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1110/R/2011
Ședința 24 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: T. A. N.
JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta M. A. L. împotriva deciziei civile nr. 16 din (...) a T.ui C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN D. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 23 martie 2011, s-a formulat o cerere de abținere din partea doamnei judecător Ana I., care a fost admisă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin H. nr.387/2005 a P. C. S. al M. (modificată prin H. nr.352/(...) și 4.), completul de judecată este compus din doamnele judecător A. C. și A. A. C., care sunt membre a completului de judecată C 4-R și doamna judecător T. A. N., de pe planificarea de permanență.
Se constată că, la data de 1 martie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, de către C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității, un răspuns la adresa efectuată de către Tribunalul Cluj.
La data de 24 martie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, întâmpinare, prin care se arată că, în recurs, a fost schimbată cauza juridică a acțiunii, ceea ce este inadmisibil prin prisma dispozițiilor procedurale, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj. În susținere, arată că modificarea temeiului juridic al acțiunii în recurs este inadmisibilă, referitor la daunele morale, s-a pronunțat decizia 1358/2010 a C. C., obligatorie pentru instanțe, iar, în ceea ce privește daunele materiale, la dosar, nu există vreo dovadă a confiscării bunurilor.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul instanței la data de 30 aprilie 2010, reclamanta M. A. L. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. F. P., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciu moral suferit de reclamantă prin faptul că a fost năsută în timpul domiciliului obligatoriu, respectiv suma de 10.000 Euro, obligarea la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de mama acesteia R. Ana precum și de bunicii materni C. losif și C. Ana ca urmare a confiscării averii lor, deportării și stabilirii domiciliului obligatoriu în Peștera, jud. Constanta, în sumă de 280.000 euro 7ani și 10 luni x 1000Euro/luna x 3 persoane), obligarea la plata despăgubirilor materiale reprezentant echivalentul bunurilor mobile confiscate ca efect al măsurii administrative, bunuri mobile în valoare de 13.800 Euro (justificate prin adeverința 713/(...), mașini de semănat porumb, vanturatoare, pluguri, grapa de fier, prăsitoare, care, cai, bovine, ovine, porci, pasări, stupi).
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 16 din 5 ianuarie 2011, Tribunalul Cluj a respins acțiunea.
În considerente, tribunalul a reținut aplicabilitatea Deciziei nr.
1358/(...) a C. C., publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) în ceea ce privește daunele morale, apreciind că acțiunea promovată este lipsită de temei juridic, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește daunele materiale, reclamanta nu a probat îndestulător măsura confiscării bunurilor pretinse.
Din Adeverința nr. 713 din (...) emisă de P. comunei G., rezultă că în anul 1949, C. I. a deținut 1 mașină de semănat porumb, 1 vânturătoare, 2 pluguri, 1 grapă fier, 1 prășitoare, 2 care, 1 cal, 2 bovine, 54 ovine, 2 porci,
24 păsări, 2 familii stupi (f. 10 dosar).
În copia notei telefonice datată 11 august 1949, emisă de A. S., se face mențiune despre un ordin al Comitetului provizoriu C. de confiscare a averii numitului C. I. din comuna F., localitatea L.
Câtă vreme situația din registrul agricol cuprinde numai mențiunea anului, nu a lunii și a zilei la care se referă situația bunurilor mobile deținute de C. I., nu există certitudinea că bunurile menționate in adresă mai existau in patrimoniul lui C. I. la data la care s-a dispus măsura confiscării, acestea putând fi înstrăinate sau consumate într-un interval cuprins între începutul anului 1949 și luna august a aceluiași an.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că instanța era obligată să verifice dacă norma legală și intervenția legislativă încalcă sau nu tratatele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, reclamanta apreciind că au fost încălcate o serie de dispoziții, respectiv R. A. nr. 1., ce stipulează că persoanelor condamnate pe criterii politice trebuie să le fie acordate despăgubiri, care să nu fie inferioare celor acordate persoanelor condamnate în prezent pe nedrept, R. nr. 1. a A. P. a C. E. privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare, Declarația asupra Principiilor de B. ale Justiției privind Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de P., adoptate de A. G. a ONU, prin R. nr. 4. din (...), care cere statelor să faciliteze accesul la justiție și tratament echitabil al victimelor și, nu în ultimul rând, art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a D. O. și art. 1 din Protocolul 1, întrucât, prinadoptarea dispozițiilor art. 5 din L. nr. 2., reclamantei i-a fost creată speranța legitimă a dobândirii unui bun, respectiv dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea politică a antecesorului ei.
