Decizia civilă nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE M. ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 11/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele C. ANA-M. și C. A., și respectiv apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 876 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantelor-apelante, avocat C. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 ianuarie 2011, pârâtul-apelant a depus la dosar, prin registratura instanței o completare a motivelor de apel, din care un exemplar se comunică reprezentantei reclamantelor-apelante.
Reprezentanta reclamantelor-apelante depune la dosar delegația de reprezentare și precizează apelul în sensul desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere referitor la caracterul politic al condamnării, deși trebuia să se pronunțe prin dispozitiv cu privire la acest aspect cu care a fost investită.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acest aspect în cuprinsul hotărârii, la pagina 3, alineatul 2 unde se arată că „... defunctul C. Iosif, condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale care constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr.
221/2009, ...";
Reprezentata reclamantelor-apelante solicită încuviințarea probei testimoniale și audierea martorilor C. I. și O. I., pe care de altfel i-a propus și în fața instanței de fond, pentru a dovedi efectele și impactul social pe care condamnarea a avut-o asupra familiei. De asemenea, solicită în măsura în care și instanța apreciază necesar, efectuarea unei adrese prin care să se solicite comunicarea cuantumului pensiei acordate în baza Legii nr.
118/1990, precizând că decizia privind această pesnei se află la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că cererile în probațiune formulate de reprezentanta reclamantelor-apelante nu sunt utile cauzei, și solicită respingerea acestora.
C., după deliberare, respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta reclamantelor-apelante considerând că acestea sunt neconcludente în soluționarea cauzei, și nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantelor-apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauze spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat în mod expres, prin dispozitiv, asupra unui capăt de cerere, fără cheltuieli de judecată. Solicită de asemenea respingerea apelului declarat de pârâtul S. R. prin MFP -. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat de reclamante și pune concluzii în sensul admiterii apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și 1538/21octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 876 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de către reclamantele C. Ana M. și C. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a unor despăgubiri civile în valoare de 4000 euro și a fost respinsă acțiunea pentru diferența de 316.000 euro solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamantele sunt soția, respectiv fiica fostului condamnat C. (Coste) Iosif, care a fost condamnat politic prin S. penală nr. 49/25 ianuarie 1952 pronunțată de T. M. C. la 10 ani temniță grea și 4 ani degradare civică, pentru comiterea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale. S. a rămas definitivă prin D. penală nr. 1090 din 27 martie 1952 a C. M.e de C. și J.
Conform dispozițiilor Legii nr. 221/2009 art.1 alin.2 lit.a condamnările pentru faptele săvârșite de către antecesorul reclamantelor constituie de drept condamnări cu caracter politic.
Antecesorul reclamantelor a executat integral pedeapsa aplicată, în perioada 31 mai
1951- 31 mai 1961, conform biletului de eliberare. A. a decedat la data de 20 decembrie
2009.
Din actele existente în dosarul CNSAS, tribunalul a reținut că antecesorul reclamantelor a executat pedeapsa în regim de detenție grea, fiind obligat să lucreze în mină, deși conform fișei medicale întocmite în regim penitenciar acesta era apt doar pentru munci ușoare.
T. în aprecierea cuantumului despăgubirilor a avut în vedere durata lungă a pedepsei, consecințele negative pe plan fizic și psihic ale condamnării, iar consecințele condamnării răsfrângându-se asupra întregii familii și după eliberare.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr.221/2009 modificată prin OUG 6., tribunalul a obligat pârâtul la plata sumei de 4000 euro, ținând seama și de măsurile reparatorii acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.
I. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele C. Ana M. și C. A., solicitând instanței schimbarea hotărârii atacate și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, au arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul neadministrării tuturor probelor care puteau duce la aprecierea corectă a impactului, și consecințelor pe care acea condamnare a avut asupra reclamantelor, repercutându-se astfel această probațiune asupra cuantumului despăgubirilor.
Reclamantele au considerat necesară suplimentarea probațiunii cu audierea martorilor C. I. și O. I. .
În ședința publică din (...) reprezentanta reclamantelor a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui petit, constatarea caracterului politic al condamnării, motiv pentru care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului litigiului.
II. Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat schimbarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii, iar în subsidiar, diminuarea daunelor acordate.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că reclamantele nu au furnizat probe în dovedirea consecințelor sociale negative pe care le-a avut asupra lor condamnarea politică a soțului.
În cauză nu s-a efectuat o adresă la D. de M. și P. S. C. pentru a se verifica cuantumul reparației deja acordate.
În al doilea rând, pârâtul a invocat faptul că solicitarea reclamantelor pentru acordarea despăgubirilor pentru daune morale nu mai are temei legal, întrucât, prin decizia C. C. nr. 1. a fost declarat neconstituțional art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și-a completat până la primul termen de judecată motivele de apel, reiterând că prin decizia nr. 1. a fost declarat neconstituțional temeiul în baza căruia reclamantele și-au formulat acțiunea. D. C. C. este generalobligatorie, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare.
A.ul declarat de reclamante este nefondat iar apelul declarat de pârât este fondatpentru următoarele considerente:
Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin.
1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr. 221/2009, contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile C. C. prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr. 221/2009 - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr. 221/2009 au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei C. C., s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitații controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1. a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Nu este fondată critica reclamantelor potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care reclamantele au investit instanța, respectiv constatarea caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantelor, întrucât infracțiunea de uneltire împotriva ordinii sociale prevăzute de art. 209 Cod penal este enumerată în art. 1al. 2 din Legea nr. 221/2009 ca o condamnare cu caracter politic. În această situație instanța nu mai trebuia să constate caracterul politic al condamnării deoarece aceasta rezultă ex. lege. C. constată că se impune constatarea caracterului politic numai pentru condamnările dispuse pentru alte infracțiuni săvârșite din motive politice care au avut ca scop exprimarea protestului împotriva dictaturii comuniste, militarea pentru democrație și pluralism, respectarea drepturilor omului care nu au fost menționate în art. 1 al. 2 din Legea nr. 221/2009. Prin urmare curtea apreciază că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei, nefiind incident art. 297 C.Pr.Civ.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. va admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 876 din 20 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamantelor și va respinge apelul declarat de reclamantele C. Ana-M. și C. A. împotriva aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 876 din 20 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamantelor.
Respinge apelul declarat de reclamantele C. ANA-M. și C. A. împotriva aceleași sentințe.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
7 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5046/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
