Decizia civilă nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 118/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 299 din
30 martie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. I.-A. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul intimat P. I. A., asistat de avocat M. C., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant, concluzii scrise.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului, apreciind că instanța de fond a stabilit în mod temeinic și legal obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit, făcând o justă apreciere a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din L. 2.. Solicită înlăturarea deciziei C. C., pe motiv că aceasta încalcă dreptul la un bun, în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului declarat de către S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă n r. 299 din 30 martie 2010 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I.-A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect L. 2. art.
4 alin. 4; s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării unitatea de muncă "F. 0871 B.", măsură luată de către organele fostei securități împotriva tatălui reclamantului, numitul P. G., perioada 1 mai 1950-30 30 martie 1953 pentru săvârșirea faptei de "instigare", conform
"biletului de liberare" din F. 0871 nr. 1302/(...); pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice a fost obligat la acordarea de despăgubiri favoarea reclamantului P. I.-A. cuantum de 450.000 lei.
În considerentele acestei sentințe se reține că la data de 1 mai 1950, organele securității au luat măsura internării tatălui reclamantului unitatea de muncă "F. 0871 B.", pe o perioadă de 24 de luni care a fost prelungită mod până la data de (...), astfel cum rezultă din biletul de liberare 1. existent la fila 8 din dosar , fiind efectiv deținut în acea unitate pe o perioadă de 2 ani , 10 luni și 29 de zile , fără a exista o hotărâre de condamnare definitivă.
Din dosarul de fond penal FP nr. 5584/C., tribunalul a reținut că acesta a fost deținut în unitatea de muncă "F. 0871 B.", din cauza bănuielilor de activitatea subversivă și instigatoare și a întreținerii legăturilor cu elementele dușmănoase regimului.
Regimul închisorii era unul cumplit: muncă în regim de sclav, hrană puțină și de proastă calitate, frig, bătăi. Mulți dintre deținuți nu puteau suporta acest regim, motiv pentru care au decedat pe parcursul detenției.
Astfel cum rezultă și din probatoriul testimonial administrat, de fapt acele locuri de detenție reprezentau adevărate lagăre, regimul de detenției era unul diferit față de cel aplicat condamnaților de drept comun, tocmai datorită faptului că se aprecia cu privire la condamnații din categoria reclamantului că aceștia sunt deosebit de periculoși pentru orânduirea de stat de la acea vreme.
Consecințele detenției s-au extins pentru reclamant și ulterior eliberării sale din starea de detenție în sensul că nu a mai putut fi angajat în învățământ în funcția de inspector școlar deținută anterior, fiind nevoit să lucreze ca ziler la D. R. CFR C., această detenție provocând suferințe familiei sale, dintre care unele iremediabile și de o gravitate enormă, respectiv decesul fiice lui P. G., în vârstă de 15 ani, aspect relevat și de către martorul M. I.
Tot ca o consecință a detenție suferite poate fi reținută și izolarea socială la care a fost supus antecesorul reclamantului și familia sa astfel cum rezultă din depoziția martorului S. S..
Potrivit art.4 alin 2 din L. 2. persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Având în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu aspectele susmenționate, tribunalul a apreciat întemeiată solicitarea reclamantului privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a internării unitatea de muncă "F. 0871 B.", măsură luată de către organele fostei securități împotriva tatălui reclamantului, numitul P. G., perioada 1 mai
1950-30 30 martie 1953 pentru săvârșirea faptei de "instigare", conform
"biletului de liberare" din F. 0871 nr. 1302/(...) , sens în care o va admite ca atare.
Nu poate fi reținută ca fiind fondată susținerea pârâtului S. R. privind neconcordanța dintre data nașterii antecesorului reclamantului consemnata pe biletul de liberare si cea înscrisa în hotărârea 424/(...), tribunalul apreciind că este vorba despre o simplă eroare materială înscrisă în hotărârea susmenționată, în condițiile în care numele părinților este același, I. și S., locul nașterii este același localitatea F., raionul Jibou, regiunea C., domiciliul este identic, C.-N., str.Magaziei, nr. 3, jud.C., aspecte confirmate și de înscrisurile din dosarul remis instanței de către C.
În lumina dispozițiilor art. 5 din L. 2. reclamantul este îndreptățit la repararea prejudiciului material și moral suferit.
Reglementând dreptul la reparație, dat fiind caracterul politic al condamnării, prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, care prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții persoanei.
Or, tocmai prin condamnarea reclamantului, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Efectul imediat al condamnării îl reprezintă restrângerea libertății individului, afectarea iremediabilă a onoarei, demnității umane, astfel că acestuia i s-au vătămat de asemenea moralitatea, poziția socială, prestigiul profesional, drepturi nepatrimoniale ocrotite de lege.
Este necesar totodată a se avea în vedere durata pedepsei efectiv executate, suferințele fizice și psihice la care a fost supus condamnatul precum și urmările condamnării produse ulterior eliberării din starea de detenție.
Luând în considerare toate aceste elemente, tribunalul a apreciat că suma de 450 000 lei, reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor, proporțional cu prejudiciul suferit de antecesorul reclamantului.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, prin decizia nr.
1358/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prev. art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L. nr. 2., dispozițiile declarate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele după expirarea termenului de 45 de zile în care legiuitorul putea să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului canefondat, pe motiv că cuantumul daunelor morale se justifică prin prisma împrejurărilor de fapt reținute de prima instanță, care a avut în vedre și despăgubirile acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1.. Prin concluziile orale susținute prin reprezentant în fața instanței de apel, a solicitat înlăturarea deciziei C. C., pe motiv că aceasta încalcă dreptul la un bun, în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc.civ., curtea apreciază căacesta este fondat.
Aceasta, deoarece suportul daunelor morale îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia C. C. nr. 1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Raportat la aceste considerente, curtea apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea unor daune morale pentru reparareaprejudiciului suferit în urma condamnării cu caracter politic, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., va admite apelul pârâtului și va schimba sentința apelată, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Va fi menținută soluția primei instanțe, în ceea ce privește respingerea petitului privind constatarea caracterului politic al condamnării, ce nici nu a constituit, de altfel, motiv de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 299 din 30 martie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
6 ex/(...)
Jud. primă instanță: A.F. D.
| ← Decizia civilă nr. 3667/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