Dispozițiile D.ui-lege nr. 1. se referă la un drept de securitate socială, neavând legătură cu despăgubirile pentru prejudiciile morale acordate prin L. nr. 2..
Ulterior, reclamanta recurentă a depus o precizare de acțiune, arătând că înțelege să-și fundamenteze acțiunea și pe dispozițiile dreptului comun, respectiv pe dispozițiile art. 998 Cod civil, vizând răspunderea civilă delictuală.
Întâmpinarea
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că schimbarea cauzei juridice în calea de atac este inadmisibilă și, oricum, chiar dacă ar fi acceptată, o acțiune întemeiată pe dreptul comun ar fi prescrisă.
Judecata în recurs
În ceea ce privește precizarea de acțiune, conform dispozițiilor art. 294 alin. 1 C. civil, aplicabil și în recurs, în temeiul art. 316 Cod proc.civ., în calea de atac nu poate fi schimbată cauza cererii de chemare în judecată.
În fața primei instanțe, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii speciale nr. 2., astfel că precizarea de acțiune formulată în recurs, în sensul schimbării cauzei cererii de chemare în judecată, invocându-se dispozițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecință.
Referitor la acordarea daunelor morale, soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât suportul acestora îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel asentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu există vreo încălcare a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale.
Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Solicitarea de a se constata că D.-lege nr. 1. se referă la alte categorii de drepturi decât cele acordate prin L. nr. 2. echivalează, de fapt, cu o cenzurare a considerentelor deciziei C. C., în condițiile în care, împotriva acestora, nu pot fi declarate căi de atac, conform art. 31 alin. 1 din L. nr.
47/1992.
Nu se pune problema încălcării celorlalte acte internaționale invocate, întrucât acestea nu impun obligații statelor, având doar un caracter de recomandare.
Așadar, în ceea ce privește daunele morale, sentința tribunalului este legală și temeinică, sub acest aspect urmând a fi menținută.
Referitor la daunele materiale, acestea își găsesc în continuare fundamentul juridic în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., care, la rândul lor, au constituit obiect al controlului de constituționalitate, însă, prin D. nr. 1557 din 7 decembrie 2010, publicată în M. Of. Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, solicitându-se extinderea aplicării textului la ipoteze ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
Î n ceea ce privește proba acestora , tribunalul în mod greșit a apreciat căactele depuse în probațiune nu fac dovada confiscării bunurilor.
Recursul fundamentat pe dispozițiile art. 3041 Cod proc. civ. nefiind limitat la motivele prev. de art. 304 Cod proc. civ., permite instanței de control judiciar reaprecierea stării de fapt pe baza probelor administrate de prima instanță. Instanța de recurs apreciază că, din declarația martorei C. D. D., conform căreia familia reclamantei a pierdut toate bunurile în momentul în care a fost deportată în comuna peștera (f. 67), actele doveditoare ale deportării din dosarul CNSAS (f. 80-94), copia după Ordinul telefonic al Comitetului Provizoriu al jud. C. către Comitetul Provizoriu de P. M. din (...) privind preluarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale lui C. I., bunicul reclamantei, ce urmează a fi inventariate, coroborată cu adeverința nr. 713/(...) privind conținutul Registrului agricol pe anul 1949 (f. 10), rezultăcă familia reclamantei a avut în proprietate, în anul deportării, bunurile indicate în adeverința după Registrul agricol, aceste bunuri fiind preluate de stat, reclamanta neavând cum să facă dovada că nu au fost preluate, fiind greu de imaginat, în contextul istoric, că ordinul telefonic de preluare a bunurilor nu a fost executat și că vreo persoană din localitate ar fi cumpărat bunurile respective de la persoane considerate dușmane ale regimului. Sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., sentința tribunalului urmează a fi casată. Întrucât, însă, nu au fost administrate probe privind cuantumul bunurilor mobile preluate, reclamanta depunând la dosar o evaluare proprie, nesusținută de alte probe, fiind necesară administrarea unor probe suplimentare pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, în temeiul art. 312 alin. 4 Cod proc. civ., curtea va reține cauza spre rejudecare și va stabili termen pentru administrarea unor probe noi în recurs, pentru data de (...), pentru când vor fi citate din nou părțile. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge ca inadmisibilă precizarea de acțiune formulată de reclamanta M. A. L. în recurs. Admite în parte recursul declarat de reclamanta M. A. L. împotriva sentinței civile numărul 16 din 5 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o casează parțial, în ceea ce privește daunele materiale și reține cauza spre rejudecare. Fixează termen 21 aprilie 2011. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. T. A. N. A. A.C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: C.V. B.
| ← Încheierea civilă nr. 751/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1850/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
